Unul dintre cele mai vechi procese civile din România durează de 23 ani. Bătrâna care l-a deschis a murit, iar moştenitorii nu sunt siguri că-l vor vedea încheiat

Curtea de Apel Bucureşti a ridicat, din nou, problema suspendării „până la soluţionarea cererii de restituire in cadrul procedurii administrative”

Un dosar deschis în 1994 de o bătrână din Bucureşti e şi astăzi nefinalizat dn cauza faptului că Primăria Capitalei întârzie cu soluţionarea unui document. Mai exact, de 16 ani Primăria Capitalei nu a dat niciun răspuns – nici măcar negativ – cererii de restituire formulată în procedură administrativă de bătrână. Chiar dacă între timp primăria a vândut apartamentul, oamenii tot au nevoie de un răspuns.

Dosarul a fost deschis în urmă cu 23 de ani de Doina Motas. Bucureşteanca solicita instanţei de judecată aprobarea revendicării apartamentului ce fusese în proprietatea mamei soţului ei, apartament confiscat abuziv de regimul comunist în anii ’50. În 2001, după şapte ani de judecată, timp în care dosarul abia a trecut de Tribunalul Bucureşti, Doina Motas a adresat Primăriei Capitalei şi o cerere de restituire în baza noii Legi 10/2001, apărute între timp, act normativ care ar fi trebuit să deblocheze restituirile. 

Acum doi ani, când femeia a murit, cauza era încă departe de soluţionare.  

Unul dintre nepoţi şi finul său, Alexandru Năstase, împreună cu soţia asa, au cumpărat drepturile succesorale ale moştenitorilor femeii, interesaţi fiind însă de un alt imobil, fără să ştie despre procesul deschis în urmă cu mai bine de două decenii de femeie.

În primăvara lui 2017, Alexandru Năstase se trezeşte însă cu o citaţie de la Curtea de Apel Rucureşti, referitoare la un dosar pe care, verificându-l, constată cu surprindere că era început de ruda sa în anul 1994.

Ajunsi parte în proces, soţii Năstase descoperă că, pe lângă cei 7 ani în care judecata a trenat în primele două instanţe, de peste 16 ani, dosarul era „tras pe linie moartă” la Curtea de Apel Bucureşti, fiind suspendat „până la soluţionarea cererii de restituire formulată în procedură administrativă”, adică la Primărie.

Altfel spus, o banală revendicare acumulase 23 de ani de instanţă, timp în care Primăria a vândut apartamentul chiriaşilor.

„Mi se pare suspect. Mi-am dat seama că, din 2001 până în 2017, dosarul a fost suspendat pe baza faptului că se aştepta să se închidă o procedură administrativă, care nu s-a încheiat din varii motive. Eu nefiind jurist nu pot să ştiu de ce nu s-a încheiat această procedură administrativă, ce trebuia să facă instanţa şi nu a făcut. Bănuiesc că trebuia să dea un termen primăriei ca să răspundă. Ori e vorba de interese ascunse, ori e vorba de sistemul nostru care a considerat că nu este o prioritate”, a declarat, pentru Adevărul, Alexandru Năstase.

Concret, situaţia în 2017 arată aşa: după 23 de ani, remarcând lipsa oricărui răspuns al administraţiei, Curtea de Apel a reuşit să intre în faza de pronunţare pe recurs. 

 „Şocant este faptul că, 16 ani, dosarul a zăcut în Curtea de Apel suspendat pentru ca Primăria Capitalei să rezolve cererea de restituire. Această operţiune administrativă care s-a dovedit un fiasco total e o dovadă a incompetenţei autorităţilor române de a gestiona problema proprietăţilor confiscate de statul comunist. Imaginaţi-vă calvarul unei femei care, după şapte ani de judecăţi fără un final, în urma apariţiei Legii 10/2001, depune şi o cerere la primărie. În loc să rezolve problema, o blochează de tot: după încă 12 ani de la formarea dosarului în primărie - 19 ani de la inceputul revendicării-  primeste o adresă în care i se solicită o completare cu încă cinci documente. După încă doi ani, deja se făcuseră 21 de la începutul cauzei, primăria vine cu noi pretenţii cuprinzând, de data aceasta, unsprezece solicitări! Din nefericire, dna. Motas decedase. Dar ce conta, important era că administraţia functionează - şi emite hârtii fără să verifice dacă, după aproape un sfert de veac petentul mai are suflare! Şi mai e ceva, culmea cinismului: după 14 ani de la formularea cererii, primăria care nu a făcut nimic tot timpul ăsta, ameninţase decedata că, dacă nu va depune în 120 de zile cele solicitate, e decăzută din drepturi!”, a explicat, pentru Adevărul, Liviu Stancu (foto jos), avocatul familiei Năstase.

La ultimul termen de judecată, reprezentatul Primăriei Bucureşti a spus în faţa judecătorului că cererea de restituire în procedură administrativă nu este soluţionată nici cu da, nici cu nu (dar nici nu a primit, până acum, un termen în care să o facă).

În ciuda acestui fapt, după 23 de ani, la termenul de judecată din noiembrie 2017, Curtea de Apel Bucureşti a ridicat, din nou, problema suspendării „până la soluţionarea cererii de restituire în cadrul procedurii administrative”.

Părţile implicate în cauză s-au opus. „Desi legală, în condiţiile evidentei ineficienţe a administratiei locale, o nouă suspendare ar fi lipsită de orice raţiune, generând imprevizibilitate faţă de modul de soluţionare concretă a cauzei. Sper ca părţile din dosar să nu fie puse în situatia de a lăsa moştenire judecata cauzei!”, mai spune avocatul.