Piteşti

articolul anterior articolul urmator

Dr. Cătălin Cîrstoveanu: „Doctorii care condiţionează actul medical de un plic cu bani trebuie să dispară din sistem“

10
17 Aug 2019 13:12:14
Autor: Denis Grigorescu
Doctorul Cătălin Cîrstoveanu, unul dintre cei mai apreciaţi medici români
Doctorul Cătălin Cîrstoveanu, unul dintre cei mai apreciaţi medici români

Supranumit şi „Îngerul Copiilor“ de către părinţii care şi-au văzut copiii salvaţi de mâinile sale, medicul Cătălin Cîrstoveanu, şeful secţiei de Terapie Intensivă Nou Născuţi de la Spitalul „Marie Curie” din Capitală, considerată cea mai modernă din sud-estul Europei, este unul dintre cei mai apreciaţi doctori din România şi a acordat un amplu interviu pentru Weekend Adevărul.

Zeci de publicaţii prestigioase din America şi Europa au scris la superlativ în ultimii ani despre activitatea şi eforturile sale. Cătălin Cîrstoveanu a mers de-a lungul anilor cu peste 300 de copii la spitale şi clinici de peste hotare pentru a îi salva. Medicul Cătălin Cîrstoveanu a reuşit să construiască secţia de Terapie Intensivă Nou Născuţi de la Spitalul „Marie Curie” din bani veniţi de la mai multe companii private. În urma campaniilor şi eforturilor doctorului Cătălin Cîrstoveanu au fost strânse milioane de euro pentru dotarea secţiei. Doctorul Cîrstoveanu, cel care conduce şi care a înfiinţat secţia de Terapie Intensivă Nou Născuţi de la Marie Curie, considerată cea mai modernă din sud-estul Europei, luptă tot timpul să elimine situaţiile ce pot duce la decesul pacienţilor.

Cătălin Cîrstoveanu este doctor Magna Cum Laude în Ştiinţe Medicale, a fost „Visiting Doctor” în mai multe centre medicale internaţionale de prestigiu din Europa şi America şi are numeroase specializări la activ

Am vorbit cu doctorul Cătălin Cîrstoveanu despre cele mai impresionante cazuri de copii salvaţi, despre corupţia şi problemele din spitale, de condiţionarea actului medical de un plic de bani, despre problemele cu care se confruntă, ca şi despre faptul că pe când era rezident nu i s-a permis să lucreze în secţia de Neonatologie a Spitalului Judeţean Argeş.

Ce doreaţi să vă faceţi când eraţi mic?

Îmi plăceau avioanele, motoarele, partea de inginerie, era o fascinaţie. Şi cu aceste pasiuni am ţinut-o până în liceu. Am terminat Liceul „Nicolae Bălcescu” din Piteşti (n.red.-în prezent Colegiul Naţional „I.C. Brătianu”), profilul matematică-fizică. Şi ştiţi că pe vremea lui Ceauşescu toţi trebuia să avem o specializare practică. Chiar dacă eram la liceu de matematică-fizică, eu trebuia să ştiu să fac ceva practic. Şi în timpul practicii la liceu făceam ciocane, turnam granule. Părinţii au fost cei care au „deraiat” cursul existenţei mele spre Medicină, această specialitate despre care pot să vă spun că nu mi-am dorit-o vreodată. Eram incapabil să învăţ pe de rost. Structura mea de a învăţa era cu totul alta, era mult bazată pe logică. Şi ca să înveţi logic nişte manuale de chimie şi biologie pentru mine însemna o lungă aprofundare. Examenul la Medicină a fost foarte complicat pentru mine.

Cătălin Cîrstoveanu în copilărie FOTO: arhiva personală

Cum s-a transformat această „deturnare” profesională către Medicină în pasiune?

