Născut pe 29 octombrie 1926 în Domaşnea, Caraş-Severin, Constantin Juberian a avut un drum foarte oscilant după 1944. Mai întâi a luat legătura cu luptătorii anticomunişti paraşutaţi în ţară şi cu grupările de rezistenţă din munţi (alăturându-se pentru o perioadă foarte scurtă grupului condus de Spiru Blănaru), dar s-a înscris şi în PSD. ”Această decizie nu a avut însă un fundament ideologic, ci deoarece era constrâns de lipsurile materiale, Juberian a căutat să se angajeze ca pedagog, iar una dintre condiţii era să facă parte dintr-o organizaţie democratică”, precizează profesorul de istorie Constantin Vasilescu.

După absorbţia PSD-ului în cadrul Partidului Muncitoresc Român, Juberian a continuat să fie foarte activ în rândul comuniştilor, ajungând secretar de organizaţie. Simţindu-se în pericol din cauza trecutului său, a plecat pe şantierul de muncă patriotică de la Bumbeşte-Livezeni. Revenind în Cluj, şi-a reluat activitatea în PCR, dar simţindu-se vizat de o posibilă arestare, pentru un timp a purtat şi armă, intenţionând să se apere în cazul unei confruntări cu Securitatea şi să se ascundă în munţi.

Pe 30 martie 1949 a fost judecat şi condamnat la 7 ani de închisoare corecţională. Ajuns la închisoarea Piteşti pe 9 iunie 1949, Constantin Juberian a intrat în demascări în primăvara lui 1950 şi în ciuda unei rezistenţe iniţiale în faţa agresorilor, a cedat din cauza torturilor teribile. În cele din urmă, după câteva săptămâni, a devenit din deţinut torţionar. A participat la torturarea a zeci de deţinuţi, fiind unul dintre agresorii folosiţi în mod predilect de către Eugen Ţurcanu.

După încetarea violenţelor din cadrul Experimentului Piteşti în 1951, Juberian a rămas în preajma lui Ţurcanu. A participat la şedinţele organizate de acesta, contribuind la redactarea unei sinteze privind metodele folosite în timpul torturilor, şi a semnat un memoriu prin care se cerea rejudecarea celor cu pedepse mici. A solicitat personal ca cei care, după eliberare, vor mai întreprinde vreo acţiune contra regimului să primească pedeapsa cu moartea.

Transferat la Gherla, Juberian a fost informator de încreder al Securităţii şi a torturat mai mulţi deţinuţi pentru a-i determina să colaboreze. Ridicat pentru anchete, Juberian nu a acceptat iniţial să acrediteze ideea că torturile de la Piteşti fuseseră o mişcare de sabotare a regimului comunist, dar şi-a schimbat complet declaraţia după trei săptămâni de anchetă, afirmând că iniţial „nu şi-a adus aminte”. A încercat să se sinucidă pe 31 ianuarie 1954, dar nu a reuşit.

Constantin Juberian a fost împuşcat la închisoarea Jilava pe 17 decembrie 1954.