FOTO Soţia fotbalistului George Ogăraru, carieră la cel mai înalt nivel în Olanda: „Soţia preşedintelui de la Ajax s-a oferit să stea cu copiii, ca să pot ieşi din casă“
0Stabilită din 2006 în Olanda şi mamă a cinci copii, Andreea Ogăraru, soţia fostului fotbalist George Ogăraru, şi-a construit o carieră de succes la Amsterdam în lumea fotbalului şi a managementului sportiv. Este, printre altele, account executive la Amsterdam Arena (stadionul unde joacă Ajax Amsterdam) şi are un master la prestigiosul Institut Johan Cruyff.
Pe vremea când George Ogăraru juca fotbal la echipa olandeză Ajax Amsterdam (2006-2010), Andreea Ogăraru nu s-a resemnat în ipostaza soţiei de fotbalist care să colinde centrele comerciale în aşteptarea soţului care se întoarce de la antrenament. A studiat mult şi s-a implicat în numeroase proiecte. Licenţiată în Relaţii Publice la Universitatea din Bucureşti, Andreea Ogăraru a făcut un master la Institutul Johan Cruyff.
În afară de jobul de la stadionul lui Ajax Amsterdam, Andreea Ogăraru (35 de ani), mamă a cinci copii, este director general al Asociaţiei George Ogăraru pentru cultură şi sport şi este foarte implicată în proiecte educaţionale şi în acţiuni caritabile. După ce şi-a făcut o carieră la Steaua şi la Ajax Amsterdam, soţul său, George Ogăraru, a fost trei ani antrenor la Academia „lăncierilor“: secund la Jong Ajax (2013-2014 şi 2016-2017) şi principal la U18 (2015-2016). Iar din iulie anul acesta, George Ogăraru şi-a luat licenţa Pro UEFA.
- Aţi plecat din România în 2006. Cum a fost primul contact cu Olanda?
Andreea Ogăraru: Primul contact a fost surprinzător. Existau şi încă există, desigur, foarte multe diferenţe între cele două ţări, Olanda şi România. În primul rând, m-au luat pe nepregătite deschiderea şi importanţa pe care le-am simţit încă din primul moment fără să fi făcut nimic special în prealabil. La cei nici 24 de ani ai mei de atunci, nu ştiam că poţi fi preţuit pur şi simplu, doar pentru că eşti acolo. Poate sună dur, dar cred că încă mulţi dintre noi se lovesc în România de acest aspect al lipsei de preţuire. Iar acolo, dincolo de toate celelalte diferenţe importante, pe mine m-a marcat faptul că ţi se dă importanţă.
- Care au fost primele impresii despre Olanda şi care sunt impresiile despre Olanda acum, după 12 ani?
În primul rând, m-a impresionat cât de diferiţi sunt faţă de noi: de la respectul şi disciplina din trafic la modul lor de a mânca – foarte puţin, comparativ cu ce obişnuiam noi, la bicicletele care apăreau de peste tot stăpânind toate drumurile, la lejeritatea cu care tratau ploaia şi vântul, la siguranţa de sine a femeilor, la planificarea exactă pe zile şi săptămâni în avans, la numărul redus de persoane supraponderale, la grija tăticilor faţă de copii... S-a întâmplat odată ca maşina din faţa mea să nu plece de la semafor pe toată durata verdelui. Era deja o coadă de patru-cinci maşini din pricina asta. Nimeni nu a claxonat ca să îl „trezească“ pe „adormit“, aşa că nu am făcut-o nici eu. Prin urmare, am mai stat un roşu... A durat mult timp până să încep să asimilez această cultură şi încă mă lupt cu asta. Avem vibraţii diferite, însă experienţa de aici m-a învăţat atât de mult, m-a ridicat, m-a format... A contribuit enorm la formarea mea ca profesio-nist şi ca om. În primii doi ani nu rezistam mai mult de două luni fără să merg acasă, în România. Nu mă puteam obişnui cu toate schimbările aşa de rapid, căci lucrurile, fiind atât de bine pune la punct, trebuia să mă modelez obligatoriu şi la timp. Venind dintr-o societate ale cărei reguli nu sunt atât de bine definite, acest proces nu e uşor deloc. Şi dacă eşti o fire mai rebelă... Consider însă că există în structura românului o anumită calitate genetică şi, împreună cu un mediu social dezvoltat, îl ajută să obţină rezultate extraordinare. Şi de aceea avem nişte super-mega români în Olanda, implicaţi în toate domeniile, care aduc o valoare certă ţării adoptive.
„Pasiuni, motivaţii şi interese pe care nu ştiam că le-aş putea avea“
- Pe vremea când soţul dumneavoastră juca la Ajax, nu v-aţi resemnat în ipostaza soţiei de fotbalist care să colinde centrele comerciale în aşteptarea soţului care se întoarce de la antrenament, fiind extrem de activă profesional şi aţi urmat cursurile Institutului Johan Cruyff, aveţi un master la prestigiosul institut. Ce v-a făcut să fiţi atât de activă şi implicată?
