Minciuna celor 24 de ore de aşteptare după disparaţia unui copil. Când trebuie să intre Poliţia în acţiune

Alerta ”Răpire copil”, declanşată o singură dată în România

Intervenţia vicioasă a instituţiilor de forţă la Caracal şi la Gura Şuţii a evidenţiat o pregătire care nu corespunde nici celor mai scăzute exigenţe privind demersurile care trebuie făcute în situaţia dispariţiilor de persoane, cu atât mai mult a copiilor.

Legislaţia românească în astfel de situaţii este clară şi impune proceduri care solicită declanşarea imediată a cercetărilor, nu după 24 de ore de la anunţul dispariţiei aşa cum greşit s-a împământenit la noi, fără o bază legală.

În România primează înainte de toate interesul superior al copilului. Conform legii, ”copil” înseamnă persoana care nu a împlinit vârsta de 18 ani. Prin urmare, Poliţia este obligată să demareze deîndată procedura de căutare a unui copil anunţat de către familie sau reprezentantul legal ca dispărut de la domiciliu.

5.000 de copii români, daţi dispăruţi într-un singur an

Anual, fiecare Inspectorat Judeţean de Poliţie din România raportează sute de de plecări voluntare ale copiilor de acasă. Doar în perioada aprilie 2018 – mai 2019 au fost înregistrate peste 5000 de astfel de dispariţii la nivel naţional, iar dintre aceştia 150 au vârsta sub 10 ani. Statistic, 95% dintre copii sunt găsiţi în viaţă de autorităţi, fie se întorc singuri acasă, potrivit datelor furnizate pentru organizaţia ”Salvaţi Copiii” de Direcţia de Investigaţii Criminale din cadrul Inspectoratului General de Poliţie. Probabil tocmai statistica favorabilă a întoarcerilor de bunăvoie ale copiilor aventurieri a dus la o delăsare a poliţiştilor care, altfel, ar trebui să depună un volum enorm de muncă pentru găsirea lor. Însă dispoziţiile legale privind căutarea unui minor dispărut îl obligă pe poliţist să ia măsuri imediate.

Căutările în cazul dispariţiei unui copil se declanşează deîndată

Atunci când un părinte cere ajutorul autorităţilor pentru că nu mai poate lua legătura cu copilul şi nici nu ştie unde se află acesta, poliţistul trebuie să despice firul în patru şi să declanşeze procedurile de căutare ”cu celeritate” aşa cum prevăd procedurile în vigoare.

Există o serie de particularităţi în funcţie de care Poliţia acţionează în caz de dispariţie a unui copil. În primul rând se stabileşte dacă persoana dispărută se află într-o situaţie de vulnerabilitate. Este apreciat drept critică dispariţa unui copil care are mai puţin de 14 ani, dacă minorul, indiferent de vârstă, s-ar putea afla în compania unor persoane care i-ar putea pune viaţa sau sănătatea în pericol, dacă minorul dispărut se află în pericol iminent din cauza zonei în care s-ar putea afla (pădure, munte, mare, vreme nefavorabilă sau orice alt mediu periculos), dacă are un handicap fizic sau psihic şi nu în ultimul rând dacă există date că acel copil, indiferent de vârstă, este victima unor infractori.

În ce condiţii plecarea de acasă a unui copil este suspectă pentru poliţie

Un caz aparte, în care autorităţile au obligaţia să intervină într-un mod special, se referă la situaţia în care există date concrete că un copil a fost răpit. Atunci se declanşează mecanismul ”Alertă răpire copil”, un sistem piramidal în care sunt angrenate forţe suplimentare, de la poliţie până la judecători, instituţii media şi voluntari.

Aşadar, de la momentul anunţării dispariţiei, poliţistul face un profil al copilului căutat pentru a afla cât mai multe informaţii care pot ajuta. Se solicită de la familie date de identitate, fotografii recente, informaţii cu privire la anturaj, locuri pe care le frecventează în mod obişnuit, ultima persoană cu care a luat legătura, traseul uzual etc. Se caută date cu privire la cauza care a declanşat plecarea de acasă fără să anunţe: o discuţie aprinsă cu părinţii, o pedeapsă, un incident la şcoală. La prima vedere par relaţii inutile, mâncătoare de timp, dar tot acest portret are un singur scop: stabileşte dacă este vorba despre un copil aventuros, care obişnuieşte să plece des de acasă sau din contră, dispariţia lui este un eveniment ieşit din comun, care nu-l caracterizează, prin urmare, suspectă.

”CFL” în camera copilului

Dacă există suspiciuni că minorul dispărut se află într-o situaţie de vulnerabilitate,  poliţistul cere acordul procurorului pentru declanşarea căutărilor în teren deîndată. În paralel se cere ajutorul mass media pentru a publica anunţul de dispariţie.

