Legenda alungării Doamnei Clara, mama vitregă a lui Vlaicu Vodă, din Biserica Sân Nicoară. Cum a salvat Alexandru Odobescu împresionantul lăcaş din Argeş

0
Publicat:
Ultima actualizare:
Zidurile sunt făcute din rânduri de piatră de râu ce alternează cu cele de caramidă. Turnul, însă, este zidit numai din cărămidă.
Zidurile sunt făcute din rânduri de piatră de râu ce alternează cu cele de caramidă. Turnul, însă, este zidit numai din cărămidă.

Ruinele Bisericii Sân Nicoară, aflate-n parcul cu acelaşi nume din Curtea de Argeş, păstrează tainele unei lăcaş din secolele XIII-XIV, care s-a vrut catolic, dar care s-a ales cu o arhitectură ortodoxă. Citim, aici, printre vechile ziduri, povestea Doamnei Clara şi a fiului său vitreg, Vlaicu Vodă, legenda numelui dat râului care a-nghiţit carul domnesc, dar şi realitatea tristă în care i-a fost dat lăcaşului să se scufunde.

Cunoscută drept paraclisul primei Curţi Domnesti de la Argeş, dar şi sub denumirea de “Biserica Sfântul Nicolae cel Mic”, nume dat pentru a evita confuzia cu alt lăcaş - Sfântul Nicolae Domnesc (Biserica Domnească),  aflat în imediata sa vecinătate, de care, pe vremuri, se lega printr-un tunel secret, Biserica Sân Nicoară, sau ceea ce a mai rămas din ea, păstrează în morfologia denumirii sale, chiar forma arhaică a cuvintelor “Sfântul” (Sân) şi “Nicolae” (Nicoară).

De unde şi-a luat numele Râul Doamnei
 

Componentă a ansamblului Curţii Domneşti, Biserica Sân Nicoară ar fi, după tradiţia populară, ctitoria Doamnei Marghita, soţia legendarului Negru Vodă. Potrivit celei mai cunoscute legende legate de sfântul lăcaş, biserica ar fi fost însă ridicată din porunca Doamnei Clara, mama vitregă a voievodului Vlaicu-Vodă (Vladislav Vlaicu).

“Legenda spune că a fost biserică romano-catolică şi a slujit ca lăcaş de cult pentru doamna Clara Dobokay. Tot legenda spune că Vladislav Vlaicu, fiind plecat la război, doamna a adus mulţi preoţi catolici cu care spera să-i catolicizeze pe români. Reîntors victorios de pe câmpul de luptă, Vlaicu s-a mâniat foarte tare la auzul politicii duse de mama sa (vitregă) şi a dat ordin să se tragă cu tunul cu ghiulele de piatră în biserică. Apoi a alungat-o pe mama sa, într-un car cu boi, în Transilvania. Fiind vară şi foarte cald, atunci când Doamna Clara a ajuns la Domneşti şi boii au văzut apa, au luat-o la fugă spre râu şi au răsturnat carul în râu. Doamna Clara s-a înecat. De atunci râul se numeşte Râul Doamnei”, explică istoricul Ştefan Dumitrache, directorul muzeului Curtea de Argeş.

Lăcaşul este finalizat - în contextul aceleiaşi legende - de Vlaicu Vodă, biserica ajungând să slujească, potrivit dorinţei voievodului, recunoscut pentru contribuţiile sale importante la propăşirea ortodoxiei,  cultului ortodox. 


“În realitate, biserica are o arhitectură ortodoxă, întâlnită şi la biserici din Vidin, Nesebăr (Messembria) şi chiar la Bogdan-Saray, din Constantinopol. Urmele de frescă demonstrează că avem de a face cu o biserică ortodoxă, de la sfârşitul sec. XIII început de XIV”,  mai explică Ştefan Dumitrache.

Clopotniţa, folosită pentru semnalizări: făcliile aprinse putea fi zărite de la Cetatea Poienari

Istoricii cred ca turnul-clopotniţă al paraclisului era folosit ca post de observaţie, prin intermediul lui fiind semnalizată apropierea duşmanilor. 
 

“Prin anii ’70 s-au făcut nişte experimente şi s-a constatat că făclia aprinsă în vârful turnului bisericii putea fi văzută de la Cetatea Poienari, concluzionându-se că turnul bisericii era folosit şi pentru semnalizări şi avertizări”, explică istoricul Ştefan Dumitrache.

Alexandru Odobescu opreşte demontarea lăcaşului

Turnul-clopotniţă al vechiului lăcaş a rezistat vreme de câteva secole. “Ruinarea turnului s-a produs târziu, în sec. XIX. Alexandru Odobescu, venind de la Râmnicu Vâlcea, i-a găsit pe câţiva locuitori în frunte cu un preot demontând biserica. La cererea sa, Guvernul a trimis jandarmi să protejeze monumentul pentru a nu fi dărâmat complet. El este salvatorul lăcaşului.”, mai spune istoricul Ştefan Dumitrache. 

Lăcaşul, aflat în administrarea Arhiepiscopiei Argeşului şi Muscelului, urmează un proces de restaurare. Săpăturile arheologice întreprinse în zonă au scos la iveală resturi de ceramică smălţuită, bucăţi de cahle, olane pentru acoperiş, fragmente de frescă, vase de sticlă, monede de argint şi aramă şi bijuterii de argint din secolul XIV-XV.

Piteşti



Partenerii noștri

Ultimele știri
Cele mai citite