FOTO Ploieştiul de acum 100 de ani. Între bătăile cu flori de pe Bulevard şi eforturile administraţiei de a organiza un oraş modern

0
Publicat:
Ultima actualizare:
Foarte mult timp, bulevardul din Ploieşti, locul preferat de plimbare al ploieştenilor, nu a fost asfaltat. FOTO arhive
Foarte mult timp, bulevardul din Ploieşti, locul preferat de plimbare al ploieştenilor, nu a fost asfaltat. FOTO arhive

În preajma primului Război Mondial, viaţa din Ploieşti era marcată, pe de o parte, de eforturi intense ale administraţiei de a introduce canalizarea şi de a asfalta străzile, dar şi de o viaţă fremătătoare, care oscila între bătăile cu flori de pe Bulevard şi circurile ambulante din mahalale

În urmă cu 100 de ani, recensământul din 1912 număra, la Ploieşti, o populaţie de 56.460 de suflete, un sfert din locuitorii de acum. Un an mai târziu, statisticile arătau că, în oraş erau 49 de şcoli de stat, 6.000 de elevi, 26 de biserici creştine, 5 temple israelite, 6 săli de cinema, peste 300 de cârciumi, prăvălii, cofetării. Era o viaţă intensă, marcată de negoţ, extinderea rafinăriilor, deschiderea de ateliere de către meşteşugari de tot felul, lupte politice, dar şi preocupări lumeşti.

Viaţa politică îşi punea amprenta asupra evoluţiei oraşului şi era extrem de intensă. În perioada iulie 1907-ianuarie 1911, la Ploieşti era primar avocatul liberal Radu Stanian, care a încercat să-i atragă de partea sa pe consilierii locali pentru punerea în aplicare a proiectului de sistematizare şi modernizare a oraşului a lui W. H. Lindley. După acest plan, până în anul 1913 vor fi asfaltate sau pavate cu piatră cubică 44 de străzi.

Măsura era imperios necesară. Înainte de asfaltare, chiar şi pe Bulevardul terminat la 1888, domnii mergeau cu pantalonii suflecaţi, iar doamnele îşi ţineau rochiile ridicate cu mâna, după ploile abundente din mai. Ca să poată fi traversat bulevardul, în astfel de perioade, se foloseau punţi mobile, păstrate până la 1924, după cum notează Ioan Groşescu, în „Mahalalele Ploieştiului“.

Nevoia de sistematizare a oraşului era impusă şi de evoluţia firească. În trei decenii, de la 1882 la 1912, atât suprafaţa oraşului cât şi numărul de străzi crescuseră simţitor. Suprafaţa clădită s-a extins de la 740 de ha în 1882 la 1927 ha în 1912, iar numărul străzilor a crescut de la 185 la 310 în acelaşi interval. Majoritatea făceau legătura între zona centrală şi barierele oraşului, potrivit datelor din „Martea Carte a Ploieştilor“.

Venirea la putere a guvernului conservator prezidat de Petre P. Carp a determinat scoaterea din funcţie a lui Radu Stanian şi desemnarea în funcţia de primar a lui Scarlat Orăscu, un tânăr avocat conservator, devotat intereselor publice, care a reorganizat serviciile administraţiei ploieştene. Acesta atrăgea atenţia, în 1912, că starea de sănătate „jalnică“ din oraş are ca principală sursă lipsa canalizării. Abia mai târziu, în timpul mandatului lui Ion Georgescu Obrocea (1921-1922), sistemul de canalizare din oraş devenea unul cu adevărat funcţional.

Este şi perioada în care este vehiculată ideea unui nou Palat de Justiţie (1911), inaugurat câteva decenii mai târziu, la 1932, în prezenţa regelui Carol al II-lea. 

În 1913, bugetul oraşului era de 1.950.826 de lei, în creştere de la an la an.

Şi predecesorii făcuseră lucruri importante pentru Ploieşti: oraşul era luminat pe timpul nopţii cu petrol lampant, încă de la 1881, în special pe Bulevard şi în centru, avea Gara de Nord, pe ruta Ploieşti – Văleni, inaugurată în 1905, uzina de apă de la Crângul lui Bod şi reţeaua orăşenească de apă potabilă, proiectată de acelaşi W. H. Lindley.

Nu la fel de pasionaţi de viaţa politică, pe Bulevard, ploieştenii organizau bătăi cu flori, după moda bucureşteană, în care îşi etalau trăsurile, cupeurile, birjarii în livrele, dar şi... femeile. Într-un pavilion amenajat special cânta fanfara. Oamenii din centru, cu stare, frecventau opereta sau teatrul, în timp ce mahalaua se distra la circurile ambulante, mergea la iarbă verde, în afara oraşului sau petrecea în cârciumi, cu lăutari.  

Vă mai recomandăm

Poveşti de cartier din Ploieşti. Mimiu îşi trage numele de la un grec lacom, Bereasca a fost „Cartierul Demobilizaţilor“

FOTO Ion Georgescu-Obrocea şi Constantin Brezeanu, primarii care au pus bazele Ploieştiului modern

Ploieşti



Partenerii noștri

Ultimele știri
Cele mai citite