Marele câştig psihic pentru copiii care fac sport: „Vor învăţa să-şi câştige autonomia afectivă“

Este cunoscut faptul că, dacă un copil face sport de mic, capătă o rezistenţă mai mare, iar riscul de a se îmbolnăvi la maturitate de boli grave de inima sau de diabet este substanţial diminuat. Mişcarea contribuie nu doar la dezvoltarea fizică şi întărirea organismului, ci şi la dezvoltarea afectiv-emoţională, sportul stimulând copiii în direcţia explorării şi exprimării emoţiilor.

Din punct de vedere al valorizării timpului liber, în cazul copiilor, sportul sau activităţile de ordin fizic reprezintă cea mai indicată alternativă prin care copilul îşi poate consuma energia. 

Stimulează copetitivitatea 

Sportul reprezintă o componentă esenţială a vieţii sociale. Apariţia competiţiilor între diverse grupuri sau comunităţi sociale coincide, la nivel simbolic, cu transpunerea în viaţa socială a rivalităţii şi nevoii de competiţie dintre indivizi. 

“Nivelul de competitivitate şi rivalitatea în plan sportiv sunt educate de-a lungul dezvoltării sociale a individului, de la vârstele cele mai fragede. Astfel, sportul organizat sau de timp liber reprezintă contextul perfect pentru o dezvoltare armonioasă a individului. Sportul este o componentă a vieţii cu care ne familiarizăm şi pentru care ne pregătim încă din perioada copilăriei. În acest context, sportul la copii aduce o multitudine de beneficii, atât din perspectiva dezvoltării copilului, cât şi din perspectiva dezvoltării ulterioare acestuia, ca viitor adult. Alegerea şi practicarea unui sport este un demers esenţial în dezvoltarea fizică, mentală şi socială a copilului”, explică, pentru "Adevărul", psihologul sportiv Andreas Hniatiuc. 

Dezvoltare armonioasă 

Din punct de vedere a dezvoltării motrice a copilului, mişcarea, activitatea de ordin fizic, reprezintă cea mai bun mijloc de achiziţionare a deprinderilor specifice. Activitatea fizică dezvoltă armonios copilul, îl ajută să îşi însuşească anumite abilităţi şi repere, atât de necesare în viaţa viitorului adult. 

Copilul trebuie încurajat şi nu constrâns să practice un sport 

“Tendinţa naturală a copilului este aceea de mişcare, ca urmare a explorării mediului, astfel încât este foarte important să stimulăm şi să încurajăm activităţile de ordin fizic în cazul celor mici. Ulterior, copilul va putea identifica nevoia de a face sport ca şi activitate de bază şi se va orienta către practicarea unui sport de performanţă. Copilul trebuie încurajat spre practicarea unui sport, nu trebuie constrâns sub nicio formă să adopte comportamente sedentare, trebuie lăsat să se simtă în largul lui, să se bucure de fiecare experienţă în care îşi exprimă nevoia de mişcare”, mai spune Andreas Hniatiuc. 

Încredere în propriile puteri 

Sportul la copii stimulează încrederea în sine, copiii intrând foarte uşor în competiţie cu ceilalţi, din nevoia de validare, din nevoia de a primi anumite aprecieri, merite, beneficii din partea adulţilor. 

“De asemenea, sportul încurajează relaţionarea cu ceilalţi copii, de vârstă apropiată şi reprezintă principalul liant al relaţiior sociale în perioada copilăriei. Aşa se nasc prietenii şi rivalităţi, reprezentând la nivel simbolic o replică a vieţii de adult. Interacţiunea cu alţi copii, competiţia cu ceilalţi îl ajută pe copil să se formeze pentru provocările şi experienţele vieţii de adult. 

Explorarea şi exprimarea emoţiilor 

Din punct de vedere afectiv-emoţional, sportul stimulează copiii în direcţia explorării şi exprimării emoţiilor, a stărilor afective complexe cu care acesta se va confruntă pe durata competiţilor sportive. Copilul va învăţa să îşi câştige autonomia afectivă şi va descoperi controlul propriilor stări emoţionale. Calităţi precum autostapânirea, stabilitatea emoţională, încrederea în sine, răbdarea sau iniţiativa se vor dezvoltă în spiritul competiţiei sportive”, explică psihologul sportiv Andreas Hniatiuc.