Marea dragoste de la temelia Mânăstirii Aninoasa. Ctitorul bisericii, un mare boier, s-a călugărit după moartea soţiei
0
Mânăstirea Aninoasa din localitatea argeşeană cu acelaşi nume, un important ansamblu arhitectonic monahal de tradiţie brâncovenească din secolul al XVII-lea, ctitoria unui boier din zonă, Tudoran Vladescu, are în spate povestea tristă a morţii soţiei întemeietorului său.
Pe DN 73C, la doar 16 km de Câmpulung şi la 30 de km de Curtea de Argeş, în comuna Aninoasa se află mânăstirea cu acelaşi nume, luat de la pădurile de arini (anini), care se întindeau odinioară pe dealurile din împrejurimi.
Punct important pe harta monumentelor de arhitectură monahală din România, mânăstirea e azi însufleţită de o obşte de maici, deşi începuturile sale sunt legate de călugărirea ctitorului bisericii aşezământului monahal, clucerul Tudoran din neamul Boierilor pământeni, Vlădeşti, cei care au dat şi numele unui sat din apropiere, Vlădeşti.
Moartea soţiei sale, Alexandra, chiar în anul punerii pietrei de temelie a sfântului lăcaş, l-a făcut pe boierul abia rămas văduv să ia o decizie radicală, aceea de a deveni monah. Biserica de cult a căpătat şi ea, din acel moment, o altă funcţionalitate, aceea de mânăstire de călugări.
“Biserica, închinată Sfântului Ierarh Nicolae, a fost ridicată în anul 1677, de către marele clucer Tudoran Vlădescu, care, după moartea soţiei sale, Alexandra, s-a călugărit, sub numele de Teodosie, transformând biserica de mir în mânăstire de călugări.
Lăcaşul, construit în plan dreptunghiular cu absida altarului decroşată, are turle peste naos şi pronaos. Paramentul este decorat cu „arcaturi de ciubuce" în registrul superior, separate, printr-un brâu median, de panourile din registrul inferior şi reprezintă un important ansamblu arhitectonic monahal de tradiţie brâncovenească din secolul al XVII-lea", precizează, pentru Adevărul, cercetătorul Sorin Mazilescu.
Mânăstiriea Aninoasa. Foto: Sorin Mazilescu
Ansamblul mânăstirii este format din: Biserica "Sf. Nicolae", paraclis, turn-clopotniţă, stăreţie, chilii, cuhnii cu bolţi pe trompe şi un zid înalt de incintă.
În pronaos se află două morminte. Unul dintre ele adăposteşte rămăşiţele pământeşti ale Alexandrei, soţia boierului Vlădescu, iar celălalt, osemintele Saftei Vlădescu, cumnata Alexandrei.
Jupâniţa Alexandra şi copiii, într-un tablou votiv (închinat divinităţii)
Renumitul zugrav câmpulungean Pârvu Mutu este autorul picturii murale originale, realizate în anul construirii bisericii.
“Pictura (1677) reprezintă opera de debut a lui Pârvu Mutu şi este conservată fragmentar. Tablourile votive din partea de Vest a pronaosului înfăţişează pe Aga Tudoran, jupâniţa Alexandra şi copiii. Pe peretele sudic sunt înfăţişaţi în tablouri votive membri ai familiei Vlădescu, iar spre Nord, Daniil, mitropolitul Ungrovlahiei, fost egumen la Aninoasa, prin grija căruia biserica a fost mai târziu repictată cu scene iconografice impresionante şi un cleric”, mai spune Sorin Mazilescu.
Mânăstiriea Aninoasa. Foto: Sorin Mazilescu
Între 1722-1729, biserica lăcaşului a fost restaurată de mitropolitul Ungrovlahiei.
“Daniil a adăugat pridvorul cu arcade în acoladă sprijinite pe coloane din piatră de Albeşti şi cele două turle de zid, a lărgit ferestrele, a pardosit-o cu lespezi de piatră şi a rezugrăvit-o. Mitropolitului Daniil i se datorează şi clopotniţa - construită în 1729, care prezintă un plan pătrat şi trei niveluri, foişorul comunicând cu clădirile de pe latura nordică.
Refugiu pentru arnăuţii lui Alexandru Ipsilanti
Aşezământul a fost şi locul de refugiu al unor arnăuţi ai lui Alexandru Ipsilanti învinşi de turci la Drăgăşani, în cursul evenimentelor din anul 1821. Arnăuţii au fost ucişi, iar biserica - incendiată.
Potrivit cercetătorului Sorin Mazilescu, biserica a fost avariată şi mai târziu, la cutremurul din 1838, iar mai apoi a fost consolidată şi zugrăvită pe tâmplă şi în altar, din 1838 până în 1843, de logofătul Daniil Cantarolu, cu zugravii Ion Gârniţă şi Gheorghe Pop”, mai spune Sorin Mazilescu.
Mânăstirea Aninoasa - fost metoh al Mânăstirii „Negru Vodă” din Câmpulung şi al Mitropoliei Ţării Româneşti, a reprezentat şi un important centru cultural medieval în secolul al XVIII-lea, prin susţinuta activitate a unor copişti de texte laice şi religioase: Petre Dascălul, Nicolae Piteşteanul, Grigorie Logofătul.
“Cărţi ritualice importante se găsesc în patrimoniul mânăstirii: Îndreptarea legii -1652, Penticostarion (1743, 1765), Evanghelii (1750, 1786), Psaltire -1790, Cazanii (1745, 1780), Mineie - 1780. De asemenea, din patrimoniul mânăstirii fac parte şi icoane pictate pe lemn în sec. XIX de N. Tomescu dare şi clopote din 1606 şi 1729”, mai spune Sorin Mazilescu.
Mănăstiriea Aninoasa. Foto: Sorin Mazilescu
În perioada 1926-1928, mânăstirea a fost restaurată de Comisia Monumentelor Istorice, din anul 2001, mânăstirea funcţionează ca aşezământ de maici, iar recent a fost iar restaurată printr-un proiect pe fonduri europene.
Vă recomandăm să mai citiţi:
Stejarul multisecular din satul în care s-a şcolit Topîrceanu. La umbra lui ar fi făcut popas însuşi Mihai Viteazul
Se încarcă comentariile...