Haideţi să vă spun ceva. Dacă nu aş fi fost un doctor pasionat, aş fi fost probabil un inginer pasionat. A fost un proces mai lung. În viaţă, când ai copii, îţi dai seama ce mult suferă un părinte când îşi pierde copilul, cât de complicat este un părinte să ştie că nu sunt şanse, că nu sunt posibilităţi, că asta este ţara, că nu se gândeşte nimeni la tine. Îţi imaginezi cum sunt aceste frustrări în inima acelui părinte care stă în faţa ta sau care poate nu are bani să vină cu trenul să îşi vadă copilul la Bucureşti. Responsabilitatea şi dorinţa de a face lucrurile bine le ai, pentru că Dumnezeu le lucrează în tine. Însă în mod evident faci eforturi, îţi dai tot interesul ca doctor, şi caracterul se modelează şi se schimbă.

Când aţi fost ultima oară în concediu?

În acest an, după doi ani de zile, am petrecut ziua mea de naştere în Grecia, soţia mea a luat bilet pentru patru zile acolo. M-am urcat în maşină, nu am ştiut unde merg, iar soţia mi-a spus să pun adresa din Grecia pe GPS şi să mergem acolo. Mi-a făcut o surpriză soţia, pentru că de doi ani nu prea am mai fost în concediu. La începutul carierei mai plecam în concediu două săptămâni, dar acum îmi este imposibil să fac acest lucru.

Mai aveţi timp pentru a sta cu copiii dumneavoastră?

Deşi îmi doresc, pentru că ştiu că am pierdut cadenţa cu ei de-a lungul timpului, în ultimii ani am petrecut puţin timp cu ei. Însă am avut soţia aproape de copii. Îmi doresc foarte mult să stau cu ei.

Ştiu că vă place să bricolaţi. E o pasiune mai veche?

E o pasiune ce datează de dinainte de liceu. Îmi aduc aminte când am făcut prima electroliză în şcoala generală. Am făcut la un moment dat şi un dispozitiv de detectare a inundaţiilor. Îmi aduc aminte şi când am făcut prima electroliză pe curent alternativ la priză şi am stins lumina la tot blocul... (Râde) M-a pasionat dintotdeauna să aduc un beneficiu construind ceva. Cred că cea mai bună îmbunătăţire adusă este crearea unui spaţiu de îngrijire intensivă în spital pentru pacienţii critici, pentru ca fiecare pacient să fie tratat individualizat.

Revenind la bricolat, am făcut mai multe lucruri şi acasă. Îmi aduc aminte că în prima locuinţă pe care noi am avut-o la Piteşti eu cu mâna mea am spart un zid şi am schimbat designul în casă. Ştiam şi să zidesc tavanul, să fac un tavan drept cu dreptarul. Vă mai dau alt exemplu legat de bricolat. La un moment dat, cu mai mulţi ani în urmă, eram pe drum cu un coleg cu o Skoda 120 şi mi s-a rupt planetara. Mi-a adus cumnatul meu o planetară second-hand. Am ridicat maşina pe cric şi am schimbat singur planetara acolo în stradă.

Mai mulţi ani, când dezvoltam secţia de Reanimare, umblam cu şurubelniţa şi cu patentul la mine, luam piese de la un aparat la altul, le îmbunătăţeam, le schimbam.

Cătălin Cîrstoveanu cu soţia

Câţi copii mor anual din cauza lipsei de personal şi de aparatură de la ”Marie Curie” şi de la spitalele din ţară?

Nu lipsa de echipamente este principalul motiv în România pentru care avem probleme grave în îngrijirea copiilor, asta însemnând mortalitate, morbiditate, tratamente întârziate etc. Problema principală este că nu avem suficiente centre de terapie intensivă neonatală, nu avem locuri suficiente pentru nou-născuţi. Avem cam 50-60% din cât ar fi necesar pentru aceşti copii. Nu avem centre de traumă pentru copii, nu avem centre de neurochirurgie dedicate pentru copii. Un centru ar însemna 6-7 neurochirurgi pentru copii. Nu avem centre de chirurgie cardiacă doar pentru copii. Nu avem niciun centru de transplant de organe pentru copii. Nu poţi să faci transplant de organe în clinicile de adulţi, asta este foarte clar. Nu există niciun heliport la spitalele de copii. Lipsa acestor facilităţi medicale are consecinţe nefaste pentru medicina copilului.

Cât de mult dăunează corupţia din spitalele româneşti sănătăţii micuţilor pacienţi?

