Parvoviroza, boala letală care atacă toate rasele de câini. Cum putem ţine la distanţă virusul

Parvoviroza este boala care poate afecta puii de câine începând cu vârsta de şase săptămâni şi până la un an, indiferent de rasă, talie sau de locul în care este crescut, pe stradă, în curte sau doar în casă. Odată contactat virusul, rata de supravieţuire scade cu fiecare oră cu care întârzie tratamentul specific.

Medicul veterinar Dragoş Rusu din Ploieşti a explicat pentru ”Adevărul” care sunt simptomele acestei boli, tratamentul salvator şi ce poate face stăpânul unui câine pentru a evita ca virusul letal să ajungă la animal.

Simptomele parvovirozei

Virusul se instalează cu cinci, şase zile înainte ca animalul să dea primele semne de boală. Mai întâi apar apatia, inapetenţa (câinele stă pur şi simplu în faţa bolului cu mâncare, fără să facă nici cel mai mic gest că ar fi interesat de hrană), vomă şi enterita hemoragică (fecalele au un puternic miros fetid, de hoit). Într-o astfel de situaţie, prezenţa la medic trebuie să fie imediată.

”Din păcate proprietarii de câini se prezintă la un cabinet veterinar a doua zi de la apariţia primelor simptome de boală, iar aceată întârziere scade şansele de supravieţuire, parvoviroza fiind o boală letală. Cu cât tratamentul este aplicat mai repede, cu atât şansele de supravieţuire sunt mai mari. Fiecare zi care trece în cazul unui câine afectat de virus complică situaţia”, spune medicul Dragoş Rusu.

Odată ce medicul a stabilit că un câine a contractat virusul, urmează un tratament complex, perfuzabil, care poate dura, în funcţie de ”pacient”, până la zece zile.

În prezent, pentru că medicina a evoluat foarte mult, rata de supravieţuire în cazul parvovirozei a ajuns până la 90 la sută, dar şansele ca tratamentul să dea rezultate pozitive sunt influenţate de sistemul imunitar al câinelui şi de momentul în care i se aplică tratamentul. Cu cât mai repede, cu atât mai bine.

”Tratamentul perfuzabil este unul foarte complex. Câinelui i se administrează foarte multe medicamente, antivomitive, antihemoragice, electroliţi, glucoză, imunoglobulină, antispastice pentru musculatura netedă şi se poate ajunge chiar la transfuzii de sânge. Câinele primeşte sânge de la un alt câine despre care ştii sigur că a avut boala, pentru că deja acesta a dezvoltat anticorpi”, explică medicul Dragoş Rusu.

Ce poate face proprietarul unui câine pentru a ţine departe boala

Parvoviroza nu este o boală a câinilor de stradă, fără stăpân. Din păcate, chiar dacă puiul de câine este ţinut doar în casă, acesta poate contacta virusul pe care chiar stăpânul îl poate aduce pe încălţăminte sau pe haine. Aşadar, cât puiul de câine nu a primit vaccinul împotriva parvovirozei (până la şase săptămâni), acesta trebuie ţinut în carantină.

Sunt câteva reguli importante care trebuie respectate. În primul rând câinele nevaccinat nu trebuie să intre în contact direct cu alte animale. Apoi proprietarul trebuie să schimbe hainele cu care a fost pe stradă, atunci când ia în braţe căţeluşul, iar încălţămintea purtată trebuie depozitată într-un loc unde animalul nu are acces. Evitaţi să intraţi încălţaţi în casă cu pantofii cu care aţi mers pe stradă şi spălaţi-vă pe mâini ”ca un chirurg”. Este un efort în plus, dar care poate să elimine riscul contactării virusului.

Vaccinarea începe obligatoriu la şase săptămâni, iar schema de vaccinare trebuie respectată pentru ca un câine să se imunizeze. Din păcate vaccinul nu oferă garanţia că un căţeluş nu va mai face parvoviroză. Pentru că acest virus poate ataca un câine până ce acesta împlineşte un an, este bine să păstraţi aceleaşi măsuri de igienă în toată această perioadă.

”În literatura de specialitate se precizează că un câine poate contacta virusul până la un an, dar noi am avut în cabinet şi câine de un an şi două luni cu boala confirmată”, a precizat medicul Dragoş Rusu.