Fumăriţa, buruiana preţioasă folosită de romani pentru curăţarea sângelui: „La noi, din păcate, nu este exploatată la adevăratul potenţial“
0
O plantă medicinală mai puţin cunoscută la noi, tratată ca o buruiană comună, ascunde, dincolo de gustul său amar, proprietăţi terapeutice nebănuite. Fumăriţa este un excelent remediu pentru multe afecţiuni, de la meteorism şi colici biliare până la psoriazis.
“La noi, din păcate, fumăriţa nu este exploatată la adevăratul ei potenţial. De altfel, puţini sunt cei care cunosc sau recunosc această plantă. La străini însă, fumăriţa a făcut istorie. Romanii, spre exemplu, profitau din plin de efectul său tonic asupra organismului şi de curăţare a sângelui”, explică, pentru Adevărul, fitoterapeutul Elena Badea.
Planta se mai numeşte şi fumul pământului datorită gustului de afumat pe care-l are rădăcina. În fitoterapie se utilizează însă partea aeriană înflorită a plantei. Substanţele active conţinute de această buruiană, căreia puţină lume îi acordă importanţă nu sunt deloc puţine.
“Planta conţine acid fumaric, taninuri, alcaioizi derivati din grupa criplopinei (protopina, criptopina, coridalina) şi derivaţi fenantrenici (bulbocapnina şi dicentrina), rezine, substanţe amare, mucilagii, săruri minerale. Datorită substanţelor sale active, planta are proprietăţi colagoge, uşor diaforetice, uşor diuretice, laxative şi slab tonice, antispasmodice şi laxative”, explică fitoterapeutul.
Toate acestea o fac deosebit de valoroasă în tratarea unor afecţiuni diverse, de la reumatism până la infecţii ale tractului urinar sau boli dermatologice.
“Datorită acizilor polifenolcarboxilici cu efecte colagoge şi coleretice şi a protopinei cu efect antispastic, fumăriţa este indicată în meteorism şi colici biliare. Planta are şi efect hipoglicemiant şi de prevenire a angiopatiilor diabetice. Datorită efectului antibacterian, este indicată în tratarea infecţiilor urinare, dar poate fi utilizată la fel de bine şi în bolile de piele, graţie capacităţii sale de a reduce pruritul indus de hiperbilirubinemie şi de toxinele digestive”, precizează Elena Badea.
Cum o folosim
Cunoscutul fitoterapeut precizează că în curele interne cu fumăriţă, administrarea preparatelor din această plantă (infuzie, decoct, tinctură) se face timp de 8 până la 10 zile consecutive, cu 20 de zile de pauză, după care tratamentul mai poate fi reluat o dată sau de două ori, cu o pauză de cel puţin 40 de zile.
“Pentru a obţine infuzie de fumăriţă, avem nevoie de una-două linguriţe de plantă uscată, la o cană de apă fiartă. Se lasă la infuzat până la 15 minute. Se administrează câte două-trei căni pe zi. Infuzia ajută în cazul meteorismului şi a colicilor biliare şi este un bun tonifiant în perioadele de convalescenţă, de oboseală şi de slăbiciune psihofizică, şi un depurativ demonstrat”, precizează specialistul.
La fel de uşor se prepară şi decoctul pentru care avem nevoie de cca. 60 de grame plantă peste care turnăm 500 ml. apă rece. Amestecul se fierbe 5 minute şi se lasă la infuzat alte 15 minute.
“După preparare, se filtrează. Decoctul astfel obţinut poate fi uitilizat pentru badijonarea zonelor afectate, de două ori pe zi”, precizează fitoterapeutul.
Tinctura de fumăriţă, un alt preparat “medicament” ajută la tratarea herpesului genital.
“Tratamentul durează trei luni şi se face în cure de câte 10 zile, timp în care se administrează câte 25 picături, de trei ori pe zi, cu pauze de alte 10 zile între cure”, explică Elena Badea.
Tot pentru herpes, dar şi în cazul eczemelor, specialistul recomandă şi alifia de fumăriţă.
“Preparatul se obţine dintr-o lingură de pulbere de plantă uscată amestecată foarte bine cu patru linguri de vaselină din farmacie. Alifia se aplică pe pielea afectată de câteva ori pe zi, în caz de herpes, eczemă”, mai spune fitoterapeutul.
Specialistul precizează că planta dă rezultate până şi în cazul psoriazisului dacă e combinată cu trepădătoarea (Mercurialis annua).
“Se amestecă cca. 25 g de fumăriţă cu aceeaşi cantitate de trepădătoare. Din acest amestec se prepară o infuzie, astfel: trei linguriţe de amestec, la o cană cu apă clocotită, lăsate la infuzat timp de 5 minute. Se consumă câte trei căni pe zi, timp de 8-10 zile”, recomandă fitoterapeutul.
Când este contraindicat tratamentul cu fumăriţă
Elena Badea recomandă consultarea unui medic de specialitate atunci când decidem să începem un tratament cu această plantă. Deşi în dozele recomandate, fumăriţa nu prezintă efecte secundare, peste o anumită cantitate provoacă somnolenţă, iar la utilizarea ei mai mult de 8 -10 zile are efecte efecte hipnotice şi sedative.
“Preparatele obţinute din fumăriţă nu se administrează concomitent cu alte extracte cu compuşi de tip papaverinic. Este contraindicată folosirea sa dacă urmăm o cură cu rostopască, mac roşu de câmp, mac galben sau mac Iranian, plante care conţin alcaloizi asemănători. Planta este contraindicată şi în cazul persoanelor cu glaucom şi, de asemenea, trebuie evitată de cei care suferă de convulsii şi epilepsie precum şi de către femeile însărcinate sau care alăptează”, încheie Elena Badea, care precizează că administrarea plantei creşte efectul medicaţiei alopate pentru tensiune arterială crescută.
Se încarcă comentariile...