E greu să cuantifici lucrul acesta şi e greu să pui exact degetul unde este corupţie. Dar pot să spun următorul lucru: acolo unde există o achiziţie întârziată din cauza unor astfel de probleme, unde nu sunt echipamente medicale ce nu sunt cumpărate şi care trebuiau cumpărate, există decizii ce trebuiau luate şi care nu s-au luat, acolo unde există o politică contrară politicii copilului, chiar şi în ziua de astăzi, vorbim de spitale de adulţi şi nu si de spitale de copii, asta pot să spun. Dar în privinţa corupţiei este foarte greu să spun acest lucru, de obicei vorbim despre cineva care a cumpărat ceva fără a avea o calitate bună şi la preţuri foarte mari. Sau putem vorbi despre duplicitatea noastră ca medici, lucrez şi la stat şi la privat şi nu doresc să dezvolt serviciul de la stat pentru că doresc să îmi păstrez serviciul de la privat, cu un vad mai bun de clienţi. Nici nu ştiu cum să numesc această atitudine: corupţie, duplicitate sau conflict de interese. E greu să spun franc dacă asta este sau nu corupţie. Dar de fapt, este vorba despre calitatea noastră morală în a ne asuma problemele grave ale medicinei copilului, ni le asumăm sau nu ni le asumăm, facem sau nu facem.

De ce în prea multe cazuri încă se condiţionează actul medical în România de un plic cu bani?

Să ştiţi că eu în zona pediatrică nu am auzit  aşa ceva. Am auzit însă de cazuri... Pediatria este o altă zonă medicală, o zonă mai caldă. Cum să poţi spune când ai un copil că fără „asta” nu îţi faci treaba? Îmi e greu să cred că lucruri precum cele la care faceţi referire se întâmplă în zona pediatrică. Însă în zona de adulţi există lucrul acesta. E clar, doctorii care condiţionează actul medical de un plic cu bani trebuie să dispară din sistem. Mai ales că Guvernul a dat salarii satisfăcătoare pentru nişte oameni care muncesc. Sigur că ar trebui să fie nişte salarii oarecum diferenţiate: una munceşte un chirurg care stă 10 ore în sală şi tremură lângă pacient, una munceşte un alt medic, care-atenţie!-nu este mai puţin important, dar care are o altă încărcătură emoţională, fizică, poate chiar şi intelectuală şi care stă poate patru ore la un cabinet, are anumite consultaţii. Munca trebuie diferenţiată. Şi medicii care trimit pacienţii către un centru superior de multe ori au salarii mai mari. De multe ori, Consiliile Judeţene au plătit medicii cu sume mai mari decât medicii din marile centre universitare, ceea ce este aberant. Drept urmare, acei oameni spun probabil: „De ce să facem, dacă se poate transfera?” În sfârşit, nu este normal ce se întâmplă atât timp cât Guvernul şi-a asumat această problemă gravă a României şi a rezolvat-o într-un mod extraordinar. Degeaba spun unii că au distrus medicina privată, o mai mare gogomănie ca aceasta nu am auzit vreodată. Cum să distrugi medicina privată când apreciezi cum se cuvine nişte oameni care MUNCESC la stat?

 Cât va mai dura până nu vor mai fi plimbaţi prin spitale nou născuţii cu maladii congenitale cardiace?

Nouă, la „Marie Curie”, ne-au trebuit 10 ani ca să avem un „embrion” de chirurgie cardiacă în locul în care muncesc. 10 ani în care am muncit mult, şi ştiţi cum am muncit: cu campanii, cu ONG-uri, cu companii, am convins miniştri... A fost foarte, foarte greu. La un moment dat a fost un ministru care a spus: „Trebuie să se întâmple”, a adus şi o echipă în România, o echipă de calitate. Dar lucrurile au mers în paşi de melc. Am dori foarte mult să se întâmple o minune şi ca de mâine să avem vreo 10 chirurgi în România, vreo 20 de anestezişti pentru chirurgia cardiacă din România... E foarte greu. Educaţia este unul dintre lucrurile cele mai de preţ pe care le avem şi în zona aceasta a medicinei pediatrice educaţia noastră este aproape minimală. Cei care trebuiau să facă educaţie în zona aceasta nu au existat sau nu au făcut-o. Ca atare, va mai fi nevoie de încă 10-20 de ani ca să reuşim să facem operaţii pentru toţi copiii cu maladii congenitale cardiace. Evident, vor fi întotdeauna şi lucruri excepţionale ce nu vor putea fi făcute, ce necesită echipă superspecializată. Însă noi nu vorbim despre astfel de lucruri, vorbim de marea lor masă. La ora actuală, se operează la noi 30% dintre cei care au nevoie de astfel de operaţii. Restul... problemă gravă.

