Satul model construit de mareşalul Antonescu cu prizonieri de război

0
Publicat:
Ultima actualizare:
Satul model construit de mareşalul Antonescu cu prizonieri de război

Satul Antoneşti - sau Stoieneştii Noi, cum este trecut pe harta administrativă a judeţului Argeş - face parte din comuna Corbeni. Distrus total de o viitură în vara anului 1941, satul a fost refăcut din temelii, la ordinul Mareşalului Ion Antonescu.

După cum consemnează scrierile vremii şi actele oficiale ale Prefecturii păstrate de Direcţia Arhivelor Statului Argeş, ploile torenţiale din vara lui 1941 au făcut prăpăd pe Valea Argeşului, la Arefu, Corbeni - cu vatra satului Căpăţâneni, şi chiar Cumpăna, localitate aflată acum pe fundul Lacului Vidraru. Zeci de case, liniile de telefon, 22 de kilometri de cale ferată şi şoseaua, toate podurile de peste cursurile de apă din comunele Corbeni, Oeşti şi Albeştii de Argeş au fost distruse de furia apelor şi de stâncile desprinse din munte. Potrivit recensământului din aprilie 1941, numai comuna Corbeni număra 3.716 de suflete şi 861 de case, toate fiind ruinate, iar oamenii rămânând pe drumuri.
Conducătorul statului de la acel moment, mareşalul Ion Antonescu, argeşean la origini, născut la Piteşti în 1882, a trimis la locul dezastrului mai multe oficialităţi, în frunte cu vicepreşedintele Consiliului de Miniştri, Mihai Antonescu, care le-a promis oamenilor refacerea gospodăriilor distruse.  Printre cei ce au format comisia de decizie a reconstrucţiei zonei se numărau inginerul C. Fedorovici, şeful Centrului de Exploatare a CAPS-ului din zonă, prof. Gh. Focşa, inspector la „Fundaţia Regelui Mihai”, arhitectul Richard Bordenache, membru în Consiliul Tehnic Superior, precum şi avocatul Constantin C. Popescu, însărcinat cu refacerea regiunii inundate. Ei au hotărât refacerea caselor distruse de inundaţii, a şoselelor şi podurilor avariate şi a liniei ferate.

Un sat tradiţional de munte cu facilităţi de oraş

Cum vicepreşedintele Mihai Antonescu a făcut demersurile necesare pe lângă Preşedinţia Consiliului de Miniştri pentru aprobarea şi obţinerea creditelor şi a materialelor de construcţie necesare, mareşalul Ion Antonescu a dat ordin ca satul care urma să se construiască să fie un sat model: un palat administrativ, care să adăpostească o percepţie, o bancă şi o cooperativă sătească, o casă pentru Consiliul de Patronaj al Operelor Sociale, un dispensar şi alte edificii administrative, cum ar fi o maternitate, o cantină de copii şi o secţie pentru băile populare, precum şi un alt local pentru un cămin cultural, prevăzut cu o sală de spectacole, sală pentru bibliotecă şi o grădiniţă de copii, o piaţă de legume, dar şi o piaţă publică centrală cu acces la gara de cale ferată se numărau printre obiectivele ce trebuiau ridicate în regim de urgenţă. Un teren pentru o viitoare şcoală primară şi o şcoală
horticolă a satului model, precum şi un teren pentru un han de călători erau şi ele în proiect, la fel ca şi un parc de agrement, cuprinzând un stadion sportiv. Accesul era prevăzut a se face pe un drum nou-nouţ, larg şi modern, care să ducă din şoseaua principală spre noua aşezare, iar cartierele trebuiau delimitate cu străzi pavate cu piatră şi prevăzute cu trotuare cu borduri de granit. Trebuia să se construiască chiar şi o staţie de pompieri, situată aproape atât de noul sat model, cât şi de vechiul sat Corbeni.
În plus, planul mai prevedea un dig de beton pentru apărarea malului râului Argeş în dreptul podului nou şi al staţiei de cale ferată. Satul a fost prevăzut cu 39 de loturi de case, de 2.000 de metri pătraţi, fiecare cuprinzând câte o casă tip, o curte de acareturi cu grajdurile şi coteţele respective, o fântână, o grădină de pomi fructiferi şi o grădină de zarzavat. În privinţa bisericilor, s-a prevăzut ca cele două lăcaşe existente în comuna Corbeni, declarate monumente istorice, să fie restaurate şi renovate.
După datele Institutului Central de Statistică, localitatea avea o tendinţă accelerată de dezvoltare, de aceea s-a pus problema construirii unui sat mai funcţional şi mai unit, soluţia fiind de a-i împroprietări pe ţăranii sinistraţi pe un loc cât mai central.
La 25 iulie 1941, membrii Sfatului Comunal al comunei Corbeni, întruniţi în şedinţă, au stabilit numărul locuitorilor sinistraţi ce urmau să adere la satul model ce urma a fi ridicat. Oamenilor li s-a explicat că vor trebui totuşi să îşi plătească noile case, acestea fiind evaluate la aproximativ 250.000 de lei fiecare.