Se trece apoi la realziarea unui posibil traseu urmat de copil, iar în acest sens se caută martori, ultima persoană cu care a intrat în contact, se solicită înregistrările camerelor de luat vederi care să fi surprins momentul deplasării lui. Următorul pas, despre care rare ori auzim că s-a pus în practică, este Cercetarea la Faţa Locului, celebrul ”CFL”. Un poliţist criminalist merge la domiciliul copilului şi cercetează camera unde acesta a locuit, se caută din nou informaţii care să le fi scăpat părinţilor, un jurnal, o însemnare într-un caiet, un mesaj, poate substanţe interzise, dispariţia unei sume de bani, urme de sânge, orice care poate duce la rezolvarea cazului. Nu în ultimul rând se prelevează probe biologice care sunt introduse într-o bază de date a Poliţiei. Acestea sunt confruntate în cazul în care este descoperită o persoană cu identitate necunoscută sau un cadavru cu identitate necunoscută ale căror trăsături fizice sunt similare cu cele ale copilului căutat.

Când se declanşează ”Alerta Răpire Copil”

Un caz speical de dispariţie a unui copil se referă, aşa cum am prezicat anterior, la existenţa unor date certe care să duca la concluzia că minorul a fost răpit. Din anul 2011, Poliţia Română a implementat mecanismul ”Alertă Răpire Copil”. Timp de nouă ani acesta a fost aplicat o singură dată pe teritoriul ţării noastre la cererea IJP Prahova.

 Persoana care decide declanşarea acestui tip de alertă este un procuror special desemnat din cadrul Parchetului de pe lângă Tribunal la solicitarea Inspectorului Şef al Poliţiei Judeţene pe teritoriul căruia s-a anunţat răpirea.

Dispariţia de copii ar putea fi semnalată prin Ro- Alert

”Odată primită aprobarea pentru ”Alertă” se declanşează un mecanism piramidal care porneşte de la vârful instituţiilor de forţă, poliţie, jandarmi, pompieri salvatori, câini de urmă, Poliţia Transport Feroviar, angajaţi CFR, în special ”naşii” din trenuri, voluntari, cluburi off road, dar şi instituţii media cu care Poliţia Română are încheiat un protocol. Astfel, televiziunile au obligaţia să publice din 30 în 30 de minute fotografia copilului căutat şi date cu privire la identitatea lui”, a explicat Ginel Preda, inspector şef adjunct al IJP Prahova.

După cazul Caracal, se află în fază de proiect un nouă procedură privind dispariţiile de persoane. Una dintre noutăţi se referă la acest situaţie critică de răpire a unui minor, iar ajutorul populaţiei poate fi solicitat şi prin sistemul Ro-Alert.

Poliţia Prahova a fost singura structură MAI din România care a declanşat mecanisuml de ”Alertă Răpire Copil”, în nouă ani de la înfiinţarea acestuia.

În martie 2018, doi copii, o fetiţă pe nume Ionela, în vârstă atunci de 10 ani şi Georgios, de 8 ani, au fost răpiţi de pe stradă din comua prahoveană Vărbilău, de tatăl lor, un cetăţean grec. Bărbatul avea antecedente penale în Grecia, fiind implicat în trafic de droguri şi nu avea drept de vizită, printr-o hotărâre judecătorească.

Ginel Preda, ispector şef adjunct al Poliţiei Prahova

”Mama copiilor, o româncă, reuşise să obţină custodia definitivă a copiilor şi se mutase de ceva timp în Prahova. Femeia a cerut imediat ajutorul autorităţilor, iar copiii au fost daţi în consemn la frontieră. După declanşarea mecanismului ”Alertă răpire copil”, cetăţeanul grec a fost prins în 24 de ore de la momentul în care şi-a luat copiii cu forţa. A fost prins pe Bulevardul Ferdinand din Bucureşti, în dreptul unei clădiri unde funcţionează Ambasada Greciei”, susţine Ginel Preda.

Cei doi fraţi au fost recuperaţi şi încredinţaţi mamei, iar cetăţeanul grec a fost reţinut de autorităţi.

Inspectorul şef adjunct al Poliţiei Prahova susţine că, statistic, în cazul persoanelor adulte dispărute, predomină bărbaţii, iar în cazul minorilor, fetele sunt cele care pleacă cel mai des de acasă fără să-şi anunţe părinţii.

”Din 2015 şi până în septembrie 2019, doar în Prahova au fost înregistrate 825 de plecări voluntare. Dintre acestea, 436 au fost persoane majore şi 389 au fost copii. Dintre adulţi, 277 au fost bărbaţi, iar dintre minori, 246 au fost fete”, a explicat Preda.

Conform prevederilor în vigoare, a concluzionat inspectorul şef adjunct, Poliţia este obligată să caute o persoană dispărută timp de 20 de ani. Periodic se fac cercetări, iar fiecare informaţie este consemnată într-un dosar de dispariţie pentru fiecare individ căutat. În Prahova, cea mai veche dispariţie de minor datează din anul 2000. Este un copil, la data dispariţiei, cu probleme psihice care a plecat de la un centru social din Breaza.

Poliţia este obligată să ţină legătura cu autorităţile judeţene din întreaga ţară, se fac verificări o dată la câteva luni, la ITM, la AJOFM, la spitale, la adăposturi de noapte etc pentru a vedea dacă cineva cu semnalmentele persoanei căutate şi-a găsit un loc de muncă, de exemplu.