Cine este şeful „mascaţilor“ din Prahova, omul care „a săltat“ interlopi precum Ghenosu şi Austrianu. „Fiica mea nu ştie că tatăl ei este poliţist“

Comisarul-şef Adrian Lambrino este şeful Brigăzii de Combatere a Criminalităţii Organizate (BCCO) Ploieşti. S-a antrenat la FBI National Academy, după un program al puşcaşilor marini, şi a coordonat prinderea unor interlopi extrem de periculoşi, precum „Ghenosu“ şi „Austrianu“.

A fost împuternicit la comanda BCCO Ploieşti în mai 2016, după pensionarea comisarului-şef Constantin Furtună. Se pregăteşte să participe la concursul organizat peste două luni de IGPR pentru postul de şef al Brigăzii.

Un poliţist BCCO, mediatizat cu termenul de „mascat“, ofiţer sau simplu agent, intră în contact direct cu cei mai periculoşi infractori, de la proxeneţi şi traficanţi de persoane până la traficanţii de droguri sau persoane implicate în fraude informatice.

Adrian Lambrino (42 de ani) coordonează 69 de oameni, cei mai mulţi cu grad de ofiţer, printre care se află şi femei. Chiar ajuns în funcţie de conducere, Lambrino coboară în stradă alături de colegii săi. Este ceea ce se numeşte, în termeni tehnici, un poliţist care lucrează în operativ, motiv pentru care discreţia în ceea ce priveşte datele de identificare este obligatorie, potrivit normativelor interne.

Un ofiţer BCCO n-are voie să se expună public fără să aibă faţa acoperită. Legea îi interzice acest lucru, ca o măsură în plus de protecţie, dar şi pentru a nu periclita anchete aflate în derulare.

A debutat la „furturi din buzunare”

Lambrino este „mascatul” care a participat la prinderea unor interlopi celebri în sudul ţării, de la „Austrianu“, până la „Ghenosu“, Sergiu Baciu şi Ovidiu Croitoru, raketul moldovean, respectiv luptătorul din Legiunea Străină, veniţi la Prahova să tâlhărească şi să omoare. A mai coordonat anihilarea unei grupări profesioniste de jucători de poker sau prinderea pedofililor Marius Frumuzache şi Mihai Caragea. Tot Adrian Lambrino, alături de colegii săi, a fost cel care a participat la identificarea şi prinderea lui George Ploscaru, hoţul diamantelor în valoare de 5 milioane de euro, furate anul trecut din Paris.

“Lucrez în cadrul BCCO din 2003, dar în cadrul IJP Prahova am intrat în anul 1997, atunci când am absolvit Academia de Poliţie. Am lucrat la Investigaţii Criminale Prahova, la compartimentul pentru combaterea furturilor din buzunare. A fost o experienţă extraordiniară. Acolo iei contact direct cu infracţionalitatea din stradă, ai contact direct cu infractorul, urmăreşti surprinderea infracţiunii în flagrant. În stradă este multă adrenalină şi asta pentru că infractorii sunt destul de periculoşi şi imprevizibili. Eram un copil de 22 de ani, am venit din Academie şi am prins şi o conjunctură favorabilă, pentru că cei mai mulţi ofiţeri de acolo plecaseră la pensie şi m-am trezit singurul ofiţer, sublocotenent, într-un compartiment cu mulţi agenţi cu experienţă. Du-te pe stradă şi schimbă mediul! Vii dintr-un mediu academic, să spunem aşa, şi ajungi într-un mediu infracţional, unde, dacă îi vorbeai infractorului într-un mod normal te percepea altfel. A trebuit, uşor-uşor, să-mi adaptez vocabularul astfel încât mesajul să fie perceput de cel căruia îi vorbeam”, îşi aminteşte Lambrino.

Cum se fura cu harta  la Ploieşti

Spre finele anilor 90, în Ploieşti infracţionalitatea stradală era la un nivel ridicat, iar furtul din buzunare devenise un flagel. Pericolul pentru cetăţenii ieşiţi în stradă era acelaşi în centrul sau la periferia oraşului. Şuţii îşi împărţiseră oraşul pe bucăţi.

