Cele mai uşoare trasee montane din Bucegi, potrivite şi pentru cei mici

Weekend-urile caniculare pot fi uitate într-o drumeţie pe munte, prin verdele şi răcoarea pădurilor. În Bucegi sunt numeroase trasee potrivite şi pentru turiştii mai puţin antrenaţi sau pentru familiile cu copii

Aflată la o altitudine de 1.100 de metri, deasupra Poienii Ţapului, Buşteni, şi la poalele Jepilor, Cascada Urlătoarea din munţii Bucegi este unul dintre cele mai cunoscute şi mai căutate obiective turistice din ţara noastră, iar drumul spre aceasta este şi unul dintre cele mai uşoare trasee din Bucegi.

Pe timpul verii cel puţin, sute de turişti români şi străini ajung zilnic la cascadă pentru a se răcori, dar mai ales pentru a fotografia impresionanta cădere de apă, cu un debit puternic şi o înălţime de 15 metri. Aşa cum o arată şi numele, cascada cu o legendă tristă se remarcă prin vuietul puternic care îţi dă impresia, cu cât te apropii de căderea de apă, că aceasta „urlă“ printre stânci, tulburând liniştea pădurii.

Drumul către cascadă este marcat cu bulină roşie şi începe de la telecabina Buşteni. Un alt traseu marcat este cel de la Poiana Ţapului, denumit „Drumul Regal“ pentru că pe aici obişnuiau să se plimbe călare regele Carol I şi, mai târziu, Regina Maria. Acesta leagă Castelul Peleş de Cascada Urlătoarea.

Drumul spre cascadă poate fi parcurs în cel mult o jumătate de oră, din Buşteni, sau o oră din Poiana Ţapului. Presărat cu „scări naturale“, formate de rădăcinile copacilor, traseul are câteva hopuri mici, dar şi două podeţe din lemn.

La 300 de metri mai sus de Cascada Urlătoarea (formată de pârâul Urlătoarea, mai exact de confluenţa văilor Urlătoarea Mică şi Comorilor) se găsesc încă două cascade, mai mici, Urlătoarea Mare şi Urlătoarea Mică.

Peste tot în jurul Cascadei Urlătoarea sunt panouri care avertizează despre prezenţa urşilor în zonă. De asemenea, există o avertizare de „risc de cădere în gol“, de care ar trebui să ţineţi cont. La Cascada Urlătoarea s-au înregistrat cazuri de deces şi vătămări grave după ce turiştii nu au ţinut cont de recomandări şi s-au căţărat de stâncile abrupte.

Sinaia – Poteca Regală – Poiana Stânii

Un alt traseu foarte uşor, potrivit unei drumeţii cu cei mici, este şi cel care leagă Sinaia de Poiana Stânii. Traseul de aproximativ 3,5 km către Poiana Stânii porneşte din zona parcului Dimitrie Ghica din Sinaia, după treptele care pornesc din faţa gării, şerpuieşte pe strada Furnica, trece de Mănăstirea Sinaia, urmează drumul către Cota 1400 şi se desprinde la dreapta, marcaj bandă albastră, după Centrul de pregătire al Jandarmilor Montani.

Se poate ajunge şi pe Poteca Regală, amenajată din piatră cubică şi balustrade din lemn, pe timpul lui Carol I, un traseu extrem de frumos, care merge prin pădure. Trăinicia lui, chiar şi în aceste vremuri, este încă o dovadă a calităţii lucrărilor realizate pe Domeniul Regal din Sinaia. În ambele variante, traseul nu va dura mai mult de o oră.

Traseul duce la Poiana Regală sau Stâna Regală, o pajişte alpină situată la 1270 de metri, a cărei unicitate este dată de priveliştea excepţională asupra masivului Bucegilor, de la Furnica până abruptul Caraimanului. Locul a fost descoperit de regele Carol I, iar în timpul comunismului a fost folosită doar de protipendada epocii. 

Aici erau ospătaţi, la serbări câmpeneşti, înalţii oaspeţi ai regilor României cărora le erau astfel prezentate tradiţiile, obiceiurile, oamenii locului şi mâncărurile specifice. Zona a fost extrem de iubită şi de Regina Maria care a construit în pădurea de aici, în 1897, pe când era doar tânăra principesă Maria a României, o casă construită în copaci, „Cuibului Princesei“ sau „Juniperus“.

În imediata apropiere a pajiştei, unde există şi o cabană, sunt şi stâncile Franz Joseph, uşor de recunoscut după amenajarea cu paltforme, scări şi balustrade. Stânca principală, aflată la 1299 metri altitudine, poartă numele împăratului Austro-Ungariei la dorinţa lui Carol I. Franz Joseph a vizitat Sinaia în 1896, făcând o mulţime de fotografii cu acel prilej, fiind impresionat de frumuseţea şi bogăţia Peleşului. Se pare că însuşi regele Carol I a venit aici cu împăratul pentru a-i arăta sălbăticia şi măreţia zonei.

Stâncile sunt unul dintre cele mai frumoase puncte de belvedere de pe Valea Prahovei. Panorama înaltă oferă o privelişte ameţitoare asupra întregii văi, între Poiana Ţapului şi Sinaia. În vârful stâncii este amenajat şi un teleobiectiv care îi va încânta cu siguranţă pe cei mici.

Buşteni – Diham

O altă destinaţie spectaculoasă şi accesibilă turiştilor cu o formă fizică moderată este traseul spre Cabana Diham. De data aceasta, drumul este mai lung şi potrivit copiilor cu vârste mai mari. Se poate ajunge la cabană din Buşteni, pe poteca marcată cu triunghi albastru pe la Căminul Alpin (alt. 925 m), cabana Gura Dihamului (alt. 987 m) până la cabana Diham, durata 3 – 4 ore, sau potecile marcate cu bandă roşie şi triunghi roşu, descrise pentru cabanele Mălăeşti şi Poiana Izvoarelor, până la Pichetul Roşu. De la Pichetul Roşu (alt. 1445 m) se coboară pe poteca marcată cu punct roşu pînă la cabana Diham. Durata este tot de 3 – 4 ore.

La Diham se ajunge şi pe trasee din Predeal şi Azuga.

Cabana Diham este situată la 1.320 de metri, la marginea unei poieni largi de sub Măgura Cenuşie, unde vă puteţi odihni într-o linişte deplină sau de unde puteţi pleca în explorări ale împrejurimilor sau în excursii mai dificile pe abruptul nordic al Bucegilor. Iarna, cabana se transformă în bază pentru practicarea schiului fond.

Pentru o excursie reuşită pe munte, trebuie să respectaţi câteva reguli esenţiale şi, nu în ultimul rând, nu deterioraţi marcajele şi traseele, nu aruncaţi gunoaie în natură, nu rupeţi plantele şi nu faceţi focul în pădure şi pe păşunile alpine.

Vă mai recomandăm

Începe sezonul drumeţiilor pe munte. Cum să vă comportaţi ca să nu fiţi etichetat „pantofar“ şi care este semnalul internaţional de urgenţă în munţi

La pas prin Bucegi. Aventură liniştită pe creste şi văi, de la Sinaia la Peştera Ialomiţei