Motivele care stau în spatele fenomenului de bullying. Ar trebui să ştii ce face copilul tău şi cum îl poţi ajuta

0
Publicat:
Ultima actualizare:

Bullyingul este un comportament nedorit, agresiv, în rândul copiilor de vârstă şcolară, dar care se poate menţine şi la vârsta adultă şi care implică un dezechilibru real sau perceput de putere.  Este vorba de un comportament ce se repetă sau are tendinţa de a se repeta în timp. Psihoterapeutul Erna Constantin explică de ce copiii care sunt hărţuiţi şi cei care hărţuiesc pot avea probleme serioase.


"Pentru a fi considerat bullying, comportamentul trebuie să fie agresiv şi să includă un dezechilibru al puterii şi repetarea. Dezechilibrul puterii este valabil acelei persoane care se agaţă de puterea fizică, de accesul la informaţii considerate ca fiind jenante despre ceilalţi sau de popularitate, în scopul de a controla sau de a le face rău altora. Motivele din spatele acestor acţiuni, fie că sunt conştientizate sau nu, pot fi adânc înrădăcinate în propria dezvoltare psihică. Repetarea presupune că acele comportamente de agresiune se întâmplă des sau au potenţialul de a se întâmpla de mai multe ori", explică, pentru Adevărul, psihologul şi psihoterapeutul Erna Constantin.

Bullyingul include acţiuni cum ar fi ameninţările, răspândirea zvonurilor, atacarea persoanei, fizic sau verbal, şi excluderea acesteia din grup.

"Există trei tipuri de bullying: verbal, social şi fizic. Cel verbal include injuriile, poreclirea cu rol de a defăima, comentariile cu tentă sexuală, sarcasmul şi ameninţările. Bullyingul social are scopul de a păta reputaţia şi de a dezechilibra relaţiile de prietenie ale persoanei – victimă şi constă în răspândirea de zvonuri defăimătoare, pentru a-l face pe celălalt să simtă ruşine în public, sau în a le spune celorlaţi să nu dezvolte relaţii de prietenie cu persoana – victimă", mai spune Erna Constantin.

Cei care cad victime acestui fenomen sunt, în general, copiii timizi, slăbuţi, care nu reuşesc să opună rezistenţă.

"Intimidarea fizică presupune lovituri, ciupituri, scuipat, împingere, distrugerea lucrurilor aflate în posesia victimei, indicarea semnelor obscene cu trimitere la persoana victimă a bullyingului. Bullyingul poate avea loc în timpul orelor de şcoală sau după orele de curs. În timp ce majoritatea cazurilor de agresiune se întâmplă în clădirea şcolii, un procent semnificativ se întâmplă şi în locuri precum spaţiile de joacă sau autobuzele şi chiar pe internet", arată psihoterapeutul.  

Profesorii şi părinţii sunt cei care ar trebui să intervină în stoparea acestui fenomen. "Majoritatea oamenilor ştiu că bullyingul dăunează. Deci, ce fel de copil ar face asta altora? Nu ar trebui părinţii, profesorii şi administratorii şcolii să ajungă la rădăcina motivului pentru care unii copii simt nevoia de a-i intimida pe alţii? Deşi nu există absolut nicio scuză pentru cineva să hărţuiască, să chinuiască şi să umilească o altă fiinţă umană, cei mai mulţi agresori au probleme care stau la baza acestui comportament. Pentru a-şi spori popularitatea sau puterea, agresorii îşi transferă mânia pe victimele care sunt percepute ca fiind mai slabe decât ei. 

Pentru a înţelege cauzele probabile comune ale agresiunii, este necesar de ştiut că victimele agresiunii: pot purta ochelari de vedere, pot fi mai puţin pupulare, pot avea dorinţa crescută de a studia şi de a avea rezultate foarte bune la şcoală, pot proveni din familii defavorizate sau pot avea un handicap sau frumuseţea lor fizică poate stârni invidia", arată specialistul. 