„Erau infractori «voiajori», care veneau la Ploieşti din alte judeţe. Veneau din Piteşti sau din Bucureşti. Îmi amintesc că prin ani `98-`99 aveam o afluenţă de reclamaţii din partea unor bătrâni care spuneau că erau abordaţi în faţa sediului CEC unde li se furau titlurile la purtător. Apărea un cetăţean cu o hartă în mână, un bărbat la vreo 40 şi ceva de ani, îmbrăcat cu parpalac, cu diplomat, cu cravată, ziceai că e director. Avea şofer, mergea cu o Lada. Le cerea oamenilor să le indice pe hartă unde se află o anumită adresă, iar în timp ce omul era concentrat să urmărească străzile pe hartă, era tăiat cu lama la buzunar. Le subtiliza oamenilor titlurile acelea la purtător. Pe vremea respectivă au fost prejudicii undeva la 40 de milioane de lei, în condiţiile în care prejudiciu deosebit de grav era considerat atunci 50 de milioane de lei, în Codul Penal. Am reuşit să-i prindem. Erau bucureşteni. Au fost tot felul de moduri de operare ciudate. Au fost fenomene. De exemplu de Mărţişor, că tot suntem în această perioadă, erau momente exploatabile. Lumea îşi focaliza atenţia pe cumpărăturile de sezon, la tarabele din piaţă, iar hoţul profita. Urmărea persoana, vedea de unde scoate banii, avea multe informaţii suplimentare despre ţinta lui, îi studia înainte comportamentul, unii furau din mers. Ajunsesem să ne cunoască hoţii, după ce lucrasem cinci ani în stradă, ne filam unii pe alţii”, îşi amineşte şeful BCCO.

Cu aproape şase ani de experienţă „în stradă“, Adrian Lambrino a fost cooptat în echipa Centrului Zonal de Combaterea Criminalităţii Organizate şi Antidrog, condusă atunci de comisarul şef Sorin Oprea, în prezent chestor, comandantul Agenţiei Naţionale Antidrog.

„Schimbarea a fost fantastică. Mi-aduc şi acum aminte de ziua în care am primit un telefon, convocarea pentru mine a fost sublimă. Şi acum mă încearcă emoţia când mă gândesc cum stăteam eu atunci acasă şi m-a sunat ofiţerul de serviciu să-mi spună că de mâine mă duc la Centrul Zonal. Simţisem într-un fel că sunt urmărit, dar să se şi concretizeze. Schimbarea de muncă şi de profil a fost radicală. Am început să lucrez atunci pe linia antidrog, mai puţin pe combaterea finanţării terorismului şi spălarea banilor, aceasta a apărut ca linie de sine stătătoare undeva în anul 2009”, povesteşte Lambrino.

„Hai să dăm roata de rezervă la o parte!”

La BCCO, a intrat în vâltoarea traficanţilor de substanţe interzise, imprevizibili, agresivi şi în permanenţă vigilenţi. Prima acţiune pe linia de combatere a drogurilor, pe care actualul şef al Brigăzii o reţine, a fost o intervenţie asupra unei reţele de traficanţi de cannabis din Republica Moldova, care alimenta piaţa din Bucureşti, dar şi din campusul universitar din Ploieşti, unde erau cazaţi mulţi studenţi de peste Prut.

„Erau nişte basarabeni care aduceau drogurile în Bucureşti şi de acolo marfa era preluată în Ploieşti. Se deplasau cu un autoturism şi am găsit o jumătate de kilogram de cannabis sub roata de rezervă. Am verificat mai întâi maşina şi hoţul tot spunea: «Nu e nimic aici, uitaţi-vă!» şi ne descidea portierele, ridica bagajele. «Dar, hai să dăm roata de rezervă la o parte», i-am zis. «Dar lăsaţi-o aşa, de ce să o daţi la o parte» şi tot aşa. În cele din urmă am scos roata şi am găsit iarba ascunsă într-o pungă”, îşi aminteşte Adrian Lambrino.

