Incendiul care a transformat Ploieştiul în scrum. Cum s-a petrecut dezastrul care a provocat solidaritatea întregii ţări

0
Publicat:
Ultima actualizare:
incendii vechi romania foto forum.pompierii.info

În 1843, Ploieştiul s-a confruntat cu cel mai mare incendiu din istoria sa, un foc care a mistuit tot centrul oraşului. În ajutorul oamenilor a sărit întreaga ţară, de la ţăran până la domnitor, într-un gest de solidaritate naţională impresionant

După ce, în 1837, Dâmbul, pârâul ploieştenilor, şi-a ieşit din matcă, revărsându-se peste mahalalele oraşului, luând cu el case, animale şi grădini şi urcând oamenii pe acoperişuri pentru a-şi salva viaţa, o altă mare nenorocire s-a abătut peste Ploieşti, incendiul devastator din primăvara anului 1843.

Pornit de la un foc nesupravegheat, „focul cel mare de la Ploieşti“, aşa cum a fost numit în epocă, a mistuit centrul oraşului care păstra în mare parte înfăţişarea caracteristică de la sfârşitul secolului al XVIII-lea: multe prăvălii şi locuinţe nesigure, înghesuite unele în altele, multe acoperite cu umbrare din frunze sau şovar, adică papură. Focul a distrus însă şi centrul nou, adică zona unde se găseau construcţiile notabile ale deceniilor trei şi patru.

Incendiul a distrus peste 100 de „curţi cu casele lor“, potrivit documentelor epocii, lăsând în urmă mormane imense de cenuşă şi resturi din zecile de gospodării şi prăvălii pârjolite.

Doar patru pompieri în oraş

Potrivit istoriei pompierilor din Ploieşti, la acel moment, în tot oraşul existau doar patru tulumbagii (pompieri), supravegheaţi de un anume Anghel Abagiu care se angajau să fie „cu deosebită priveghere şi îndată săritori când se va întâmpla ca să se aprindă vreo casă sau vreo prăvălie.

S-a dovedit că numărul era insufficient şi autorităţile dăduseră dovadă de indolenţă, deşi, în 1832, generalul Kiseleff, aflat într-o vizită oficială în Ploieşti critica aspectul oraşului şi cerea insistent „să se cumpere de la Braşov, sau de oriunde s-ar găsi, o tulumbă pentru foc aşezată pe roate şi să pregătească cinci-şase oameni să fie tulumbagii“.

Domnitorul Bibescu a făcut apel la români

Potrivit monografiei oraşului Ploieşti, primul care a sărit în ajutorul ploieştenilor a fost însuşi domnitorul Gheorghe Bibescu care emite imediat un decret plin de sentimente de milă şi compasiune.

„Năpraznicul foc a lăsat fără acoperământ şi în grea scăpătăciune un mare număr de familii. Noi, spre măngăierea acelor nenoriciţi, am chibzuit să se deschiză o subscripţie pe la toate oraşele Pinţipatului, chemându-se întru ajutor milostivirea inimilor simţitoare. Cunoaşte de a noastră neapărată datorie să alergăm la locul aceştii nenorocite întâmplări, ca să pipăim îndeaproape toate ranele“, scria domnitorul în decret.

Apelul iniţiat de Gheorghe Bibescu a avut ecoul scontat în toată ţara, deschizându-se imediat liste de subscripţii în Capitală şi în judeţele ţării. Biserica a reacţionat imediat, chemând clerul şi pe credincioşi să sară în sprijinul celor loviţi de incendiu.

Toată ţara a trimis bani

Primele rezultate au apărut la sfârşitul lunii august 1843 când Barbu Ştirbei, ministrul de interne, a publicat o scrisoare în care a mulţumit personal şi în numele domnitorului, celor care i-au sprijinit pe cei năpăstuiţi.

Aşa cum se arată în „Marea carte a Ploieştilor“, lista publicată de ministru cuprindea zeci de donatori din toate judeţele, în fruntea cărora se afla domnitorul cu 6.000 de lei. În total, s-au strâns 35.533 de lei şi 86 de parale, cele mai importante contribuţii venind din Capitală şi judeţele Ilfov, Vlaşca (Giurgiu de azi), Brăila şi Mehedinţi.

Oameni din categoriile sociale au sărit în sprijinul ploieştenilor: negustori, funcţionari, preoţi, profesori, ofiţeri, meseriaşi (cizmari, cojocari, bărbieri, boiangii etc), precum şi ţărani.

Sumele nu au putut acoperi decât în parte cheltuielile pe care le-a cerut procesul de refacere a părţii de oraş afectată de incendiu, dar ploieştenii au fost impresionaţi de gestul de solidaritate naţională.

Curând, „comanda de foc“ din Ploieşti a primit şi „două maşini de foc cu 4 sacale şi cu 12 oameni”, iar oraşul a intrat pe drumul reconstrucţiei printr-o sistematizare mai eficientă a clădirilor.

Vă mai recomandăm

Inundaţiile catastrofale din anul 1837 care au urcat oamenii pe case. Cum a fost ras un oraş de puhoaiele dezlănţuite

„Duşul rece“ primit de ploieşteni în 1832, după vizita generalului Kiseleff. Criticile despre aspectul de Ev Mediu al oraşului au pus bazele modernizării Ploieştiului
 

Ploieşti



Partenerii noștri

Ultimele știri
Cele mai citite