„Sunt peste 300 de copii cu care am mers peste hotare pentru a fi salvaţi”

Aţi mers cu mulţi copii peste hotare pentru a fi salvaţi. Care a fost cazul care v-a marcat cel mai mult?

Sunt peste 300 de copii. Am fost recent, acum două luni, cu un copilaş... Am crezut că o să mor şi eu şi el în avion... Doar Dumnezeu ne-a ajutat ca el să trăiască. Şi colegii noştri din Italia ne-au ajutat foarte mult. Când m-am suit în avion, l-am rugat pe şeful Anesteziei de la Milano să trimită o echipă foarte bine pregătită. La aeroport a venit chiar el personal la avion. Când au urcat, au crezit că a murit copilul. Dar l-au urcat în salvare si când au pus electrozii pe el, au văzut că trăieşte. Şi de la aeroport l-au dus direct în blocul operator, iar copilul trăieşte. Copilaşul are acum trei luni. L-am şi adus înapoi din Italia. Desigur, n-a rămas şi fără urmări acest lucru, dar sperăm să fie bine copilul până la urmă. Şi credeţi-mă, nu era o boală foarte gravă, era simpla coarctaţie de aortă pe care n-am putut să o rezolvăm în România. A fost o situaţie foarte critică în avion. Şi îmi aduc aminte, a fost minunea minunilor, cu puţin timp înainte să plec cu copilaşul, m-a sunat o prietenă şi mi-a zis: „Domn doctor, dă-mi şi mie un copil pe care să îl ajutăm, te rog mult, am 1000 de euro”. Şi în ziua aceea am luat bilet de avion pentru copilaş. Fără acei bani, nu aş fi putut pleca cu acel copilaş în Italia, ar fi fost mort acum. Copilul este acum la noi în secţie la „Marie Curie”, o să aibă nevoie de o altă intervenţie.

Câte inimi de îngeri aţi salvat până acum? Aveţi vreo evidenţă?

Dintre cei peste 300 de copii cu care am urcat în avion, câţiva dintre ei au decedat. Unii dintre ei au decedat în Italia, în Germania, sau în post-operator, acasă... Primul copil pe care l-am dus în Israel în urmă cu 13 ani a decedat acasă. Însă toate aceste cazuri tragice ne-au motivat şi mai tare să nu îi lăsăm pe aceşti copilaşi. Şi am creat un precedent. Iar acest precedent înseamnă presiune pentru dezvoltarea centrelor de chirurgie cardiacă. Să nu vă închipuiţi că stăm cu mâinile în sân. Facem cereri către miniştri, către prim-miniştri... Mulţi bani pleacă afară, iar cu banii aceştia am fi putut crea în câţiva ani câteva centre extraordinare.

Dacă mă întrebaţi şi de copiii care au trecut pe la noi prin secţie, sunt mii. Nu am cuantificat numărul lor.

Cel mai mult m-au marcat experienţele negative. Însă au fost negative până la un punct. Pentru că pentru mine aceste experienţe negative au fost dinamita unor proiecte mai mari. Toată această emoţie negativă a însemnat startul unor proiecte mai mici sau mai mari în viaţa mea sau a altor medici.

Sunteţi un erou pentru mulţi români. Dar eroul dumneavoastră cine este?

