Povestea de film a celui mai cunoscut meşter popular român: drumul din închisoare până în Cartea Recordurilor

Cu o experienţă de patru decenii ca sculptor în lemn, Ion Rodoş (63 de ani) are o poveste demnă de film: a stat opt ani în închisoare pentru uciderea fratelui, pedeapsa i-a fost redusă după ce a făcut un basorelief cu familia Ceauşescu, iar în 2013 a intrat în Cartea Recordurilor pentru cea mai lungă lingură de lemn din lume: 18 metri.

De la un om condamnat la închisoare pentru că şi-a omorât din greşeală fratele, Ion Rodoş a ajuns acum un meşter popular  ale cărui creaţii sunt cunoscute şi cumpărate în ţară şi peste hotare. În 1979, după o joacă nevinovată, şi-a ucis fratele. A fost judecat şi a refuzat să se apere. A fost închis la Gherla, unde a fost pus la muncă şi a ajuns să lucreze prima dată cu o daltă.

 „A fost teribil de greu. Gândiţi-vă că l-am pierdut pe fratele meu, nu e ceva care să se poată şterge din memorie. A fost o joacă nevinovată, ţineam mult unul la altul. M-am dus să îl sperii cu un cuţit, era şi întuneric, eram şi băuţi... Nu am realizat că el a făcut un pas mare exact când eu am întins mâna cu cuţitul... Dintr-o simplă joacă, vă daţi seama la ce s-a ajuns: fratele meu mort şi eu în puşcărie... A fost o perioadă groaznică apoi. Nu mă mai interesa persoana mea. Nici în tribunal nu m-am apărat. Nu îmi mai trebuia nimic... Era durerea sufletească prea mare”, îşi aminteşte Ion Rodoş.

„Sculptura m-a salvat”

Structura sa l-a salvat şi a supravieţuit. Iar cea care i-a dat forţa să meargă înainte a fost sculptura. „Mă pierdeam în sculptură, lucram în închisoare adesea şi până la 2.00 dimineaţa ca să îmi mai domolesc suferinţa sufletească... Dacă nu aş fi lucrat atât, probabil că acum nu aş mai fi fost în viaţă. Sculptura m-a salvat, a fost refugiul meu. Am sculptat multe icoane, multe cruci, multe imagini cu tematică religioasă. Căutam să le fac cât mai frumoase, cât mai veridice. A fost ca o eliberare prin artă”.

Ion Rodoş avea 23 de ani când a fost arestat şi a ajuns în scurt timp să fie cunoscut printre miliţieni ca un meşter foarte talentat. A ştiut să le facă de la schimbătoare de viteză la tablouri, pipe şi mobilă, ce au ajuns la sediul Comitetului Central.

Spovedanie pe o icoană ascunsă de miliţieni

În închisoare, a început să sculpteze icoane, iar una, capodopera sa, a făcut un fel de minune. Cum nimeni nu credea că nu a vrut să îşi omoare fratele, şi-a sculptat povestea pe spatele icoanei pe care o ţine în căsuţa sa. La un moment dat, miliţienii au aflat că lucrează la ea şi au scotocit fiecare colţ al atelierului şi al celulei, dar el o ascunsese bine în dulap. „Am şi acum icoana în dormitorul meu. A fost ca o destăinuire a mea faţă de Dumnezeu, ca o spovedanie sculptată. Pe acea icoană am sculptat scena naşterii Domnului. Acea icoană are o istorie mare, cred că a fost şi mâna lui Dumnezeu la mijloc, a vrut să fie a mea icoana. Am ascuns icoana în atelierul din închisoare, miliţienii au căutat-o mult şi nu au găsit-o. Nici acum nu îmi explic cum nu au găsit-o, în condiţiile în care icoana era ascunsă într-un dulap, iar ei căutaseră şi în acel dulap”, ne-a povestit Ion Rodoş

În doar câţiva ani, de la procurori, ofiţeri şi oameni politici, Ion Rodoş ajunsese să aibă clienţi de rang înalt. În închisoare, sculpturile în lemn realizate de către Ion Rodoş au devenit atât de apreciate, încât la un moment dat generalul Ionel Gal i-a solicitat în 1985 să facă un basorelief de mari dimensiuni în lemn cu Nicolae şi Elena Ceauşescu.