După peste 12 ani de activitate la Brigadă, comisarul şef, împreună cu colegii săi, a reuşit să scoată de pe piaţă zeci de kilograme de droguri, arată statistica.

Cu experienţa unui om care cunoaşte profilul traficanţilor şi a consumatorilor de stupefiante, Adrian Lambrino spune că important este că, cel puţin în zona pe care o supraveghează, consumul de cocaină, heroină sau LSD şi, în general, de droguri de mare risc este aproape inexistent. Pe de altă parte, consumul de cannabis şi etnobotanice este arhiprezent.

„Noi prindem ceea ce este destinat pieţei noastre sau care tranzitează ţara, nu suntem o brigadă de graniţă. Etnobotanice şi cannabis, da, dar heroină, cocaină mai rar, nici LSD nu am avut, şi acesta este un drog de mare risc, halucinogen. Nu există la noi un fenomen al consumului de cocaină, slavă Domnului, doar droguri de risc, poate şi pentru că sunt accesibile. Cazuistica ne îndeamnă să credem că majoritatea consumatorilor din zona noastră se îndreaptă spre cannabis şi etnobotanice. Pe o perioadă de vreo cinci ani am lucrat pe linia de antidrog. Poate cea mai importantă speţă a fost capturarea unei reţele de trafic internaţional de cocaină, în special pe teritoriul Spaniei, dar parte din marfă ajungea şi pe teritoriul României, cu oameni recrutaţi în România implicaţi în traficul de droguri. Am reuşit să destructurăm reţeaua cu tot cu recrutatori şi cu cei care o coordonau pe partea română. Am reuşit capturarea unui kilogram de cocaină atunci”.

Afacerea Poker

Printre numele celebre care intră în portofoliul şefului BCCO Ploieşti, se detaşează de departe doi lideri ai lumii interlope din Prahova şi Dâmboviţa, Austrianu – pe numele real Sandu Zamfir şi Florin Ghinea, cunoscut opiniei publice drept Ghenosu, omul care a terorizat ani la rând municipiul Târgovişte şi zone limitrofe. Ambii au fost arestaţi şi trimişi în judecată în mai multe dosare, pentru înşelăciuni, infracţiuni cu cărţi de credit sau trafic de persoane.

Adrian Lambrino s-a ocupat în aprilie 2013 de „afacerea poker”, în care erau implicaţi pasionaţi de jocuri de noroc din întreaga ţară, care mizau pe sume uriaşe de ordinul sutelor de mii de euro, dar şi racheţi moldoveni care auziseră de clubul de noapte clandestin din Câmpina unde se organizau astfel de partide.

Acest cazino clandestin se afla la demisolul unei case din centrul oraşului, iar doi interlopi, unul şcolit printre rakeţii ruşi, altul - în Legiunea Străină, veniseră în Câmpina, înarmaţi până în dinţi cu gândul să jefuiască şi să omoare la nevoie.

Infractorul venise cu armament şi cu muniţie ca de război

„A fost probabil cea mai periculoasă acţiune care a avut loc în acea zonă. Infractorul venise cu armament şi cu muniţie de război, ca să spun aşa, armă letală, glonţ, pregătit să o utilizeze. Intenţia lui era de a tâlhări, el venise pregătit. (...) Nu mi-a fost frică. Eram canalizaţi pe obiectiv, nu aveai timp să te gândeşti la frică, dar da, am avut vestă antiglonţ”, îşi aminteşte Lambrino.

Sergiu Baciu, basarabeanul, şi Adrian Croitoru, de fel din zona Iaşului, au fost prinşi, însă o a treia persoană le-a scăpat poliţiştilor şi nici acum n-a fost identificată. Baciu a fost conamnat la cinci ani de închisoare, iar Croitoru la doi ani, ultimul fiind deja eliberat din penitenciar.

