IPCUP, singurul institut de cercetare petrolieră din ţară a fost lăsat de izbelişte. „Şi dacă am avea mii de contracte, nu ar avea cine să le semneze“
0
În ciuda unor promisiuni recente, la începutul lui 2013, venite din parte autorităţilor centrale şi locale, că Institutul de Proiectare şi Cercetare Utilaj Petrolier Ploieşti va trece la Ministerul Cercetării, iar salariile vor fi plătite după mai bine de doi ani de pauză, situaţia este aceeaşi şi în aprilie 2013
„Re-re-revenim şi în aprilie 2013 cu o nouă petiţie prin care vă solicităm să întreprindeţi demersurile necesare pentru clarificarea din punct de vedere juridic şi financiar a situaţiei fără precedent şi unică în România a Institutului Naţional de Cercetare-Dezvoltare Utilaj Petrolier, deoarece toate întreprinse de noi pe parcursul ultimilor doi ani nu au avut nici un ecou, iar la ora actuală nimeni nu-şi asumă nici o responsabilitate pentru rezolvarea situaţiei disperate în care ne aflăm“, se arată în cel mai recent memoriu al angajaţilor de la IPCUP.
57 de angajaţi au mai rămas din cei peste 1300 cât avea institutul în perioada de glorie, iar aceştia sunt nevoiţi să vină la muncă în birouri fără electricitate şi căldură. În clădirea IPCUP nici măcar apa rece nu mai curge la toalete. Iar pentru a pune capac situaţiei umilitoare, oamenii nu şi-au mai încasat salariile din octombrie 2010.
În ianuarie, oamenii au simţit că sunt speranţe după ce ministrul delegat pentru Cercetare Ştiinţifică, Mihnea Cosmin Costoiu, a venit la Ploieşti, pentru a discuta cu prefectul, preşedintele Consiliului Judeţean, Mircea Cosma, şi cu o parte din angajaţii de la IPCUP situaţia institutului. Ministrul a confirmat trecerea IPCUP la Ministerul Cercetării şi a spus că dorinţa Guvernului este păstrarea activităţii de cercetare petrolieră, având în vedere specificul şi tradiţia judeţului în domeniu.
„Aşa se spunea atunci, dar nu s-a întâmplat nimic. Nici Ministerul Economiei nu ne-a predat, nici Ministerul Cercetării nu ne-a preluat. În trei luni de zile nu s-a putut realiza nici măcar atâta lucru, suntem undeva la mijloc, între cele două ministere“, ne-a spus Constantin Zaharia, unul dintre angajaţii de la IPCUP.
Fără reprezentant legal şi CA
Situaţia este cu atât mai gravă cu institutul nu mai are nici reprezentant legal şi este de doi ani fără un consiliu de administraţie. „Şi dacă s-ar ajunge la un transfer al IPCUP între ministere nici nu ar avea cine să semneze acest document. La fel, şi dacă, prin absurd, am avea deodată mii de contracte nu ar avea cine să le poată prelua, în lipsa unui reprezentant legal“, ne-a mai spus Constantin Zaharia.
Salariaţii au obţinut în martie 2013 şi o sentinţă civilă definitivă şi executorie prin care instanţa dispune plata salariilor la zi – cu întârziere din octombrie 2010, precum şi plata contribuţiilor datorate de angajat şi angajator la CAS, CASS şi şomaj, neplătite din 2007.
Constantin Zaharia a ajuns să trăiască din banii familiei, la 58 de ani
„Suntem bulversaţi de toată această situaţie şi de promisiuni. Măcar să-l închidă, să ne treacă în şomaj şi să ne plătească salariile restante. Nici nu vrem mai mult. Ne-am săturat să trăim din banii copiilor sau pensiile părinţilor“, cere autorităţilor Constantin Zaharia.
În ultimii ani, bărbatul a bătut drumul ministerelor cu petiţiile colective ale angajaţilor, sperând că se va rezolva ceva. Lucrează de 8 ani la IPCUP şi, la 58 de ani, a ajuns în situaţia ingrată de a trăi din salariul soţiei, şi ea fostă angajată a institutului.
Datorii de peste 18 milioane de lei
Conform ultimelor calcule, datoria institutului este de peste 18,3 milioane de lei, din care aproximativ 2,4 milioane reprezintă datoriile cu salariile angajaţilor, 13,4 milioane datorii bugetare şi 718.000 de lei datorii comerciale.
Bani din salarii mai au de recuperat şi câteva zeci de angajaţi care au părăsit IPCUP pentru alte locuri de muncă sau au trecut în şomaj.
Se încarcă comentariile...
