Şeful DGA Prahova: „Un medic purta mănuşi chirurgicale când ascundea banii. Unii se inspiră şi din filme“

0
Publicat:
Ultima actualizare:

Paul Ştefan a preluat conducerea Direcţiei Generale Anticorupţie Prahova (DGA) în luna august 2015, la puţin timp după un imens scandal în care au fost implicaţi şefi din cadrul Inspectoratului Judeţean de Poliţie Prahova, BCCO, dar şi cel care conducea în acea perioadă DGA, Constantin Ispas, în prezent trimis în judecată în două dosare de corupţie.

În Prahova, Direcţia Generală Anticorupţie a început să existe pentru opinia publică începând cu a doua jumătate a anului 2015, atunci când zeci de poliţişti, profesori de liceu sau universitari, chiar şi medici au ajuns în faţa instanţei, acuzaţi de luare de mită. Mare parte dintre agenţii de poliţie, care aveau competenţe şi pe linie de Poliţie Rutieră, au fost prinşi în flagrant când luau mită de la şoferii cărora ar fi trebuit să le suspende dreptul de a conduce în urma abaterilor de la Codul Rutier. Cei mai mulţi dintre aceşti poliţişti au fost deja condamnaţi la închisoare cu suspendare în primă instanţă şi li s-a interzis dreptul de a-şi mai exercita funcţia. Până în prezent niciunul nu a fost achitat.

Dacă majoritatea dintre poliţiştii acuzaţi de corupţie primeau mită pentru a scăpa un şofer de amendă, au fost şi cazuri în care angajaţi ai MAI au cerut bani pentru a salva infractori cercetaţi în dosare de viol sau pentru alte fapte săvârşite cu violenţă.

„Adevărul“: Câţi oameni lucrează la DGA Prahova?

Paul Ştefan: Opt persoane, dintre care 7 sunt ofiţeri.

Din 2015 şi până în momentul de faţă câte rechizitorii au plecat în instanţă, ca urmare a implicării DGA Prahova în anchetă?

Ca urmare a activităţilor de cercetare penală desfăşurate în urma delegării emise de către unităţile de parchet de pe raza judeţului Prahova, în 2015 au fost 5 rechizitorii trimise în judecată, iar în 2016, 21.

Dintre acestea, câţi inculpaţi au fost angajaţi ai Ministerului Afacerilor Interne (MAI)?

În 2016 au fost cercetate în total 186 de persoane, faţă de 88 în anul 2015, dar au fost şi civili sau personal MAI sau alţi funcţionari din afara MAI. Din totalul celor 186 cercetate, 64 au fost personal MAI, faţă de 53 în anul 2015, iar din aceşti 64, 16 au fost cu funcţii de conducere, iar restul cu funcţii de execuţie. Ca structuri din care făceau parte, au fost angajaţi ai  Poliţiei Române şi 2 din Jandarmerie. Cercetat nu înseamnă că au fost şi trimişi în judecată, dar toţi au fost cercetaţi în dosare care vizau fapte de corupţie, în principal pentru luare de mită.

În martie anul trecut, a fost un val de agenţi de poliţie care aveau atribuţii şi pe activităţi rutiere care au venit în grup la Parchetul de pe lângă Tribunalul Prahova în calitate de suspecţi. Cum aţi reuşit să-i prindeţi pe toţi odată? Pentru că erau 11-12 agenţi şi toţi îşi desfăşurau activitatea în special pe DN1 şi pe A3.

Au fost din structurile de Poliţie de Ordine Publică şi Poliţie Rutieră, dar şi din structuri comunale, care aveau competenţe şi pe linie rutieră. Au fost mai multe moduri de sesizare. În unele cazuri ne-am sesizat din oficiu, adică existau informaţii anterioare cu privire la posibila desfăşurare a unor activităţi infracţionale de către personal MAI. S-a trecut la documentare. Documentarea se poate face în mai multe feluri, dar numai în cadrul legal potrivit Codului de Procedură Penală.

Cum au reacţionat agenţii de poliţie când au fost luaţi de ofiţerii DGA şi duşi la Parchetul Prahova?

