Povestea lui George Stroilescu,  pompierul de onoare al anului 2020: „Singurătatea este cea mai rea boală. Mai grea decât cancerul”

La 40 de ani, prahoveanul George Stroilescu a fost desemnat prin Ordin al Ministrului de Interne „Pompierul de Onoare al anului 2020”, aprecierea supremă pe care orice salvator ar dori să o primească de-a lungul carierei sale.

Geroge a fost recompensat de şefi pentru curajul său de a intra într-o vilă cuprinsă de flăcări şi de fum înnecăcios pentru a salva un bătrân octogenar, blocat într-una dintre încăperile incendiate.

Detaliile intervenţiei la care a participat George Stroilescu sunt însă cutremurătoare. Pe 15 martie 2020, pompierii din Sinaia au fost solicitaţi să intervină pentru stingerea unui incendiu care cuprinsese o vilă din Buşteni. George a fost desemnat să facă parte din echipa de căutători. Vila era uriaşă, cu mai multe încăperi. Se ştia că cel puţin o persoană a rămas blocată înăuntru, dar nimeni nu putea preciza exact în care dintre camere.

„Vila avea vreo şapte, opt camere. Am decis să intru pe rând în fiecare, iar când am ajuns în cea de-a patra cameră am zărit prin fum un bătrân ghemuit sub o masă. Era ars pe faţă şi pe mâini. I-am pus masca cu oxygen, l-am ajutat să se ridice şi am reuşit să-l scot afară”, povesteşte George Stroilescu.

Misiunea pomiperului nu s-a oprit aici. Existau informaţii că în clădire s-ar putea afla şi copii, aşa că George a intrat din nou în văpaia care cuprinsese şi mai mult vila. Ştia că cei mici imită gestul adulţilor. ”Dacă îi văd pe cei mari că se ascund, atunci se ascund şi ei de regulă prin dulapuri”, spune George. Din fericire alte victime ale incendiului nu au mai fost în vila din Buşteni, însă George a dat peste două butelii ascunse într-un şifonier. Nu vrea să se gândească ce s-ar fi putut întâmpla dacă focul ar fi ajuns la ele.

Această misiune din martie de la Buşteni i-a adus pompierului prahovean distincţia de onoare de Pompierul Anului 2020, însă nimic nu va putea şterge imaginea dezastrului lăsată în urmă de neglijenţa noastră.

”M-am gândit că domnul pe care l-am ajutat să iasă din foc ar putea fi bunicul meu sau tatăl meu. Ştiu că locuia singur, iar soţia lui era internată în spital atunci. Cred că singurătatea este cea mai grea boală, mai rea decât cancerul. Cred că ar trebui ca noi toţi să fim mai atenţi cu bătrânii noştri, cu bunicii noştri”, spune George.

Atunci când intri în sistem, la 19, 20 de ani nu ştii ce te aşteaptă, chiar dacă eşti întrebat dacă ai curaj să pui mâna pe un om mort, dacă poţi să vezi sânge. 

A devenit pompier în 2006, inspirat de prietenii săi care lucrau deja în Departamentul pentru Situaţii de Urgenţă. Prima misiune a fost la un incendiu care cuprinsese o casă săsească din judeţul Braşov. Recunoaşte că i-a fost frică. Trebuia să se bage într-un beci să potolească sursa focului.

„Cred că adrenalina de moment te determină să acţionezi cum trebuie. Atunci când intri în sistem, la 19, 20 de ani nu ştii ce te aşteaptă, chiar dacă eşti întrebat dacă ai curaj să pui mâna pe un om mort, dacă poţi să vezi sânge. Răspunzi aşa, cam ce crezi tu că ai putea să procedezi. Dar abia acolo, la locul faptei, când ai în faţă victima îţi dai seama despre ce este vorba”, mărturiseşte Goerge.

Deşi acum are experienţa acumulată în 14 ani de intervenţii, spune că îi este în continuare greu să intervină la accidente cu victime copii. Nu poate uita un accident cu descarcerare, petrecut cu ani în urmă la Braşov, când a trebuit să despartă un copilaş de părinţii lui grav răniţi, rămaşi în maşina distrusă de impactul puternic. „Copilul îmi cerea sa-l las alături de părinţi. E cel mai greu atunci. Ţi se pune un nod în gat”, a povestit el.

Pe aceeaşi temă:

Zeci de misiuni îndeplinite de cei mai curajoşi pompieri din Buzău. „Salvatorul anului“ a scăpat o fetiţă de la înec chiar de ziua ei

Robert Kulcsar, desemnat pompierul de onoare al anului 2019. A salvat viaţa unui instructor de câini