Profesional vorbind, profesorul Bell a însemnat mult pentru mine, profesorul Stewart a însemnat ceva pentru mine. Sunt oameni de o probitate morală şi profesională extraordinare. I-am văzut în momente grele, i-am văzut bucurându-se, i-am văzut îmbătrânind. Şi rămâne să le urmez exemplul. Însă aici vorbim de o anumită categorie profesională. Mă gândesc şi la colegii mei de la Slobozia care ies la pensie. Şi sunt doar doi doctori care ies la pensie şi au îngrijit şi îngrijesc generaţii de copii. Doar doi doctori, vă daţi seama? Pentru mine şi ei sunt nişte eroi extraordinari, cu o dăruire impresionantă. I-am vizitat pe aceşti doctori, cu scopul de a incerca sa ne cunoaştem şi  poate sa facem ceva acolo, când au fost întrebaţi ce aşteptări au, ei au răspuns: „Un doctor am vrea şi noi, un doctor”. Nu au pe nimeni acolo. Acum câteva săptămâni, a mai rămas doar un doctor, doctoriţa Dumitru, colegul dânsei s-a îmbolnăvit şi nu a mai putut veni la spital. Şi sunt mulţi, mulţi eroi anonimi în România. Oameni care şi-au făcut datoria până la sfârşitul carierei şi după sfârşitul carierei fără să îi ştie nimeni, cu greutăţi şi în linişte, cu dăruire pentru pacienţi.

Sunteţi omul care a făcut cele mai multe miracole pentru copiii din România. Care sunt trăirile pe care le încercaţi după fiecare viaţă de copil pe care o salvaţi?

Nu te gândeşti prea mult, este doar o mulţumire pasageră. Aş folosi acea sintagmă englezească-„Well done”. Bine făcut, trecem la pasul următor. Şi sunt atâtea şi atâtea nevoi. Este doar o mică filă din ceea ce trebuie să facem mai departe pentru semenii noştri. Nu este absolut nimic special, credeţi-mă. Nu am în niciun moment acest sentiment, pentru că şi eu lucrez într-o echipă. Nu avem sentimentul că se întâmplă ceva extraordinar. În niciun caz. Suntem pur şi simplu oameni foarte potriviţi, la locurile potrivite. Şi am ştiut să cooptăm diferiţi oameni valoroşi pentru diferite proiecte.

„Suntem într-un hiatus organizaţional ce ne împiedică să ne facem treaba”

Cât de des aţi fost nevoit să cumpăraţi materiale pentru spital?

(Râde) Avem nişte probleme majore în România. Şi urmăresc cu mare atenţia asta. Ne-am făcut nişte legi absolut incredibile pe care nu putem să le respectăm: legi în achiziţii, referitoare la medicamente, regulamente,  fel de fel de curricule. Suntem absolut draconici în ceea ce înseamnă legislaţie, este un stufăriş imens şi multe lucruri contradictorii. Şi nu suntem în stare să ne ţinem de lucrurile pe care ni le-am propus. Şi asta se întâmplă din teama de corupţie, din teama de a nu ne fura unii pe alţii. Suntem într-un hiatus organizaţional ce ne împiedică să ne facem treaba. Vă dau un alt exemplu, referitor la fondurile europene. Am făcut numeroase cereri către foşti miniştri, către actuala doamnă ministru a Sănătăţii, le-am explicat de ce nu suntem în stare să ducem la îndeplinire proiecte europene şi de ce nu putem să atragem bani. Pentru că aceste regulamente sunt făcute ca să nu putem să facem lucrul acesta. Găndiţi-vă, oamenii aceia care stau la birou şi pritocesc, scormonesc nişte reguli şi regulamente absolut imposibile, care demonstrează că nu au legătură cu realitatea. Acei oameni ar trebui absolut imediat daţi afară. Ei nici măcar nu vor să înţeleagă în ce situaţie ne-au adus cu atragerea de fonduri europene, cu achiziţia de medicamente, de consumabile, cu achiziţia de echipamente de calitate. Toate aceste probleme ne amprentează foarte serios activitatea medicală. Ca atare, dacă nu suntem în stare să avem o constanţă în aprovizionare, în finanţare, cum  să  nu facem şi alte lucruri? Facem orice altceva, oricând, ca să avem medicamentul potrivit, consumabilul potrivit, aparatul potrivit.

