Tripla crimă de la Stoeneşti ajunge la CEDO. De ce avocatul inculpaţilor spune că procesul n-a fost echitabil
0
Florentin Sorescu, avocatul inculpaţilor din dosarul triplei crime de la Stoeneşti, săvârşită în primăvara lui 2016, a redactat şi va depune, săptămâna viitoare, la CEDO, o plângere împotriva autorităţilor judiciare din România, după ce ÎCCJ a respins, la sfârşitul lunii mai, recursul în casaţie prin care a încercat să demonstreze că cei pe care-i apără nu au avut parte de un proces echitabil.
Vasile Durleci, condamnat de Curtea de Apel Piteşti la 20 de ani şi 8 luni de închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de omor calificat, şi tatăl său, Dorel Durleci, care a primit o pedeapsă de 15 ani şi 8 luni de închisoare pentru complicitate la omor calificat, sunt în puşcărie de o jumătate de an. Iniţial, cei doi fuseseră achitaţi de Tribunalul Argeş, instanţa care, acum doi ani, îl găsise vinovat pentru triplul asasinat doar pe Laurenţiu Durleci (fratele lui Vasile Durleci, respectiv fiul lui Doru Durleci).
Avocatul Sorescu a încercat să demonstreze (aşa cum a făcut-o când a convins instanţa de fond), că cei doi n-au luat parte la măcel, dar şi că n-au avut parte de o judecată dreaptă, unul dintre argumentele invocate fiind acela că, la apel, n-au fost audiaţi toţi martorii, ci doar unul, din partea familiei victimelor, care nici măcar nu a depus jurământ în faţa instanţei.
Tripla crimă la Stoeneşti a nenorocit pe viaţă familia victimelor, traumatizată complet după moartea Laurenţiei Durleci (17 ani), a tatălui ei, Filip Tinca (37 ani) şi a bunicul fetei, Paul Durleci (57 de ani), dar şi familia lui Laurenţiu Durleci, fostul iubit al fetei, primul condamnat pentru masacru, mort după un an de închisoare, în condiţii încă neelucidate.
În sala paşilor pierduţi
La scurt timp după aflarea deciziei ÎCCJ, avocatul Florentin Sorescu, care a redactat deja o plângere la CEDO, a postat pe Facebook un text în care îşi arată dezamăgirea faţă de felul în care s-au luat ultimele decizii în acest dosar dosar.
"În sala paşilor pierduţi
Voi începe cu ceva enorm de plictisitor şi anume vă voi arăta cum merge treaba prin justiţie. Motivele de recurs în casaţie, conform codului de procedură penală, sună aşa:
Art. 438. Cazurile in care se poate face recurs in casatie
(1) Hotararile sunt supuse casarii in urmatoarele cazuri:
1. in cursul judecatii nu au fost respectate dispozitiile privind competenta dupa materie sau dupa calitatea persoanei, atunci cand judecata a fost efectuata de o instanta inferioara celei legal competente;
2. abrogat;
3. abrogat;
4. abrogat;
5. abrogat;
6. abrogat;
7. inculpatul a fost condamnat pentru o fapta care nu este prevazuta de legea penala;
8. in mod gresit s-a dispus incetarea procesului penal;
9. abrogat;
10. abrogat;
11. nu s-a constatat gratierea sau in mod gresit s-a constatat ca pedeapsa aplicata inculpatului a fost gratiata;
12. s-au aplicat pedepse in alte limite decat cele prevazute de lege;
13. abrogat;
14. abrogat;
Din câte lesne puteţi observa, la ora asta mai sunt 5, mari şi late, întrucât în rest toate au fost abrogate. Că sunt în număr de 5 este un fel de a spune, dacă lecturaţi conţinutul lor veţi realiza că sunt practic imposibil de întâlnit în realitate. Poate unu la 100 de ani.
Pe de altă parte, avem o grămadă de situaţii în care şi un magistrat - O, Doamne, iartă-mi nevrednicia -, da, domilor, chiar şi un magistrat poate greşi, ba uneori nu chiar oricum, ci încălcând legea.
În regulă, dar noi, netrebncii, ce putem face când Însăşi Magistrăsimea Sa a greşit?
Păi faci aşa: Scuipi în palme, faci trei paşi înapoi şu zici: Tulai, Diamne! Am belit-o! Iertaţi-mi expresia, dar e chiar aşa.
Te uiţi prin codul de procedură penală, afurisit să fie în vecii vecilor, şi-ţi vine să strigi din toţi bojocii "Piei satană!" căci, al dracului să fie el, nimic nu găseşti prin care ai putea sancţiona acele încălcări ale legii. Doar aţi văzut cu ochii dvs cum scrie: abrogat, abrogat, abrogat (perioadă) abrogat.