Fetiţa comisarului ştie că poliţistul vine şi dă amendă

Ca tată care are acasă două fetiţe, una în vârstă de aproape doi ani şi alta de “trei ani şi şapte luni şi 28 de zile”, aşa cum spune comisarul că se laudă micuţa, Adrian Lambrino s-a ferit până acum să apară prea des în uniformă în faţa copilelor. Sunt mult prea mici ca să conştientizeze cu ce se ocupă tatăl lor, dar respectul faţă de poliţist şi de lege le este insuflat, cel puţin fetei mai mari, încă de pe acum.

„Ştie că trebuie să stăm cu centura în maşină, ştie că trebuie să stea legată de scaunul ei în maşină pentru că altfel vine poliţistul şi ne dă amendă. Nu ştie că tatăl ei este poliţist, dar cred ca va afla anul acesta când o voi aduce la ziua Poliţiei. Nu am uniforma acasă. O singură dată m-a văzut în uniformă, în 2013, dar nu a realizat, era mult prea mică. M-a recunoscut totuşi”, spune Adrian Lambrino.

„Pe Caragea l-am luat personal de pe şantierul naval din Mangalia”

Din această perspectivă, cea a tatălui de fete, Lambrino a avut tăria să nu riposteze mai mult decât îi permite legea atunci când a fost implicat în, probabil, cele mai sensibile cazuri pe care le-a avut în lucru: dosarele cu pedofili şi cu pornografie infantilă. Cel puţin în ultima perioadă, la Ploieşti, două au fost cazurile cu rezonanţă, cel al tânărului Marius Frumuzache, care a violat două fetiţe de 11 ani, şi cel al lui Mihai Caragea, bărbatul care, din spatele unei identităţi false pe Facebook, de puşti de 10 ani, a reuşit să coopteze în reţeaua lui de prieteni nu mai puţin de 1.000 de copile, în mare având vârste între 9 şi 12 ani.

Marius Frumuzache, unul dintre pedofilii prinşi cu ajutorul ofiţerilor BCCO Ploieşti FOTO Adevărul

O parte dintre fete au căzut în plasa individului şi s-au fotografiat şi filmat în impostaze indecente, iar imaginile au ajus să fie share-uite în lumea bolnavă a amatorilor de pornografie infantilă. Dacă Frumzuache a fost condamnat la 16 ani de închisoare, Tribunalul Prahova a fost mult mai îngăduitor cu Caragea şi l-a pedepsit doar la 2 ani şi 8 luni de închisoare cu suspendare, decizia nefiind una definitivă.

„El (Mihai Caragea - n.r.) avea în lista lui de contacte, pe profilul lui de Facebook peste 1.000 de copilaşi. L-am luat personal din şantierul naval Mangalia, unde lucra. Până l-am gasit a fost greu. A fost un efort deosebit să-l identificăm, cu toate că a fost un singur om, dar care prezenta un pericol social deosebit. Când l-am prins, era într-o parte a unei nave, în burta navei. Am fost cu un coleg şi l-am luat de acolo. Nu ştia de ce venisem după el. Era confuz. (...) Pericolul, în astfel de cazuri, este ca individul să treacă din lumea virtuală în cea reală. Este o lume a celor care au aceste deviaţii şi care încearcă să-şi satisfacă aceste plăceri şi distribuie între ei filmele, în comunitatea lor. Există riscul transpunerii din activitatea online în lumea reală. Nu vreau să vă dau un răspuns din cărţi, dar încercăm să fim echilibraţi. Pentru noi satisfacţia suficientă este că l-am identificat şi prins. Este fantastic asta. Cum să ajungi la persoana reală care se ascunde în spatele unui profil fals. Gândiţi-vă la o altă cauză publică. Cazul Frumuzache! El avea imagini pronografice cu minori în calculator. Este exemplul concret de trecere din lumea virtuală în cea reală şi câţi n-au mai fost ca el...”, explică Lambrino.