„Generalul Gal văzuse o parte dintre lucrările în lemn pe care le realizasem, inclusiv una în care înfăţişam moartea lui Gelu. A văzut că pun suflet şi pasiune în lucrările mele, i-au plăcut mult. Domnul general a venit cu  un ziar alb-negru pe care era o poză de dimensiunea unui timbru cu Elena şi Nicolae Ceauşescu şi doi pionieri. În imagine, cei doi pionieri îi dădeau un buchet de flori Elenei Ceauşescu. Generalul Gal m-a întrebat dacă pot să măresc poza respectivă la scară la dimensiunea unui perete. I-am spus că am nevoie de o masă, de hârtie şi de alte obiecte”. Din dispoziţia generalului Gal, lui Ion Rodoş i s-a pus la dispoziţie sala unde se făcea Protecţia Muncii la închisoarea Gherla. „Mi s-a adus tot ce aveam nevoie, de la o masă mare până la hârtie albă de ambalaj. Am făcut apoi desenul la scară mare, inclusiv cu umbre. Basorelieful pe care l-am realizat a avut doi metri şi jumătate înălţime şi 1,25 metri lăţime. Materialul pe care am lucrat avea 12 centimetri grosime, a trebuit să intru adânc. Am lucrat la el două luni şi jumătate, în fiecare zi. Eu eram şi şeful atelierului de sculptură în închisoare, aveam 80 de sculptori în subordine”, îşi aminteşte Ion Rodoş.

Basorelieful cu Elena şi Nicolae Ceauşescu le-a plăcut atât de mult conducătorilor comunişti, încât aceştia i-a redus sentinţa lui Ion Rodoş de la 12 ani la 8 ani de închisoare. În plus, i s-a dat o recompensă de 3.000 de lei şi i s-a făcut un costum „din stofă din aceea ofiţerească”. I s-a dat şi o trusă cu dălţi, nu mai puţin de 125, pe care o are acasă şi acum.

Ion Rodoş a ieşit din închisoare în noiembrie 1987.

Războaiele daco-romane sculptate pe şapte linguri

Cea mai nouă realizare a meşterului Ion Rodoş din comuna argeşeană Nucşoara este şi ea una ieşită din comun: timp de un an şi jumătate a sculptat războaiele daco-romane pe şapte linguri din lemn de mari dimensiuni.  

Ion Rodoş ne-a dezvăluit şi de unde a venit ideea de a dăltui războaiele daco-romane pe şapte linguri de mari dimensiuni: „Este o iniţiativă ce a pornit din patriotism şi din dragoste pentru istorie. Este şi cea mai importantă perioadă a formării poporului român. Iar dacii erau mai civilizaţi faţă de alte triburi, aveau o religie mai curată şi o cultură mai bogată. Am simţit nevoia să îi mai scot încă o dată în evidenţă pe daci. Din păcate, tineretul nu ştie prea multe despre daci”.

Ion Rodoş a lucrat un an şi jumătate la cele şapte linguri. A desenat scenele „cu mâna liberă“. „Eu aşa procedez, nu copiez după nimeni. M-am inspirat după scene de pe Columna lui Traian de la Roma. Scenele corespund cu cele de pe columnă”. Ion Rodoş mai spune că a avut numeroase zile în care lucra de dimineaţa până seara pentru a dăltui războaiele daco-romane pe lingurile de lemn, inclusiv în perioada în care a participat anul trecut la o expoziţie la Muzeul Satului din Bucureşti.

Fiecare lingură are o jumătate de metru lungime, iar coada are nouă centimetri lăţime. Cel mai greu a fost să dispună pe verticală temele cu războaiele daco-romane, în condiţiile în care pe Columna lui Traian scenele sunt pe orizontală: „A trebuit să le sculptez pe trei-patru straturi, altfel ar fi părut suprapuse. A fost dificil, şi când am desenat şi când am sculptat”.

Lingurile pe care au fost sculptate războaiele daco-romane au fost expuse timp de două săptămâni la Biblioteca Judeţeană Argeş.

Ion Rodoş a realizat în 2013 şi cea mai lungă lingură de lemn din lume (18 metri), cu care a intrat în Cartea Recordurilor. Lingura uriaşă este o adevărată operă de artă, ornată cu motive populare tradiţionale.

A lucrat două săptămâni la acea lingură, fiind ajutat şi de către cei doi băieţi. Lingura de dimensiuni impresionante este expusă în prezent la Cula Racoviţa din oraşul Mioveni, pe un postament din beton.