Reacţiile au fost diverse. Marea majoritatea, probabil din acel instinct de conservare, au spus că sunt nevinovaţi. Puşi în faţa probelor, unii au recunoscut că au greşit, au spus că, dacă ne-am întoarce în timp, n-ar mai face aşa ceva pentru că au conştientizat, cei mai mulţi, că nu au fost afectaţi doar ei, ci şi familiile acestora. Unul dintre ei, mi-aduc aminte, s-a arătat chiar bucuros că a fost prins şi ne-a spus că se bucură că l-am prins acum. Normal că am întrebat şi noi de ce. Ne-a zis că, dacă îl prindeam mai târziu, ar fi săvârşit mai multe infracţiuni  şi era mai rău pentru el.

Mulţi dintre ei erau în prag de pensie. Au încercat să negocieze? V-au rugat să treceţi cu vederea?

Nu există astfel de negocieri. Au perceput situaţia ca atare, dar ulterior au mai ieşit în spaţiul public şi au încercat să arunce cu noroi în instituţia care a participat la documentarea activităţii infracţionale. Dar, mă rog, reacţiile sunt diferite, iar unii încearcă să se victimizeze.

Există un serviciu vulnerabil în cadrul IPJ unde această tentaţie de a lua bani de la infractori este mai mare decât în altă parte?

Părerea noastră este că vorbim despre o carenţă comportamentală. Până la urmă, orice activitatea poliţienească este vulnerabilă, atâta timp cât tu eşti dispus să negociezi practic poziţia care nu poate fi decât una, cea legală. Aplici legea şi atât.

Aţi avut ofiţeri sub acoperire la momentul în care au fost prinşi poliţiştii corupţi. Cum se desfăşoară un dialog între un investigator şi un potenţial corupt? Când este momentul în care spuneţi „Gata, avem probe suficiente“?

Investigatorii sub acoperire acţionează exact după modul de operare al poliţiştilor, nu altfel. Adică dacă poliţistul nu cere mită explicit, dar dă de înţeles, investigatorul se conformează. Niciodată nu a existat un investigatori care să provoace un anume comportament poliţistului, adică un comportament corupt. Totdeauna poliţistul corupt are iniţiativa.

Cum sunteţi priviţi în interiorul inspectoratului? Se tem colegii de dumneavoastră? Vă evită?

Nu am avut un astfel de sentiment că ne-ar percepe altfel ca pe restul colegilor. Suntem trataţi cu respect. Cel puţin aici am găsit o deschidere din partea conducerii IPJ Prahova de a-şi face curăţenie în inspectorat şi, atunci când au apărut informaţii, le-au furnizat. Ne-au sprijinIt. Ceea ce am observat în cei aproape doi ani de când conduc această structură este că nu vin spre noi poliţiştii faţă de care se încearcă mituirea. Deşi se efectuează foarte multe activităţi preventive, pentru că pilonul principal al DGA este chiar prevenirea corupţiei în rândul persoanelor MAI, nu vin să sesizeze că au fost abordaţi, şi asta nu pentru că nu au existat aceste situaţii, drept dovadă ceea ce s-a întâmplat anul trecut. Au fost efectuate teste de integritate în cazul unora, teste pe care l-au picat, adică au avut un comportament corupt şi atunci DGA sesizează unitatea de Parchet competentă şi se trece ulterior la documentarea activităţii infracţionale. Deci au existat asemenea situaţii, dar nu au venit să anunţe. Pe de altă parte, procentual vorbind, cei mai mulţi au avut un comportament integru şi nu mă refer doar la judeţul Prahova. De exemplu, anul trecut au fost efectuate, la nivel naţional, aproximativ 69 de teste de integritate din care doar 3 au fost negative, când poliţistul a avut un comportament corupt.

Credeţi că a intrat puţin spaima în ei?

Noi sperăm că datorită activităţilor de prevenire pe care le desfăşurăm nu doar în rândul personalului MAI, ci şi în cadrul campaniilor de informare şi conştientizare a cetăţenilor cu privire la consecinţele faptelor de corupţie. Cu toate acestea, se întâmplă în continuare. Din păcate, de multe ori şi cetăţenii se duc către funcţionari să le ofere bani, iar funcţionarii acceptă un astfel de comportament corupt.

