Abuzurile îndurate de ploieşteni în timpul ocupaţiei germane din Primul Război Mondial: foamete, umilinţe, muncă forţată, ordine absurde
0
Aflat sub ocupaţie germană între 1916-1918, ca multe alte oraşe din România, Ploieştiul a fost supus unui uriaş aparat economic de exploatare, simultan cu un aparat poliţienesc şi teritorial. Oamenii au fost obligaţi să treacă la calendarul gregorian, să circule pe străzi doar între anumite ore, hrana a fost raţionalizată, iar produsele din petrol s-au îndreptat aproape exclusiv către Germania. Şi clopotul catedralei a fost confiscat.
Declanşarea Primului Război Mondial şi ocupaţia germană din perioada 1916 -1918 asupra Capitalei şi a regiunilor Vechiului Regat au însemnat, pentru români, un şir întreg de privaţiuni, de foamete, muncă forţată, confiscări şi abuzuri umilitoare.
După retragerea autorităţilor în Moldova şi incendierea intenţionată a tuturor rafinăriilor din Prahova, de ofiţeri români şi englezi, pentru ca acestea să nu pice în mâna germanilor, pe 24 noiembrie / 7 decembrie 1916, Ploieştiul nu a mai avut altă alternativă decât predarea, autorităţile locale cerând să li se garanteze viaţa şi averea locuitorilor.
A fost începutul unei perioade de ocupaţie care a însemnat „punerea în funcţiune a unui uriaş aparat economic de exploatare, pregătit cu minuţiozitate de specialiştii de la Berlin, simultan cu un aparat poliţienesc şi teritorial de supraveghere“, după cum se precizează istoricul Gavriil Preda în monografia oraşului Ploieşti.
Încă din prima săptămână, forţele de ocupaţie germane au efectuat numeroase rechiziţii, au evacuat sediile unor autorităţi administrative, instituţii şi locuinţe de familii. A fost instituită starea de asediu şi legea marţială germană, iar ploieştenii au fost nevoiţi să se supună unor ordine absurde, să treacă la calendarul gregorian, să nu mai circule pe străzi de la 5 după-amiza până la 6 dimineaţa, să nu-şi încuie porţile pe timpul nopţii. Mai mult, spitalele au fost evacuate, iar în ele au fost internaţi doar răniţii germani.
Sondă de petrol din Prahova incendiată intenţionat înainte de ocupaţia germană. FOTO vechiul-regat.blogsport.ro
Sediul Prefecturii a fost ocupat de Statul major administrativ german, localul primăriei a devenit reşedinţa Etappen Kommandatur, iar în localul Tribunalului a fost instalată Poliţia Militară care răspundea de judeţele Prahova, Ilfov, Argel, Ialomiţa, Dâmboviţa, Vlaşca (Giurgiu) şi Teleorman. Consiliul Local a fost demis şi înlocuit cu persoane recrutate din rândul germanofililor notorii.
Ploieştenii s-au opus însă permanent represaliilor. Încă din prima iarnă, în oraş au fost proteste şi violenţe, de Crăciun şi Bobotează, generate de refuzul germanilor a acorda liber de la lucru în zilele de sărbătoare şi interdicţia organizării de procesiuni religioase pe străzi.
Petrolul prahovean, „motorul“ represaliilor
Cum economia germană făcea faţă cu greu nevoilor de pe frontul de luptă, expedierea de produse petroliere, alimentare şi industriale din România către Imperiul German a devenit preocuparea majoră a administraţiei militare de ocupaţie. Şi cum Prahova asigura 85% din producţia de petrol a ţării, combustibilul a fost „motorul“ unui sistem de restricţii şi abuzuri pentru ploieşteni.
Mai întâi, au fost demarate lucrări de refacere a instalaţiilor industriale distruse – rafinării, schele, căi ferate, poduri -, cu mâna de lucru a prizonierilor români, sub coordonarea unor specialişti din Germania, iar societăţile de petrol cu capital american, belgian, englez, francez şi italian din Prahova au fost puse sub administrare forţată.
Exportul excesiv de produse petroliere către puterile centrale a însemnat o reducere drastică a cotelor de petrol lampant şi benzină destinate consumului intern, iar în mediul rural, populaţia a fost nevoită să se întoarcă la feştile. Din cauza lipsei benzinei, morile din Prahova n-au putut funcţiona, iar petrolul lampant se vindea la speculă, cu preţuri exagerate.
Lapte doar între orele 7.00 şi 9.00
Ocupanţii germani rechiziţionaseră tot: alimente, pânzeturi, ţesături, haine, pielărie, alcool, iar pentru populaţie a fost introdus sistemul pe cartele pentru pâine, carne, făină, săpun. Nimic nu mai putea fi comercializat fără acordul germanilor, iar foametea genera o speculă exgaerată. În localurile publice a fost interzis consumul de carne în zilele de luni, miercuri şi vineri, grăsimile, ouăle şi zahărul aproape au fost eliminate din compoziţia prăjiturilor, iar laptele nu mai putea fi consumat decât între orele 7.00 şi 9.00!