La construcţia satului model au fost folosiţi 800 de prizonieri sovietici

Au fost aprobate apoi şi fondurile necesare, în regim de urgenţă. Ministerul de Interne a dat nu mai puţin de 2,5 milioane de lei, o sumă imensă pentru acele vremuri, când războiul bătea la uşă şi era nevoie de bani pentru armată. În plus, Ministerul Apărării a aprobat 15 vagoane cu ciment, 3 vagoane fier, 1 vagon cuie, 1.000 cazmale, sape şi cuţitoaie, 2 betoniere şi mai multe roabe şi forje de companie, ce au fost trimise de la depozitul de materiale Găeşti.
Prefectura Argeş s-a ocupat de realizarea şantierului şi de organizarea acestuia, din bani proprii. Dar, cum se mai punea problema forţei de muncă necesare pentru construcţie, s-a găsit şi pentru aceasta o soluţie: Ion Antonescu a decis înfiinţarea la Corbeni a unui lagăr de prizonieri. Astfel, 800 de sovietici, capturaţi la bătălia de la Odesa, au fost mutaţi aici şi, pe baza unui contract semnat de conducătorii lagărului cu primăria comunei, aceştia au fost scoşi la munca de reconstrucţie a satului, sub comandament militar.
Însărcinată cu hrănirea prizonierilor era Prefectura judeţului Argeş. Marele Stat Major arăta într-un document şi condiţiile în care se va face angajarea prizonierilor: 150lei/zi salahorul şi 200 lei/zi meseriaşul, inclusiv hrana, cazarea şi asistenţa sanitară. Vesela pentru prizonieri şi preparatul hranei cădeau tot în sarcina Prefecturii, care trebuia să asigure cazarea şi lucrul separat de populaţia civilă.

Antonescu a cerut electrificarea regiunii Curtea de Argeş – Corbeni

Arhitectul Richard Bordenache a fost însărcinat cu executarea planurilor de sistematizare şi de construcţie a satului model. El a propus trei-patru tipuri de case, în stil românesc, din care viitorii proprietari puteau să aleagă. Fiecare casă, pe lângă număr, era identificată după o pictură sau un basorelief: „Casa cu păun", „Casa cu floarea-soarelui", „Casa cu cloşcă", „Casa cu cerb", „Casa cu cocoş”. Lucrările de construcţie au început în forţă la 15 mai 1942, când mareşalul Ion Antonescu a făcut o inspecţie amănunţită pe şantier, deşi era ocupat până peste cap cu treburile războiului, ca să vadă cum zona deluroasă, de 13,5 pogoane, donate de moşierul Ierbaşu, urma să devină vatra satului nou.
După o nouă vizită, din 4 august, la Curtea de Argeş, a mareşalului Ion Antonescu şi a vicepreşedintelui Consiliului de Miniştri, Mihai Antonescu, s-a decis şi electrificarea regiunii Curtea de Argeş – Corbeni şi au fost aprobate fondurile necesare pentru construcţia unei uzine hidroelectrice pe râul Argeş.

În prag de război, satul a fost inaugurat oficial

Construcţiile  au fost realizate din zidărie de cărămidă pe fundaţii simple de beton, iar acoperişurile erau învelite cu şiţă. Tencuielile erau simple de var la toate clădirile, tâmplăria de brad, pardoselile de ciment, mozaic sau de scânduri de brad. Pentru modelele de case ţărăneşti erau prevăzute tipuri standard de piese de tâmplărie. În anul 1943, şantierul a obţinut un nou fond de 70.000.000 lei, începându-se lucrările şi la celelalte clădiri cuprinse în program.
Încă de la începutul construcţiei satului - model Antoneşti, Preşedinţia Consiliului de Miniştri a încercat crearea cadrului legal pentru acordarea de împrumuturi sinistraţilor, necesare cumpărării caselor. În 17 octombrie 1943 a fost inaugurate oficial primele construcţii realizate, printre participanţii le eveniment numărându-se  miniştri şi personalităţi din Bucureşti, alături de preşedinta Consiliului de Patronaj, Maria Antonescu, soţia Mareşalului Ion Antonescu. În 1944 s-a încercat construcţia hanului turistic şi a căminului cultural, dar lucrările au fost oprite fiindcă frontul se apropia de ţară şi era nevoie de bani şi oameni în alte scopuri.
Gândindu-se că acest lucru ar putea strica planurile construirii satului, Prefectul de Argeş a decis ca tot ce se ridicase deja să treacă în patrimoniul Prefecturii. La 23 august însă, Mareşalul a fost arestat de Regele Mihai şi trimis în URSS. Doi ani mai târziu, el a fost executat în fortul Jilava, iar proiectul satului model pe care îl imaginase pentru Antoneşti a devenit o amintire.

Opera de artă se transformă în ruină

În Corbeni însă, mai dăinuie şi azi, multe în ruină, multe ascunse sub zeci de straturi de altă tencuială sau distruse din greşeală, câteva din clădirile ridicate, cu mare efort, în anii ‘40. La intrarea în zona administrativă, bolta unui turn sub care Mareşalul a ţinut o cuvântare înflăcărată, patriotică, este numită şi acum de localnici „Arcul de Triumf”. Dintre cei ce au participat la construcţie foarte puţini mai supravieţuiesc, iar casele au fost cumpărate de foştii chiriaşi, medici, profesori, funcţionari...
Descoperind în timp bogăţia ce se ascunde în propriile cămine, unii dintre actualii proprietari au început să  facă demersuri pentru a scrie şi a populariza fascinanta istorie a satului şi încearcă să o pună în valoare cum pot, încercând să transforme  zona într-o rezervaţie de arhitectură rurală românească.

Piteşti



Partenerii noștri

Ultimele știri
Cele mai citite