Este suficient ca un agent de poliţie să ia o singură dată bani de la un infractor sau trebuie să fie un cumul de astfel de fapte? Un poliţist îşi riscă cariera chiar şi pentru o sută de lei?

Îşi riscă întreaga carieră şi pentru sume mult mai mici. Au existat cazuri. Porbabil că sunt cei care nu se pot dezobişnui de acest obicei. Tentaţia tuturor este să spună că se întâmplă asta din cauza salariilor mici, dar nu este o scuză, un argument. Şi ceilalţi infractori spun că au furat o pâine pentru că nu aveau ce să mănânce. Asta tot încercăm să le spunem. Cui nu-i convine salariul poate să-şi aleagă alt loc de muncă, dacă este pregătit pentru un alt domeniu. Este clar că noi nu putem proba întreaga activitate infracţională. Dacă probăm o faptă, nu putem să reţinem decât infracţiunea respectivă, este posibil ca el să fi săvârşit astfel de fapte timp de 20 de ani. Revenind la suma de bani pentru care îşi poate risca serviciul, este important de spus că nu mai există infracţiunea de primire de foloase necuvenite. Orice primeşti în legătură cu îndeplinerea atribuţiunilor de serviciu este considerat luare de mită.

Fenomenul corupţiei în rândul poliţiştilor este la acelaşi nivel ca acum doi ani, de exemplu? Putem spune că, în secunda asta, există un poliţist care ia mită pe DN1 sau la un ghişeu? Ce spun acele teste de integritate?

Nu putem spune lucrul acesta atât timp cât nu este probată o astfel de activitate. Plecăm întotdeauna de la prezumţia de nevinovăţie. Testele de integritate se fac atunci când sunt identificate locuri şi zone vulnerabile, nu se fac pe persoane. Sunt identificate aceste zone în urma unor activităţi specifice, dar şi în baza unor informaţii primite din partea cetăţenilor, prin sesizări anonime, care, la rândul lor, sunt verificate. Dacă se confirmă că există acele locuri şi acolo îşi desfăşoară activitatea poliţişti, atunci se trece la testarea integrităţii întregului personal care îşi desfăşoară activitatea în acel loc vulnerabil.

image

Investigatorii DGA Prahova au prins în flagant un poliţist de la Serviciul de Înmatriculări Auto, în timp ce lua mită chiar în faţa sediului Poliţiei  FOTO Diana Frîncu

Care sunt poliţiştii cei mai expuşi în faţa tentaţiei de a lua mită

Având în vedere că cei mai mulţi poliţişti care au fost trimişi în judecată acţionau în trafic, putem spune că agenţii de la rutieră sunt cei mai expuşi în faţa tentaţiei de a lua mită?

De obicei sunt mai expuşi cei care îşi desfăşoară activitatea curentă în contact direct cu cetăţeanul. Este firesc pentru că ei se întâlnesc cu cele mai multe situaţii în care cetăţeanul vrea să-şi rezolve problema cât mai repde, vrea să scape de eventuale reperscusiuni şi atunci îl momeşte pe poliţist.

În momentul în care trebuie prins un poliţist corupt există o mare desfăşurare de forţe. Se întâmplă ca în filme? Cu urmăriri pe stradă, cu blocaje în trafic?

Depinde de modul de operare al poliţistului. De obicei este mai greu să probezi activitatea infracţională a unui poliţist decât a unui infractor de drept comun şi asta pentru că are acces la informaţii cu privire la modul în care poate fi prins. Cunoaşte metode, cunoaşte mijloace şi îşi ia măsuri. De aceea există situaţii în care unii dintre ei au considerat că, dacă nu cer în mod direct mită, nu vorbesc, ci fac doar semne, au impresia că nu pot fi prinşi. Unii trimit şi bileţele pe care scriu direct suma şi nu vorbesc deloc, de teamă să nu fie înregsitraţi. Modalităţile sunt diverse. Cei cu preocupări infracţionale îşi perfecţionează constant modul de operare. După ce văd cum a fost prins cineva, acţionează astfel încât lui să nu i se întâmple ca celuilalt. Uneori se impune o urmărire prin oraş, dar nu întotdeauna. Dar da, este o mare desfăşurare de forţe, pentru că documentarea nu este una uşoară.