Cei care recurg la bullying simt nevoia de a deţine controlul

Psihoterapeutul spune că cei care recurg la bullying pot proveni din familii disfuncţionale. "Mulţi agresori provin din familii unde există puţină afecţiune şi deschidere emoţională. Ei pot adesea să fie martori la agresivtatea părinţilor, faţă de prieteni, fraţi sau alţi membri ai familiei. Cei care recurg la bullying simt nevoia de a deţine controlul, împinşi de nevoia de putere manifestată în mod nesănătos. Practic, aceşti copii, neavând alte resurse, fie că nu le cunosc, fie că nu se consideră de fapt capabili, recurg la metode de intimidare, tocmai pentru a-şi îndeplini nevoile nesatisfăcute în mediul lor de referinţă. Unii au carenţe în ceea ce priveşte empatia şi atunci nu au capacitatea de a conştientiza ce simte victima în momentul în care este supusă unor rele tratamente", mai spune Erna Constantin.

"Agresorii pot simţi plăcere în urma reacţiilor victimei" 

Potrivit unor studii efectuate în SUA, aproape un sfert dintre elevi sunt victime ale bullying-ului şi un procent de până la 20% afirmă că au fost inţiatori ai unor fapte ce pot fi încadrate în acest fenomen. Deşi în Europa nu sunt identice procentele, fenomenul e şi aici unul de amploare şi se manifestă la fel.

"Potrivit specialistului, sunt şi cazuri în care agresorii pot simţi plăcere în urma reacţiilor victimei şi atunci comportamentul lor se repetă. Atunci când copiii nu au capacitatea de a-şi regla emoţiile, cei mai nesemnificativi stimuli îi pot provoca şi îi pot face să reacţioneze exagerat. De exemplu, un copil poate merge nevinovat pe hol şi, accidental, se loveşte de un bully. Chiar dacă copilul îşi cere scuze, agresorul îşi poate pierde controlul şi poate împinge victima în perete", explică Erna Constantin.

Ce poate face un copil victimă a bullyingului? Aceasta este întrebarea pe care şi-o poate pune un părinte care îşi imaginează că şi copilul lui poate cădea victimă a acestui fenomen.  

"Se poate uita la agresor şi să îi spună, pe cât posibil, cu voce calmă şi clară, să se oprească. De asemenea, poate încerca să râdă (chiar dacă îi este greu) pentru că râsul dezarmează. Însă, este de recomandat ieşirea din mediul perturbator, plecarea de lângă agresor şi păstrarea distanţei faţă de acesta. Ce este foarte important este faptul că, chiar dacă victimele sunt sfătuite să raporteze imediat acest comportament al agresorului şi să vorbească cu parinţii, profesorii şi alte persoane de încredere, victimele bullyingului au tendinţa de a se interioriza, fie de frica ameninţărilor primite, fie din ruşine. Această tendinţă este uşor de identificat de către părinţi. Astfel, chiar şi în cazul în care victima are tendinţa de a se interioriza, de a deveni furioasă sau de a da semne de abandon şcolar, este necesar ca părinţii să ia măsuri, în vederea monitorizării discrete şi cu respect a activităţii şi a cercului de elevi din care face parte copilul lor", mai spune psihologul Erna Constantin.

"Fiind pedepsiţi, li se confirmă de fapt acea neputinţă de care tot încearcă să scape şi pot deveni la rândul lor victime"

Specialistul este de părere că părinţii sunt cei care pot insista ca şcoala să ia măsuri împotriva acestui fenomen, mai ales că bullyingul, a devenit un fel de virus care se tot transmite de la elev la elev: iniţierea şedinţelor cu părinţii, anunţarea existenţei fenomenului în şcoală, crearea şi demararea unor acţiuni de informare. 

"Această situaţie este serioasă şi pentru familiile acelor copii-agresori. Aceşti copii pot fi exmatriculaţi, pot dezvolta confuzii cu privire la neacceptarea lor în societate, pot ajunge să se autosaboteze în relaţiile cu ceilalţi prin faptul că fiind pedepsiţi, li se confirmă de fapt acea neputinţă de care tot încearcă să scape şi pot deveni la rândul lor victime. Lucrez cu copii victime ale bullyingului şi pot spune că este o problemă serioasă, care nu va dispărea până când părinţii şi profesorii nu vor privi în jurul lor şi nu vor acorda importanţă motivelor pentru care copiii recurg la acest fenomen. Cu ajutorul îndrumării, a resurselor şi a educaţiei, copiii pot obţine instrumentele de care au nevoie pentru a învăţa să lucreze cu problemele lor, în loc să aibă iluzia că le pot rezolva prin intimidarea altora", încheie psihoterapeutul Erna Constantin.

Piteşti



Partenerii noștri

Ultimele știri
Cele mai citite