Ca să răspund şi punctual la întrebarea dumneavoastră, vă spun că de fiecare dată când a fost nevoie să cumpăr materiale am făcut-o. Nu stăm la rând să ne gândim o dată, de două ori, de zece ori. Aşteptăm să vină şi Guvernul. Dar durează până când se mişcă un aparat birocratic incredibil... Iar lucrurile acestea nu vin doar de la noi. Poate că noi interpretăm în mod extremist ceea ce vedem în Europa.

Cât va mai dura până vom avea spitale regionale de copii şi la noi?

Aţi accentuat foarte bine întrebarea, „spitale regionale de copii” ce trebuie să fie legate de spitalele regionale de adulţi.  Este o decizie neprogresistă de a avea copii în interiorul spitalelor de adulţi. Ca atare, trebuie schimbată dogmatica celor care iau decizii. Fiecare centru universitar trebuie să aibă un spital de copii. Acolo trebuie să se adune copiii din regiune cu probleme grave medicale. Vor trece ani buni până când oamenii care ne conduc vor înţelege că trebuie să facă şi spitale regionale de copii.

Ce finanţare anuală necesită terapia intensivă neonatală?

În România sunt aproximativ 22 de centre de nivel III în maternităţi cu o medie de 10-12 paturi. În medie, fiecare maternitate primeşte între 200.000 şi 400.000 de lei. Există câteva centre ce primesc mai mulţi bani, cele care fac şi chirurgie şi au şi mai mulţi pacienţi. Sumele au mai scăzut în ultimii ani.

Mii şi mii de doctori pleacă de la noi peste hotare, pe salarii cu mult mai mari decât în ţară. De ce nu plecaţi şi dumneavoastră? Ce vă mai ţine legat de România?

Dacă Dumnezeu mă ajută să trăiesc, am programe şi proiecte până la pensie. Am proiecte importante, proiecte ce înseamnă dezvoltarea medicinei copilului. Cel puţin pentru 2-3 ani avem proiecte foarte importante, cum ar fi extinderea secţiei noastre de la Spitalul „Marie Curie”, proiectul heliportului. Gândul de a pleca afară doar pentru nişte bani şi pentru un respect nu contează atât de mult pe lângă bucuria de a se întâmpla sub ochii tăi lucruri importante pentru viaţa copiilor din comunitatea noastră. M-am întâlnit recent cu un coleg care lucrează în Statele Unite şi îmi spunea: „M-am plictisit. Nu mai pot”.  Am încercat mereu să mă bucur de ce este acasă, să nu mă las până când nu văd că se întâmplă lucruri pozitive. Trebuie să avem şi curajul de a critica, dar şi curajul de a spune: „Bine aţi făcut”. Eu nu fac politică, fac doar politica copilului.

„La un anumit moment dat, devenisem indezirabil pentru anumite persoane din Spitalul Judeţean Argeş”

Din informaţiile mele, pe când eraţi rezident, nu vi s-a permis să lucraţi în secţia de Neonatologie a Spitalului Judeţean Argeş. Cine v-a interzis asta şi de ce?

(Zâmbeşte) De unde ştiţi asta?

Sunt ziarist şi am tot felul de surse informaţii....

Da, revenind la întrebarea dumneavoastră, aşa este. Nu credeam că viaţa mea nu se va derula acolo. Eram şi eu mai tânăr, nu aveam experienţă, aveam un stil mai direct, spuneam anumite lucruri într-un anume fel. Am învăţat destul de târziu că trebuie să spun lucrurile şi în alt fel, am suferit mult din cauza asta. Ştiţi cum e, fiecare crede că are dreptate. Eu chiar cred că în acea perioadă petrecută la Spitalul Judeţean Argeş aveam dreptate. La un anumit moment dat, devenisem indezirabil pentru anumite persoane din Spitalul Judeţean Argeş. Atunci, mie mi s-au părut normale anumite gesturi, atitudini ce erau legate de multe secţii din spital. Vă voi da şi un exemplu. A fost la un moment dat un proiect prin Banca Mondială şi Spitalul Judeţean Argeş a beneficiat de un aparat de radiologie, aparat care era pentru nou-născuţi, un aparat de radiologie mobil. Acest aparat era în custodia secţiei de Radiologie a spitalului. Numai că atunci când eu am venit în spital şi am cerut o radiografie la pat pentru un copil în stare gravă, mi s-a spus că nu este aparat şi sa merg cu copilul in Radiologie. Mi s-a spus că nu se poate şi le-am zis: „Cum nu se poate? Dar la ATI veniţi cu aparatul”. L-am întrebat pe şeful de la ATI, cu care socrii mei au fost prieteni: „De ce la tine vin cu aparatul mobil de radiologie şi la mine nu vin? E aparatul meu!” Ne-am certat ireversibil. Au fost mai mulţi factori şi oameni care m-au deranjat. Însă privesc înapoi cu nostalgie, şi nu cu ură. Până la urmă, ceea ce mi s-a întâmplat la Spitalul Judeţean Argeş m-a motivat să lupt şi mai mult.  