Cum sunt instruiţi poliţiştii astfel încât să stea departe de fenomenul de corupţie?

Unul dintre pilonii principali ai DGA este acela al prevenirii faptelor de courupţie în rândul personalului MAI. În acest scop, doar în 2016 au fost organizate 61 de şedinţe de instruire pentru poliţişti, ofiţeri şi agenţi deopotrivă, la care au participat 679 de persoane, din care 180 cu funcţii de conducere. Le explicăm care sunt prevederile legale, la ce se expun dacă nu aplică legea şi, pentru concretizare, organizăm, de exemplu, jocuri de rol în care poliţiştii trebuie să poarte un dialog imaginar cu un potenţial infractor. Ei nu pot spune niciodată că nu au ştiut, de exemplu, că împrumutul de bani de la un potenţial infractor este tot mită.

Rezultatele DGA din ultima perioadă demonstrează că nu doar poliţiştii sunt corupţi. Mă refer la profesorii pe care i-aţi prins cerând bani cu titlu de mită de la studenţi pentru o notă de trecere.

Într-adevăr au fost foarte mulţi studenţi care au dat bani ca să treacă examenele. Este o practică veche la Universitatea Petrol şi Gaze (UPG). La fel cum aşteptăm din partea funcţionarilor să vină să ne anunţe cânt sunt abordaţi să ia bani, aşa am fi aşteptat şi din partea cetăţenilor atunci când li se cere o sumă. De asemenea, aşteptăm ca şi studenţii să vină către structurile abilitate, către unităţile de parchet, atunci când li se cere o sumă de bani sau un folos pentru ca un profesor să-şi îndeplinească atribuţiunile de serviciu. Să ne anunţe, asta este foarte important. Dar studenţii nu au venit la noi să reclame, aşa că au fost suspecţi pentru dare de mită. E adevărat, ulterior, după probarea întregii activităţi infracţionale, procurorul de caz a considerat că studenţii beneficiază de acele clauze de impunitate. Se pare că au fost constrânşi. Dar puteau veni să spună. Cred că se temeau tot din cauza unor legende că respectivul profesor procedează de ani buni aşa ceva şi niciodată nu a păţit nimic. Toată lumea are pretenţia să rezolvăm cu fenomenul corupţiei, cu infracţionalitatea, dar nimeni să nu vină să spună şi să ajute. Nici noi nu putem fi atât de numeroşi să spupraveghem peste tot. Avem nevoie ca şi cetăţeanul să ne sprijine în demersurile noastre.

Cum a reacţionat Alexe Călin Mureşan, profesor în UPG, când aţi intrat peste el în birou?

A rămas fără cuvinte în primă fază. Ulterior a început să nege orice fel de implicare într-o faptă de corupţie.

Dar avea asupra lui o listă cu numele studenţilor şi un plic cu bani.

Avea absolut toţi banii pe care îi primise în ziua respectivă, cu liste cu nume, cu sumele de bani pe care le-a primit de la fiecare student.

Şi cum a justificat?

A spus că nu sunt ale lui. De obicei, la flagrant, prima reacţie este să negi, unii chiar neagă până la instanţă şi acolo continuă cu aceeaşi atitudine.

Un alt profesor, Dan Grigoraş, prins cu ajutorul DGA, avea o poveste mai aparte. Nu lua bani personal, îi trimitea pe studenţi să cumpere benzină dintr-un anumit loc.

Fiecare are impresia că deţine reţeta vizavi de faptul că poate să desfăşoare fapte de corupţie fără să fie prins. În funcţie de ce vede, de cum a fost prins un alt coleg, îşi perfecţionează modul de operare, nu renunţă la activitatea de corupţie, dar dezvoltă un alt mod de operare astfel încât să nu fie prins. Şi acest profesor a considerat că şi-a luat toate măsurile necesare astfel încât să nu fie prins, după ce i s-a adus la cunoştinţă că a fost interceptat într-o altă cauză penală. A sperat că, atunci când nu vorbeşte la telefon, când nu se întâlneşte direct cu studentul şi nu discută despre sume de bani, face doar insinuări şi vorbeşte în mod voalat despre foloase, sume de bani sau altceva, nu poate fi prins. La fel şi primul profesor. Bineînţeles că îşi luase măsuri, le solicitase elevilor să-şi lase telefonale mobile deoparte, să le închidă. S-au întâlnit undeva la subsolul clădirii. A considerat că, dacă merge la subsol, aparatura de interceptare poate fi bruiată. Revenind la cazul Grigoraş, acesta a considerat că, dacă nu ia bani direct de la student şi dacă îl trimite să cumpere bonuri de benzină pe numele firmei profesorului, nu poate fi acuzat niciodată de corupţie. Asta a fost percepţia lui.

