Sute de biserici avariate de cutremurele din 1977 şi 1986 au fost restaurate fără avizul comuniştilor

0
Publicat:
Ultima actualizare:
ÎPS Calinic. Foto: Facebook a Arhiepiscopiei Argeşului şi Muscelului
ÎPS Calinic. Foto: Facebook a Arhiepiscopiei Argeşului şi Muscelului

ÎPS Calinic, Arhiepiscopul Argeşului şi Muscelului, povesteşte, într-o nouă postare pe Facebook, cum au fost restaurate, după cutremurele din 1977 şi 1986, fără aprobarea autorităţilor comuniste, sute de biserici avariate. ÎPS Calinic spune că a riscat să fie exclus din arhierie.

Într-o nouă postare cu tâlc făcută pe pagina de Facebook a Arhiepiscopiei Argeşului şi Muscelului, ÎPS Calinic redă un  alt fragment din volumul său "Toată vremea-şi are vreme".

Arhiepiscopul arată cum, într-un context în care ideologia comunistă atee impunea formalităţile, dacă nu erau oameni de înţeles, n-ar mai fi putut fi restaurate lăcaşele de cult grav afectate în urma cutremurului din 1977 (şi, apoi, a celui din 1986). 

Fost stareţ al Mânăstirii Sinaia (între 1 august 1977 şi 1 martie 1981), apoi, de la 1 martie 1981, stareţ al Mânăstirii Cernica, Calinic devenise din toamna anului 1985, arhiereu vicar al Episcopiei Râmnicului şi Argeşului. Experienţele relatate în prima parte a fragmentului citat fac referire la această perioadă  dinainte de 1990 (an în care avea să fie ales episcop al nou înfiinţatei Episcopii a Argeşului şi Muscelului).

"Cea mai mare grijă a Episcopului Gherasim, însă, era să fim prezenţi în parohii şi mănăstiri, prin vizite pastorale şi cu privegherea îndeaproape a şantierelor începute şi a celor care vor trebui urgent puse pe picioare. Toată Eparhia, care cuprindea trei judeţe mari, din Carpaţi până la Dunăre, avea nevoie de prezenţă arhierească. Cu bună înţelegere, ne programam, uneori, dimpreună şi alteori fiecare în drumul său, ca să cuprindem cât mai mult, în timp cât mai scurt (...)", povesteşte ÎPS Calinic în fragmentul amintit.

Textul e presărat cu dialoguri savuroase. Mustrările Patriarhului Iustin pentru vizitele cam dese de care se plângeau preoţii sunt redate în stilul cu care arhiepiscopul Argeşului şi Muscelului şi-a câştigat tot mai multă popularitate:

" - (...) Preoţii nu-s învăţaţi cu astfel de procedee, în percuţie, îi face o uşoară dojană Patriarhul Iustin.

- Aşa! Aşa! Prea Fericirea Voastră, facem vizite dese. Merg singur. Dar mergem şi amândoi, laolaltă şi pe rând, întâi eu şi apoi Calinic.

- Mda! Dar cu preotul Dragomirescu din Câmpulung Muscel, ce aveţi voi? E bătrân. Lăsaţi-l în pace, ne sfătuieşte Patriarhul României, care-şi cunoştea bine locul natal şi pe musceleni.

- Aşa! Aşa! Părintele Dragomirescu e cam surd şi nici nu vede bine. Iată, la cununie, când dă pişcotul cu vin la miri, în loc să-i dea pişcotul în gură i l-a înfipt în beregată, se apără vârtos vlădica Gherasim (...)

Vlădica Gherasim caută repede într-un plic o poză doveditoare şi o întinde către Patriarhul Iustin.

- Poftim, Prea Fericirea Voastră, aici este dovada!

Iustin Patriarhul ia poza. Se uită la ea. O răsuceşte. Iar se uită. Ia lupa şi o pune pe poză. O lasă pe masă şi rezemându-se de speteaza scaunului se uită pe fereastra biroului, în zare.

- Mda! Trebuie pensionat. Dar să aveţi grijă de el".

  

„Eu n-am dat aprobare la aşa ceva"

Înalt Preasfinţitul Calinic poveşte cum, pe vremea când era arhiereu vicar, l-a rugat Prea Sfinţitul Gherasim să meargă puţin prin judeţul Argeş, ca să-i arate câteva biserici care au şantiere mai mari. Aşa au ajuns la parohia Bădiceni unde se făcea pictură nouă pe şantierul condus de parohul Anton Dicu. 