La ce este atent comisarul când face plăţi online

Informaţiile strânse de poliţişti arată că, în ultmii ani, clanurile de interlopi s-au reprofilat şi s-au mutat din stradă în spatele monitoarelor de calculator. „Jmecheria nu mai este să dai cu pumnul”, spune Lambrino, care, din mijlocul infractorilor, a constatat că îşi adaptează modul de operare „la cerinţele pieţei“, rerferindu-se la fraudele pe internet care s-au extins în ultimii ani. Ca specialist în domeniu, şeful BCCO Ploieşti ne învaţă cum să ne ferim să nu devenim victimele escrocilor de pe internet.

“Şi eu fac, uneori, plăţi online, dar sunt atent dacă sunt redirecţionat pe altă pagină asupra căreia cineva are controlul, o pagină similară celei autentice, fie că e o instituţie bancară, fie că e o platformă de plăţi. Ei (infractorii - n.r.) încearcă să ne creeze o aparenţă de originalitate, că suntem pe interfanţa reală a procesatorului sau a băncii cu care noi interacţionăm. Trebuie să verificăm de fiecare dată adresa de URL, dacă ea corespunde cu cea autentică, utilizată de respectiva bancă. Poate să difere chiar şi o singură literă, sau în loc de .ro să fie .com. şi este doar un exemplu. Sau, dacă intenţionaţi să achiziţionaţi un autoturism şi aţi găsit un anunţ pe o platformă dedicată, e bine să verificaţi şi să fiţi foarte prudenţi înainte să trimiteţi bani. Ce se practică acum? Se solicită trimiterea banilor prin MoneyGram, se solicită apoi recipisa de trimitere a sumei respective, cu promisiunea că banii nu vor fi ridicaţi până ce nu ajunge produsul la client. Evident că nu se întâmplă asta. În general infractorii asta urmăresc şi aşa agaţă, prin postarea de produse pe internet, la preţuri fictive, atrăgătoare, sub preţul pieţei evident, dar în realitate produsul nu există. Se urmăreşte doar trimiterea unui avans” explică şeful BCCO.

Yellow brick road

Adrian Lambrino a mers în SUA, la FBI National Academy, pentru a se antrena într-un stagiu de pregătire identic cu cel al puşcaşilor marini.

„Pentru a putea fi admis în programul de pregătire am aplicat, am trecut anumite probe de preselecţie, un interviu pe teme profesionale şi limba engleză susţinut la nivelul poliţiei române, după care a avut loc un interviu direct cu partea americană. În 2014, am urmat un program destinat ofiţerilor de poliţie cu funcţii de conducere de pe teritoriul SUA şi din ţări partenere. A durat 11 săptămâni. A fost foarte solicitant atât din punct de vedere al modului de abordare, dar şi al programei. Am încercat să accesez nişte cursuri pe nişte domenii pe care nu le profesez acum, dar pe care le-am găsit interesante şi pe care nu le-am studiat până acum: investigaţii şi tehnici de anchetă, negociere şi infracţiuni comise cu violenţă. Nu am specializare în aceste domenii, dar am vrut să abordez subiectul. Am mai fost împreună cu alţi 25 de colegi din alte ţări. Am fost singurul român din acea sesiune” explică Lambrino.

Deşi un om secretos, din cauza profesiei, pe biroul său din sediul IPJ Prahova, la loc de cinste, se află dovadă finalizării cu succes a unui program intens de pregătire fizică pe care l-a făcut peste ocean. O cărămidă galbenă pe care scrie doar atât „Yellow brick road FBINA 258”.

Yellow brick este oferită doar celor care reuşesc să parcurgă traseul galben al puşcaşilor marini FOTO Diana Frîncu

„«Yellow brick road» este traseul puşcaşilor marini americani. Aceasta a fost proba finală şi constă în parcurgerea unui traseu de aproximativ 20 de kilometri pe teren accidentat şi pe şosea, traseu destinat şi parcurs de puşcaşii marini din SUA”, a explicat Adrian Lambrino.

Şeful BCCO Prahova spune că n-are cum să fie obiectiv atunci când este întrebat dacă, în zona pe care o are în custodie, legea este făcută în continuare de clanurile de interlopi. “Nu este important ceea ce vă spun eu, ci ceea ce simţiţi dumneavoastră atunci când ieşiţi pe stradă”.