Un alt caz celebru este cel al medicului de medicina muncii din Sinaia care cerea bani de la pacienţi pentru a le prelungi perioada de pensie pe caz de boală.

Şi aici s-a întâmplat la fel. Cetăţeanul, aflat într-o situaţie limită, nu vine să reclame şi atunci lasă la îndemâna organelor de cercetale penală, Parchet, Poliţie, să rezolve problema. S-a rezolvat, dar a fost foarte dificilă activitatea de documentare, pentru că oamenii nu au colaborat decât în momentul în care au fost puşi în situaţia faptului împlinit.

Pensionarii care au dat mită medicului pentru prelungirea perioadei de pensionare pe caz de boală sunt suspecţi?

Cei din ziua respectivă sunt toţi suspecţi.

Câţi au fost prinşi în ziua flagrantului?

15 sau 16.

Şi acest medic avea un sistem foarte alambicat de a primi şi ascunde banii, într-un beci.

Da, era o încăpere dezafectată în care se aflau tot felul de documente aruncate, mobilier stricat, fel de fel de lucruri care nu mai foloseau la nimic, un fel de magazie care se afla în spatele biroului. Acolo mai ducea medicul banii astfel încât, în cazul în care intervenea Poliţia, să nu găsească niciun ban asupra lui. Dar şi noi ne adaptăm modul de lucru în funcţie de modul de operare al suspectului. Aflând modul de operare, aşa am şi procedat la documentarea infracţiunii. Chiar dacă medicul a considerat că ascunzişul este atât de bun, noi l-am găsit. Îşi lua măsuri, purta mănuşi chirurgicale.

Pentru ce? Cu ce ar fi putut să-l ajute mănuşile?

Să nu care cumva să se impregneze praful special cu care marcăm bancnotele pe mâinile lui. Probabil că avea informaţii, ştiţi că fiecare se mai uită la televizor... Au fost situaţii de-a lungul carierei în care unii care au fost prinşi au spus: „Domnule, la câte filme am văzut, nu credeam că mă veţi prinde“. Unii se inspiră şi din filme.

La Sinaia au fost mai multe persoane acuzate de corupţie, de la nivel de şef de Poliţie până la şef de Parchet local. Poate că medicul de la ei avea informaţii cum să procedeze ca să nu fie prins.

Au fost şi situaţii în care infractorii beneficiau de sprijin din partea lucrătorilor de Poliţie în sensul că, din discuţii avute la diferite evenimente, mai spuneau ce au ei în dotare, cum se prinde hoţul. Probabil că, din discuţiile acestea aparent amicale, infractorii şi-au luat măsuri în funcţie de datele pe care le primeau.

Care este diferenţa între DGA şi DNA?

DGA este structura specializată în cadrul Ministerului de Interne, specializată în prevenirea şi combaterea corupţiei în rândul personalului propriu MAI. Dar, atunci când suntem delegaţi de procurori, desfăşurăm activităţi de cercetare penală pentru probarea activităţii infracţionale şi a altor funcţionari din afara MAI. Pe zona de trafic de influenţă, cercetăm şi activitatea unor civili, aşa cum a fost de exemplu cazul din penitenciarul Ploieşti, când mai mulţi deţinuţi solicitau bani de la colegii de celulă în schimbul promisiunii că vor interveni pe lângă factori de decizie pentru eliberarea condiţionată. În acest dosar nu a fost vorba despre niciun funcţionar public, era doar o afacere între deţinuţi. Sunt cazuri în care şi DNA ne cere ajutorul.

Ploieşti



Partenerii noștri

Ultimele știri
Cele mai citite