De asemenea, programul de lucru în fabrici a fost prelungit la 12-14 ore. În primăvara anului 1917, persoanele care nu lucrau pământul pentru culturi erau pasibile de amendă, închisoare sau confiscarea terenului, majoritatea lucrătorilor rămaşi în Ploieşti fiind copii, femei şi bătrâni. În toamnă, toată producţia a fost rechiziţionată de germani. Pe lângă cereale, ocupanţii au ridicat, în totalitate, inul, cânepa şi lâna, precum şi recolta de legume şi fructe.
Majoritatea fructelor erau uscate şi exportate sau folosite la fabricarea marmeladei. O astfel de fabrică de marmeladă, înfiinţată de germani, funcţiona în curtea Mănăstirii Ghighiu, alături de o presă pentru unt.
Incidente între populaţie şi autorităţi
Privaţiunile excesive au declanşat din nou violenţe. Potrivit monografiei oraşului Ploieşti, pe 26 octombrie / 8 noiembrie 1917, câteva sute de femei din Ploieşti au pornit spre Prefectură pentru a reclama calitatea foarte proasă a pâinii. Pe drum au întâlnit maşina Kommandaturii germane, pe care au atact-o cu pietre . Efectul a fost acela că „pâinea a fost oarecum îmbunătăţită, iar carnea şi siropul de sfeclă s-au livrat la timp către populaţie“.
După semnarea armistiţiului cu Puterile Centrale, în toamna lui 1917, o mare parte a soldaţilor germani au părăsit Ploieştiul către alte fronturi din Europa. Dar aceasta a însemnat şi golirea oraşului de alimente, pentru că fiecare soldat german putea trimite familie sale un pachet cu 20 de kilograme de hrană. Făină, cartofi, prune uscate, grăsime, marmeladă erau încărcate permament în trenurile care plecau din gara de sud a Ploieştiului.
Germani în piaţa centrală a Ploieştiului, în timpul Primului Război Mondial. FOTO Facebook / România de altădată
Dar Crăciunul din 1917 s-a desfăşurat fără interdicţii din partea administraţiei de ocupaţie. Copii au umblat din nou cu colindele, oamenii au venit în biserici la slujbă şi nu au mai existat neînţelegeri cu germanii asupra calendarului.
Ploieştiul a fost sărăcit de ocupaţia germană. Clopotul catedralei şi clanţele de la uşi au fost confiscate
Potrivit datelor statistice oficiale, în anii ocupaţiei germane s-au exploatat circa 1,5 milioane de tone de ţiţei care proveneau de la schelele din Prahova, Buzău, Dâmboviţa şi Vâlcea, iar 73% din această producţie a fost trimisă peste hotare.
În anii ocupaţiei germane, ca urmare a rechiziţiilor de animale, numărul acestora a scăzut de la aproximativ 390.000, în 1916, la 163.000, în 1919.
Pagubele suferite de Primăria Ploieşti, prin confiscări, au fost estimate, în 1919, la peste 9,8 milioane de lei. S-a rechiziţionat absolut orice, inclusiv clopotul cel mare al Catedralei Sfântul Ioan din Ploieşti, cu o greutate de 1400 de kg, dar şi obiecte de cupru şi alamă, inclusiv clanţe de uşi!
„Nu e însă mai puţin adevărat că în organizarea sistematică o forţelor de producţie, germanii şi austriecii au dat dovadă de mult spirit practic care, împreună cu energia şi intensitatea activităţii lor, au produs rezultate uimitoare. Spiritul de organizare, adaptare rapidă şi metodică la factorii noştri economici, întrebuinţarea mijloacelor de transport, exploatarea intensivă a unor bogăţii au fost intens comentate de analiştii vremii“, constată istoricul Gavriil Preda în monografia oraşului Ploieşti.
Rezistenţa din Ploieşti
Spiritul de rezistenţă al ploieştenilor în tot acest timp s-a manifestat prin aceea că profesorii locali au refuzat să predea limba germană populaţiei şi ore de limba română ocupanţilor, iar două clase a VII-a de la Liceul „Petru şi Pavel” au fost desfiinţate din cauza atitudinii patriotice a elevilor, Mai mulţi ploieşteni, inclusiv femei, au fost arestaţi pentru că adăposteau prizonieri români evadaţi din lagăre. Muncitorii sabotau transporturile şi depozitele inamicului sau refuzau să lucreze pentru acesta.
După înfrângerea Germaniei, în noaptea de 26/27 octombrie – 8/9 noiembrie 1918, toate trupele germane s-au retras în deplină ordine din Ploieşti. Entuziasmul şi bucuria libertării s-au manifestat prin cântece şi arderea tuturor însemnelor rămase de la administraţia germană, gherete, steaguri sau tăbliţe indicatoare. Pe 11/24 noiembrie 1918, la Gara de Sud, ostaşii întorşi din război au parcurs drumul de la gară în cazărmi, cu fanfare şi sub o ploaie de flori, pe străzi ticsite de o populaţie entuziastă.
Mai puteţi citi
O lecţie din trecut: Armistiţiul de Crăciun din 1914
Se încarcă comentariile...