CV

A salvat mii de copii

Nume: Cîrstoveanu Cătălin-Gabriel

Data şi locul naşterii: 19 iunie 1967, Piteşti

Studiile şi cariera:

Absolvent al Universităţii de Medicină şi Farmacie Târgu-Mureş în 1995

Doctor Magna cum laude în ştiinţe medicale, mai 2014-UMF Carol Davila, Bucureşti

Medic stagiar, Spitalul Judeţean Piteşti, 1996

Medic Specialist Neonatologie, Octombrie 2001

Medic primar neonatologie din iunie 2006

Şef Secţie al noii Secţii de Terapie Intensivă Nou Născuţi, Spitalul Clinc de Urgenţă pentru Copii, Maria Sklodowska Curie, 2008- prezent

Universitatea de Medicină şi Farmacie Carol Davila, Bucureşti, Şef Lucrări

Experienţă medicală:

• Experienţă în dializă acută peritoneală şi hemodiafiltrare- neonatala/pediatrică- peste 30 cazuri, din 2007

• Experienţă vastă în managementul pacientului critic neontal cu maladii congentale de cord, peste 500 de cazuri, din 2007

• Experienţă vastă în transportul aerian al pacientului critic neonatal şi pediatric - peste 300 cazuri, niciun deces, din 2003

• Experienţă vastă în abordul intraventricular de urgenţă şi ghidat ecografic-peste 2.000 punctii intraventriculare, din 2001

• Experienţă vastă în abordul vascular la prematur, nou născut şi sugar - peste 3.000 catetere Seldinger şi PICC line, din 2001

• Experienţă vastă în protezarea respiratorie şi managementul pacientului neonatal cu afecţiuni respiratorii severe-peste 1.500 cazuri, din 2001

• Prima bancă de lapte uman în România, 2017

• Primul pacient transportat cu administrare continuă de oxid nitric, 2016

• Prima oară în România realizare de infrastructură medicală cu camere individuale în Secţia de Terapie Intensivă Neoonatala, 2013

• Colaborator în prima echipa medicală ce a efectuat transport neonatal în Bucureşti şi sudul României, Coordonator Dr. Alin Stănescu, IOMC, 2001-2002

A fost „visiting doctor” la spitale şi centre medicale din Republica Moldova, Italia, Mexic, Germania, Marea Britanie, Israel, S.U.A.,

2004-2006, Grant al Academiei Române de Ştiinţe pentru studiul administrării oxidului nitric la nou-născut (PNCDI) Director de program. Introducerea acestui tratament în secţiile de terapie intensivă pediatrice şi neonatale din România. Utilizarea pentru prima oară în România a ventilatoarelor cu frecvenţă înaltă oscilatorie.

2004-2006, Grant al Academiei Române de Ştiinţe pentru studiul Electroencefalografiei la nou-născut ; Membru al echipei de cercetare

2003-2004, 3 luni, Grant al Societăţii Europene de Terapie Respiratorie pentru studiul administrării oxidului nitric, ventilaţiei cu frecvenţa înalta, şi ventilaţiei cu trigger la nou-născut la Belfast, UK

Membru în Societatea Europeană de Terapie Intensivă şi American College of Chest Phisicians.