Aş vrea să fiu foarte sinceră mai ales cu mine, dar şi cu dumneavoastră. Tinerele din România – dar şi din alte ţări, să nu credem că e doar la noi – cresc prin puterea exemplului. Dacă toate fetele dintr-un grup, mediu social etc. au anumite obiceiuri, cel mai probabil o nou-venită va trebui să se asimileze. Când am plecat din România, aveam şi eu obiceiuri asemănătoare. Nu aş fi ratat coaforul pentru nimic în lume, nu ar fi trecut o săptămână fără să cumpăr ceva de la mall. Asta ştiam şi asta făceam. Ceea ce m-a salvat a fost curiozitatea, dublată de dorinţa permanentă de a afla ceva nou. În ţară, am început patru facultăţi de la terminarea liceului şi până am plecat în Olanda. Facultăţi la care am intrat greu, cu examen de admitere, concurenţă mare. Am terminat una, a fost cea care mi s-a potrivit cel mai mult. Această facultate, împreună cu anumite modele găsite la Ajax, şi mă refer aici la activitatea de dincolo de terenul de joc sau de antrenament, m-au condus către activitatea caritabilă pe care o desfăşor din 2007. Am folosit tehnici inovative în acest al treilea sector al societăţii, cel non-profit, non-guvernamental, voluntar. Fac o paranteză şi atrag un pic atenţia asupra definirii acestui sector al binelui social. Aud mulţi oameni care conduc ONG-uri şi se referă la ele că fiind „private“. Ele sunt, de fapt, „al treilea sector“, situându-se între public şi privat, întotdeauna având componenta voluntariatului ca şi criteriu de bază. Aşa m-am lăsat şi de shopping, şi de excesul de coafor, descoperind la mine pasiuni, motivaţii şi interese pe care nu ştiam că le-aş putea avea, doar pentru că nu am fost expusă la ele în copilărie, adolescenţă, fragedă tinereţe... Cred cu tărie că aşa se poate întâmpla cu fiecare dintre tinerii pe care astăzi îi vedem de multe ori apatici şi superficiali. Să nu creadă fetele că trebuie să rămână blocate într-un clişeu. Să se cerceteze şi să aibă curaj să-şi descopere cât mai multe calităţi pe care mai apoi să le folosească în jurul lor cu gând bun şi scop nobil. Se vor întâmpla minuni! Sigur că mi-am dorit să merg şi mai departe şi am făcut un master care este, de fapt, un mix de două programe complexe şi se numeşte „Master în Sports Marketing and Sponsorship“. Are un accent puternic pe ceea ce înseamnă management sănătos clădit nu atât în baza businessului pentru profit, cât mai degrabă pe misiune, viziune şi valori. Şi abia apoi intervine partea de business...
- Cum aţi descrie experienţa educaţională de la Institutul Johan Cruyff?
Mi-a plăcut enorm să studiez la Institutul Cruyff. Drept pentru care am ales să continui colaborarea cu ei şi am devenit B2B partner prin Asociaţia George Ogăraru pentru cultură şi sport. Şi doresc să implementez în România anumite programe în viitorul apropiat. Am avut la îndemână conţinut de cea mai înaltă calitate, pentru că am lucrat cu studii de caz concrete, în timp real... În timp real înseamnă, de exemplu, analiză Real Madrid vs. FC Barcelona din toate punctele de vedere, plus idei de îmbunătăţire pentru anii viitori. Cu cifrele, problemele şi dificultăţile din sezonul respectiv...
- Declaraţi la un moment dat: „Mi-a plăcut să îmi bag nasul în modul de administrare a clubului Ajax, să învăţ“. Ce v-a atras cel mai mult la Ajax Amsterdam?
Faptul că ştiu să abordeze corect omul atât individual, apoi în familie şi echipa de lucru, ţinând cont de faptul că cele trei direcţii sunt interconectate. Modul în care îşi tratează sponsorii, clienţii şi fanii. Dar mai ales implicarea în comunitate prin intermediul Ajax Foundation, care ne-a fost şi ne este parteneră în foarte multe proiecte. Vizitele anuale în spital la copiii cu boli grave, precum şi implicarea financiară într-o anumită aripă m-au impresionat cel mai mult.
„Soţia preşedintelui de la Ajax Amsterdam s-a oferit să stea cu copiii, ca să pot ieşi din casă“
- Sunteţi account executive la Johan Cruyff Arena. Ce implică acest job şi cum arată în linii mari programul unei zile de lucru?