Spre exemplu, o schimbare de încadrare juridică trebuie pusă OBLIGATORIU în discuţia părţilor, pentru a se putea apăra. Dar dacă Magistrăsimea Sa "uită" să facă acest lucru? Ai belito! cum spuneam mai înainte, pen că nu ai nicio instituţie juridică prin care să sancţionezi încălcarea dispoziţiilor legale de către cel care trebuie să le aplice.
Ba da, ai o scăpare, mint! CEDO. Te duci la CEDO, domne, că Înalta Curte nu se coboară la astfel de mărunţişuri cum ar fi dreptul la apărare sau dreptul la un proces echitabil.
Cam asta mi s-a întâmplat azi la Curte. Aflu că recursul în casaţie mi s-a admis în principiu, dar aşa, de formă, pentru că admiterea în principiu înseamnă că te-ai circumscris motivelor de recurs dar de fapt, domnule avocat, de-abia acum vom vedea pe bune dacă ne-am circumscris.
Eu le zic de nelegalităţi cât casa, ei îmi zic, păi vi se pare că se circumscriu în vreunul din cele cinci motive?
Da şi nu, le răspund, dar dvs vi se pare că s-ar putea încadra ceva în aceste motive? Şi ce ne facem, că încălcările legii sunt evidente. Ce ne facem, fetelor?
Chiar aşa nu le-am spus, că printre ele era şi un domn magistrat, cu toate că nu părea a avea oaie, adică oi. Mioare, bre.
Dar le-am zis, măi tovarăşi, măi domnilor, tot ce am invocat în acest recurs înseamnă admitere de pe scaun la CEDO, voi la ce dracu mai sunteţi puşi aici?
Recunosc, m-am cam înfierbântat, la un moment dat nu mai m-am putut abţine şi le-am strigat, ce dracu', domne, o tot ţineţi leandra cu încadrarea în motivul de la punctul 7, iacătă, am hotărâre pronunţată tot de voi, vai de voi, pardon, chiar de voi, în care l-aţi circumscris pe unul deşi nu era circumscris, motivele fiind SIMILARE cu cele invocate de noi.
Mi se cam urcase sângele la cap, îl simţeam cum îşi face de cap, de-adevăratelea, nu în glumă, dar cred că şi lor, de vreme ce, brusc, în mijlocul pledoariei mele decid să suspende şedinţa.
După aceea am dat-o dracului de pledoarie şi de teorii fără sens şi le-am zis pe şleau, domnilor, noi facem aici teoria băţului de chibrit, plimbăm nişte vorbe goale de la unul la altul, iar oamenii ăştia sunt disperaţi! Oare unde sunt principiile de drept, unde este spiritul legii?
Despre Vasile şi Doru, ce să mai zic? Încercaţi numai să vă imaginaţi cum scrutează sala cu privirile în căutarea cuiva cunoscut. Pentru ei lumea aia în care au ajuns este cvasi-necunoscută, se simt cu totul pierduţi. Când dă cu ochii de mama sa, Vasile începe să plângă. Doru plânge şi el când o vede, iar ei pur şi simplu îi vezi sufletul făcut ferfeniţe. O aud cum suspină în spatele meu.
- Măi Vasile mamă, măi Dorule, nu mai plângeţi, mă, o aud cum le şopteşte cu glasul înăbuşit, nu se poate ca Dumnezeu să nu facă dreptate.
- Nu mai pot, îi răspunde Vasile clătinându-se ca un om beat.
Se tot caută din priviri, vezi legătura aia dintre ei atât de puternică, încât ţi se pare că sunt legaţi între ei cu o sfoară.
- Vasile, Vasile, ţi-e rău, mamă? Zi, Vasile, ţi-e rău?
Iar noi discutăm în tot acest timp de CEDO, dezbatem probleme de drept folosind cuvinte care mai de care mai docte şi mai sforăitoare. Oameni cu pretenţii, de. Învăţaţi la şcoli înalte.
- Am numărat zilele până am ajuns aici, îmi zice Mirela, mama, la sfârşit. Zilele le-am numărat, domnule avocat! Ca să îşi bată ăştia joc de noi. La ce au mai admis recursul, pentru ce ne-au mai chemat aici? Arză-le-ar focul de Curţi Înalte!...
PS. Dacă mai credeţi în minuni, spuneţi-mi voi rezultatul. Poate-l vedeţi şi pe Isus pe-acolo călcând peste ape. Asta dacă nu s-o fi pierdut prin sala paşilor pierduţi"
Se încarcă comentariile...