„Vlădica Gherasim s-a speriat. - Hai să mergem repede de aici. Să nu mă vadă cineva. Tu răspunzi!

 Eu n-am dat aprobare la aşa ceva, adaugă cu repeziciune, vlădica Gherasim, în timp ce îşi grăbea paşii spre ieşirea din curtea bisericii", se mai arată în fragment.

Arhiepiscopul de azi al Argeşului şi Muscelului povesteşte cum la bisericile parohiilor Lereştii de Sus şi de Jos, din Muscel, se lucra atunci vârtos la tencuire, pictură, garduri, case parohiale. 

"Cei trei preoţi, Ion Cojocaru, Moise Pahonţu şi Nicolae Vlădău, lucrau într-un iureş rar întâlnit şi fără teamă că vor păţi ceva. Nu le păsa de nicio oprelişte. Când a văzut episcopul Gherasim, peste tot ridicate schele până-n vârful turlelor s-a îngălbenit la faţă. - Să mergem de aici! E prea de tot! Eu nu ştiu nimic! Răspunzi de tot ce va urma", se arată în pasaj.

„Nu-şi putea asuma atâtea lucrări pornite fără nicio aprobare"

Astfel de "şantiere" erau la multe biserici din Argeş şi Muscel. Din Lereşti, au ajuns la Curtea de Argeş, iar de aici, la Albeşti Pământeni, acolo unde, potrivit relatării ÎPS Calinic, preotul Ion Mărăcine făcea minuni. 

"Intrăm în curte. Vede biserica. Acoperişul căzuse de putred, iar zidurile decapate de tencuiala igrasioasă. Preotul Mărăcine numai zâmbet şi voie bună, îi spune Părintelui Episcop care sunt viitoarele lucrări la biserică. Unde-s aprobările? Eu nu ştiu nimic! Îşi declină orice răspundere, episcopul Gherasim, titularul Episcopiei Râmnicului şi Argeşului. Şi avea dreptate. Ca titular nu-şi putea asuma atâtea lucrări pornite fără nicio aprobare, de nicăieri", continuă relatarea.

„Nimeni nu-ţi elibera nicio autorizaţie de construcţie de biserică”

Toate aceste lucrări se făceau, potrivit ÎPS Calinic, pe propria răspundere a celor care le iniţiaseră, căci de autorizaţii din partea autorităţilor comuniste de la acea vreme nu se punea problema.

"Subliniem pentru cei care nu au fost pe vremea aceea, că nimeni nu-ţi elibera nicio autorizaţie de construcţie de biserică, din nou, restaurare de monumente, zidiri de case parohiale. Ceea ce ţi se dădea, după ce ai scăpat cu biserica până sub cruce, era o autorizare de capelă mortuară, ca să nu ţi se dea decizie de demolare. Şi asta unde se mai găseau oamenii lui Dumnezeu, aşa cum am găsit noi peste tot pe unde am lucrat în cele trei judeţe: Argeş, Vâlcea şi Olt.

Dacă nu erau oameni de înţeles, noi nu mai puteam construi şi restaura dezastrul în urma celor două cutremure din 1977 şi 1986. Sutele de şantiere, în cei cinci ani, au fost o minune văzută în fiecare zi.", relatează ÎPS Calinic.

„A fost o mare încercare! (...) Uneori închideau ochii"

Arhiepiscopul Argeşului spune că există o serie de jurnale pe care le-a ţinut la zi, care vorbesc cu desluşire despre respectivele lucrări.

„Riscam excluderea din arhierie şi poate din lumea aceasta. Nu m-am lăsat nicio clipă intimidat. Preoţii au fost la înaltă datorie. Le datorez preţuire şi rugăciune, cu admiraţie sfântă. A fost o mare încercare! Alături au fost credincioşii minunaţi şi consiliile parohiale, comitetele, preşedinţii de colective, primarii, autorităţile locale şi cele centrale, care uneori închideau ochii, trecând de cele mai multe ori peste formalităţile ce se impuneau de ideologia comunistă atee",încheie ÎPS Calinic în fragmentul din "Toată vremea-şi are vreme, volumul al III-lea", redat pe Facebook.

Vă recomandăm să mai citiţi:

ÎPS Calinic, bănuit, la întronizarea sa la Curtea de Argeş, că era fie rudă cu Ceauşescu, fie copilul din flori al Patriarhului Iustinl

Cum l-a înfruntat ÎPS Calinic pe şeful Securităţii după ce a ajuns stareţ la Mănăstirea Sinaia

Piteşti



Partenerii noștri

Ultimele știri
Cele mai citite