Johan Cruyff Arena este singurul stadion care oferă consultanţă specifică. Este, totodată, şi cel mai inovativ şi sustenabil stadion din lume în acest moment. Este un laborator de inovaţii şi conectează companii într-un mod unic. Jobul înseamnă consultanţă pentru stadioane şi facilităţi sportive pe plan internaţional. Începe cu multă cercetare, analiză, diagnostic, studii de fezabilitate, planificare şi aşa mai departe. Echipa internaţională s-a ocupat, de exemplu, de stadioane din Rusia, dintre cele pe care le-aţi văzut la Campionatul Mondial de anul acesta, şi se ocupă în detaliu şi de Campionatul Mondial din Qatar, din 2022. Jobul implică deplasări, comunicare permanentă cu clienţii internaţionali, mediere, livrare de soluţii specifice. Este un job care cere multă energie şi creativitate, evident, şi pregătire specifică, inovaţie, planificare reală, optimizare de bugete şi, mai ales, o mentalitate „win-win“. Implică lucrul atât cu mediul privat, cât şi cu cel de stat.
- Aţi avut ocazia să vă întâlniţi cu marele Johan Cruyff?
Din păcate, nu, însă am bucuria că măcar George, soţul meu, a reuşit. Am o relaţie caldă cu prietenul lui cel mai bun, Sjaak Swart, căruia i se spune şi Mister Ajax şi care tocmai a împlinit 80 de ani. El continuă să joace fotbal, să fie ambasador al Fundaţiei Cruyff, dar şi al clubului Ajax... Pe Cruyff îl ştiu prin prisma Institutului şi a fundaţiei. Acest om extraordinar a reuşit să dezvolte trei piloni de bază, modele implementate în zeci de ţări, fără să fi fost preşedinte, primar sau mai ştiu eu ce. El s-a impus prin creaţiile sale vizionare şi atât Fundaţia, cât şi Institutul sunt în plină dezvoltare şi extindere internaţională. A treia direcţie se leagă de fotbalul total, care este probabil încă cel mai dorit de către fanii acestui sport.
- Ce vedetă din cadrul clubului cu care v-aţi întâlnit v-a lăsat cea mai specială impresie?
Preşedintele Clubului, Hennie Henrichs, care se îmbracă în Sinterklaas (n.r. – Moş Nicolae) pentru jucători şi pentru familiile lor. Soţia lui, care s-a oferit să stea cu copiii, ca să pot ieşi din casă. Soţia lui Klaas-Jan Huntelaar, care a fost educatoarea uneia dintre fetele mele. Oleguer, care scria cărţi şi făcea turul diferitelor ţări europene pe bicicletă în timpul liber. A fost şi în România. Şi în mod special, Mister Ajax... Fiind printre ei, nu îi vezi atât de mult ca „vedete“, ci mai degrabă ca surse de inspiraţie.
- Sunteţi reprezentant pentru România al Institutului Johan Cruyff. Ce proiecte educaţionale veţi dezvolta în România?
Anunţăm imediat ce e gata. Doar pentru a fi siguri că ne respectăm cuvântul. În prezent, oferim discounturi mari la modulele online ale Institutului.
„'Plecaţii' sunt priviţi mai degrabă ca fiii risipitori“
- De ce este România pentru dumneavoastră „povestea unei iubiri totale, teribile, dar neîmplinite“?
Oh, aici aş putea spune mult prea mult... Mă voi referi doar în plan profesional. Multă vreme am crezut că probabil încă nu sunt suficient de pregătită pentru a fi chemată acasă şi rugată, invitată, întrebată dacă vreau să ajut. Ştim doar că noi, românii, suntem foarte pretenţioşi cu cei plecaţi, „plecaţii“ fiind priviţi mai degrabă ca „fiii risipitori“ decât oaia rătăcită după care a plecat Hristos în ziua cea de sărbătoare. Îmi iubesc mult ţara, am pus cât de cât umărul de câte ori am putut, prea puţin desigur şi m-aş întoarce oricând să muncesc în ţara mea tot ce ştiu mai bine... Mulţi dintre cei de acasă ştiu cu ce mă ocup şi, de asemenea, ştiu că nu prea sunt în ţară oameni pregătiţi pe acest domeniu. Sufleteşte, poate că noi, plecaţii, suntem fiii risipitori. Probabil că va veni şi ziua când eu şi alţii ca mine vom fi chemaţi acasă. Tot ce ne dorim este iubirea şi preţuirea celor de acasă.
CV
ANDREEA OGĂRARU
Are master la Institutul Johan Cruyff
Numele: Andreea Ogăraru
Data şi locul naşterii: 1982, Bacău
Starea civilă: este căsătorită cu fostul fotbalist George Ogăraru, cu care are cinci copii
Studiile şi cariera:
A absolvit Facultatea de Comunicare şi Relaţii Publice din cadrul Universităţii Bucureşti
Are un master la Institutul Johan Cruyff.
Din 2015 este director general al Asociaţiei George Ogăraru pentru cultură şi sport
Din noiembrie 2017 este account executive la Johan Cruyff ArenA (stadionul celor de la Ajax Amsterdam).
Locuieşte în: Amsterdam, Olanda
Pe aceeaşi temă:
George Ogăraru s-a despărţit de Ajax şi vrea să devină antrenor principal
Se încarcă comentariile...