Consilier al Ministrului Sănătăţii în 2016

Şef Comisia Consultativă de Neonatologie Ministerul Sănătăţii, 2016,-2017

Promovarea şi dezvoltarea centrului de Terapie Intensivă Neonatala Constanţa. Grant Fundaţia Vodafone -1.300.000 euro , Asociaţia Dăruieşte Aripi 150.000 euro şi Asociaţia Inima copiilor - 150.000 euro, 2015-2019

Construcţia noului Centru de Terapie Intensivă Neonatala la MS Curie. Strângere de fonduri, proiectare şi organizare. Grant Fundaţia Vodafone 1.700.000 Euro şi Asociaţia Inima Copiilor 700.000 Euro.

Promovarea dezvoltării Spitalului regional Maria Sklodovsk Curie- aripa nouă- 40.000 mp şi a centrului spitalicesc aferent : 2007- 2012, în colaborare cu Asociaţii/Fundaţii

Promovarea şi organizarea Centrului de Cardiochirugie Pediatrică, Spitalul Clinc de Urgenţă pentru Copii, Maria Sklodowska Curie, 2009. Şef Proiect. Campanii publice de strângere de fonduri cu Asociaţia Inima Copiilor şi Liana Stanciu- 1.200.000 euro, Cu Procter& Gamble- 300.000 euro, cu Fundaţia Sensiblue- 100.000 euro. Atragerea Ministerului Sănătăţii şi oameni politici guvernamentali în proiect cu 1.700.000 euro. Aducerea de specialişti chirurgi cardiaci din ţări europene.

Promovarea şi dotarea Compartimentului de Neurochirurgie Pediatrică , Spitalul Clinc de Urgenţă pentru Copii, Maria Sklodowska Curie, 2002-2007. Campanie publică pentru strângere fonduri, 2007; 650.000 euro împreună cu Fundaţia Mereu Aproape. Aducerea unui specialist cu training în străînătate.

Înfiinţarea Compartimentului şi apoi a Secţiei de Terapie Intensivă Nou Născuţi , Spitalul Clinc de Urgenţă pentru Copii, Maria Sklodowska Curie, 2001-2009

Premii speciale:

• Premiu Special, Patriarhie, 2018

• Premiul Ana Aslan, Gala aniversară O ţară, o sută de ani, mii de valori, 2018

• Gala Vodafone, Pemiul Special, 2018

• Premiul # Se poate, 2017

• Gala Premiilor de excelenţă - Medică Academică, 2016

• Crucea Patriarhală, 2015

• Premiul special al Ministerului Sănătăţii, Excelenata în Medicină, 2015 • Gala Societăţii Civile, Premiul special al Fundaţiei Gala Societăţii Civile, 2014

• Top doctors în România, Locul 1- Premiu al Petrom SA, PRO Tv şi Pacienţi, 2011

Locuieşte în: Bucureşti

Adauga Comentariu

Pentru a comenta, alege una din optiunile de mai jos

Varianta 1

Autentificare cu contul adevarul.ro
Creeare cont

Varianta 2

Autentificare cu contul de Facebook
Logare cu pseudonim

10 Comentarii

pe stânga Cum Intrii®
17.08.2019, 13:23:50

Gargară. Îmi amintește de interviul în care Sorin Oprescu spunea că "nu suntem toți nenorociți".

+1 (5 voturi)
ghost ghost
17.08.2019, 14:03:31

pe mă-ta "intri" cu un "i" - gargara faci tu, jumătate de neuron! Nu ai copii?

0 (4 voturi)
pe stânga Cum Intrii®
17.08.2019, 15:47:17

Ce legătură au copiii cu șpaga? "Să ştiţi că eu în zona pediatrică nu am auzit aşa ceva." Să-l cred pe cuvânt?

+1 (3 voturi)
Stefi
17.08.2019, 14:12:24

Cei mai multi intra in sistem pentru bani, din pacate. Din fericire inca mai exista persoane care fac aceasta meserie din omenie si placere.

+2 (4 voturi)
mitrut
17.08.2019, 16:41:57

Ramane sistemul gol si ori se umplu puscariile, ori se duc toti afara.

+1 (1 vot)

Vezi toate comentariile (10)