Supravieţuitor al exploziei care putea rade Piteştiul de pe faţa Pământului: „Prin mine au trecut bucăţi de cărămizi, de geam, de zid, de metal“

Explozia de la Combinatul Petrochimic din Piteşti s-a soldat cu 11 morţi FOTO: ziarobiectiv.ro

La combinatul Arpechim din Piteşti a avut loc în perioada comunistă o explozie soldată cu 11 morţi şi zeci de răniţi. Dacă focul n-ar fi fost oprit la timp, exista riscul ca Piteştiul să fie ras de pe faţa Pământului.

Combinatul Petrochimic de la Piteşti era în anii ’70 una dintre perlele economiei naţionale. Motiv pentru care Securitatea era cu ochii pe ce se întâmpla în interior, având infiltraţi informatori printre salariaţi. Însă nu întotdeauna reţeaua a funcţionat cum trebuie, acest lucru fiind descoperit în cazul celor două mari explozii petrecute pe Platforma de la Arpechim, din ’74 şi ’78. Incidentele au fost întoarse pe toate părţile de Securitate şi studiile de caz au fost publicate în aşa numitele „Caiete ale Securităţii”, cu menţiunea „Strict secret”.

Un informator al Securităţii, arestat şi condamnat după explozie

Deşi avea mulţi oameni infiltraţi la Arpechim, Securitatea a fost luată prin surprindere pe 31 octombrie 1978, când au explodat două instalaţii: cea de stiren şi cracarea catalitică. Iar în urma exploziei din ’78 au fost arestate mai multe persoane printre care şi un informator al Securităţii care lucra chiar la instalaţia de cracare catalitică.

Principalul vinovat din rândul salariaţilor a fost considerat subinginerul Ion Costache, după cum se preciza în raportul întocmit de Securitate după explozie. „Măsurile informativ-operative ca şi cercetarea penală efectuată în cazul exploziei urmată de incendiu la parcul de rezervoare al secţiei stiren de la Combinatul Petrochimic Piteşti au evidenţiat că evenimentul - soldat cu distrugerea sau avarierea celor şapte rezervoare şi arderea produselor, cu producerea unor pagube de patru milioane de lei - a fost posibil datorită încălcării grave a normelor care reglementează modul de reparaţie a instalaţiilor electrice în medii explozive. Aici, şeful atelierului de aparatură de măsură şi control a dispus ca defecţiunea mecanismului indicatorului de nivel al rezervorului să fie remediată sub tensiune şi fără să fie întreruptă pomparea produsului în rezervor. În timp ce unul dintre tehnicienii de serviciu acţiona pe rezervor la mecanismul indicator de nivel s-au produs scântei care au amorsat gazele produsului din rezervor şi s-a iniţiat explozia urmată de incendiu… La câteva zile după explozia urmată de incendiu de la instalaţia de stiren, a avut loc o altă explozie urmată de un incendiu, care a distrus instalaţia de cracare catalitică, provocând moartea şi rănirea mai multor persoane, aducând mari pagube economiei naţionale. Din cercetarea acestui caz a rezultat că, înaintea producerii evenimentului, la una din instalaţii s-au semnalat defecţiuni care au creat o stare de pericol deosebită, ceea ce impunea oprirea instalaţiei. Contrar însă normelor şi instrucţiunilor de lucru, în loc să se ia măsuri de remediere şi reparaţie, instalaţia a fost menţinută în funcţiune…

În urma cercetărilor efectuate la faţa locului şi îndeosebi a măsurilor informativ-operative luate s-a stabilit că vinovat de producerea evenimentului s-a făcut subinginerul Costache Ion. Acesta a dat dispoziţii să se monteze prin sudare un ventil pe conductă care alimenta cu azot parcul de rezervoare al instalaţiei de Acrilonitril. Pentru a ascunde fapta comisă, Costache Ion a dat dispoziţii să se decupeze prin tăiere 3 metri din conducta respectivă, care să fie ascunsă.

Situaţia este cu atât mai gravă cu cât această instalaţie era asigurată cu informatori şi colaboratori, dar, nefiind instruiţi şi verificaţi corespunzător, aceştia nu au informat la timp despre pericolul ce se crease şi nici nu au acţionat în conformitate cu normele de lucru din instalaţie, acceptând neregulile ce se comiteau. Pentru neîndeplinirea obligaţiunilor de serviciu în mod corespunzător s-a ajuns ca o sursă a organelor noastre - ce lucra la această instalaţie - să fie arestată şi condamnată.”

„Nu am simţit nici o durere când a explodat. Am simţit că parcă m-a anesteziat zgomotul acela”

Şerban Paraschiv, unul dintre supravieţuitorii tragediei din 1978, care a orbit în urma exploziei, îşi aminteşte cu claritate ce s-a întâmplat. „Eram la datorie, la mine, în sala maşinilor. Un punct cheie, pentru că dacă blocai maşinile se oprea şi gazul din o parte a instalaţiilor, aşa cã explozia ar fi fost mai mare dacă nu eram acolo. Tocmai terminasem studiile de subinginer, dar eram doar şef de instalaţie, deserveam instalaţia de turbosuflantã. Accidentul a fost noaptea, la două fãră douăzeci. O conductă s-a spart, gazul a ieşit din ea, s-a împrăştiat şi a luat foc. Nu am simţit nici o durere când a explodat. Am simţit cã parcã m-a anesteziat zgomotul acela“, îşi aduce aminte victima tragediei. A fost găsit de pompieri gemînd inconştient, înfãşurat într-o carcasă a unui tablou de comandã.

.„Fuseseră 70-80 de oameni în zonă, dar vreo 15 mai aproape. Toţi cei de aproape au murit, doar eu am rămas viu, ca prin minune. Prin mine au trecut bucãţi de cărămizi, de geam, de zid, de metal. Doi ani a durat până au reparat acolo“, mai spune domnul Paraschiv. Cei care l-au vãzut atunci i-au povestit cã arăta umflat, ars, maroniu: „Am fost în comă, de fapt în moarte clinică, şi cu răni peste tot“. Iar medicii i-au spus chiar cã avea 1 la 10 milioane şanse de scăpare. Abia dupã o lună şi jumãtate a reuşit sã ajungă la baie, iar doi ani nu a auzit deloc, fiindcã i s-au spart şi timpanele.

Tot legat de acea explozie, Nicolae Nicolaescu, un alt martor al tragediei spune: „A pornit de la o supapă de siguranţă care a declanşat în atmosferă. N-a fost consolidată bine şi s-a retezat de la sudură. N-au avut curaj să ia măsura de oprire, atunci trebuia să se oprească. Nu putea nimeni să-şi asume o răspundere decât dacă venea de sus. Au fost 11 victime, a fost cel mai negru moment din istoria Arpechim”.