Ploieşti

articolul anterior articolul urmator

Povestea podului de piatră construit în vremea lui Cuza, care a rezistat până acum doi ani: făcea legătura între Ţara Românească şi Ardeal

1
5 Dec 2016 04:00:26
Autor: Diana Frîncu
Podul de piatră peste râul Doftana, construit pe vremea domnitorului Al.I. Cuza    FOTO: Arhivă
Podul de piatră peste râul Doftana, construit pe vremea domnitorului Al.I. Cuza    FOTO: Arhivă

Podul de piatră care făcea legătura, peste Râul Doftana, între localităţile Câmpina şi Băneşti este în ruină din 16 aprilie 2014, zi în care o bucăţică din istoria României s-a prăbuşit în apele învolburate. N-a contat pentru nimeni că podul de piatră, construit pe vremea domnitorului Alexandru Ioan Cuza, pentru a face legătura între Ţara Românească şi Transilvania, este un monument istoric.

Podul de piatră care făcea legătura, peste Râul Doftana, între localităţile Câmpina şi Băneşti este în ruină din 16 aprilie 2014, zi în care o bucăţică din istoria României s-a părbuşit în apele învolburate de ploile abundente care au căzut autunci peste S-E Munteniei. Însemnătatea economică a acestui pod nu era atât de mare în comparaţie cu valoarea istorică a construcţiei, motiv pentru care autorităţile locale şi judeţene nu au privit cu îngrijorare bolţarii prăvăliţi în apă.

Podul de piatră, la acea dată doar pietonal, era folosit exclusiv de localnicii din Băneşti pentru a ajunge mai repede în Câmpina, pe jos sau cu bicicleta. Traversarea râului Doftana cu autoturismul nu era afectată, pentru că, paralel cu podul părbuşit, există un altul funcţional şi astăzi. N-a contat pentru nimeni că podul de piatră, construit pe vremea domnitorului Alexandru Ioan Cuza, pentru a face legătura între Ţara Românească şi Transilvania, este un monument istoric.

Cele trei entităţi administrative în custodia cărora se afla construcţia, Primăria comunei Băneşti, Primăria municipiului Câmpina şi Consiliul Judeţean Prahova au evaluat rapid pagubele şi au concluzionat: costurile pentru reabilitarea podului de piatră ar fi mult prea mari în comparaţie cu ridicarea unui alt pod din metal, mult mai ieftin, care să deservească nevoile comunităţii locale. Aşadar Podul lui Cuza rămâne în ruină cel puţin până la noi ordine.

Prima încercare la scară naturală a unui pod de piatră din ţara noastră

În mod nejustificat mai puţin celebru decât podul inginerului Anghel Saligny, care asigură legătura feroviară între Feteşti şi Cernavodă, podul  rutier care leagă Băneştiul de Câmpina peste râul Doftana este considerat prima încercare la scară naturală a unui pod de piatră din ţara noastră.

Valoarea acestei construcţii este cu atât mai mare cu cât „pe plan mondial, încercări de acest fel se aflau la acea vreme numai în fază incipientă”, notează inginerul Nicolae Noica într-o lucrare publicată în 1988 în almanahul „Ştiinţă şi tehnică”.  Nicolae Noica este inginer constructor şi fost ministrul al Lucrărilor Publice în perioada 1996-2000.

Legătura între Ţara Românească şi Ardeal

Inaugurat în anul 1864, construcţia podului de piatră de la Băneşti are în spate o istorie lungă şi condimentată cu multe întâmplări rupte parcă din şantierele contemporante. Necesitatea construirii unei rute care să asigure traversarea râului Doftana a apărut la mijlocul secolului al XIX-lea, odată cu dezvoltarea relaţiilor comerciale între Ţara Românească şi Ardeal.

În 1859 era deja construită o bună parte din şoseaua pe care astăzi o numim Drumul Naţional 1, puţin peste 35 de kilometri de drum asfaltat care făceau legătura între Predeal şi Comarnic, dar până în Capitală, mai era mult de lucru. Trebuia amenajat şi tronsonul Breaza – Câmpina- Ploieşti, care se intersecta în dreptul localităţii Băneşti cu râul Doftana. Inginerul Niculae Noica, menţionează în lucrarea citată anterior că „Pe traseul amintit, la punctul Doftana, este inaugurată în aprilie 1861 cea mai însemnată lucrare (...) podul peste apa Doftanei în lungime de 77,4 stânjeni, cu nouă arcade”, un stânjen având aproximativ 2 metri.

Dorel din vremea lui Cuza

Chiar dacă ne raportăm la perioada din vremea domnitorului Alexandru Ioan Cuza, deci în urmă cu mai bine de 150 de ani, povestea legată de construirea acestui pod este atât de actuală. Şi atunci se organizau licitaţii şi caiete de sarcini, şi atunci proiectantul intra în conflict cu executantul, dar în acea perioadă executantul era sancţionat cu bani frumoşi dacă, în urma verificărilor, se constatatu greşeli de construcţie.

“…Consiliul Direcţiei Lucrărilor Publice îl scoate la licitaţie, evenimentul având loc în ziua de 15 decembrie 1860. La 27 martie 1861 se încheie un contract cu antreprenorul căria i-a fost încredinţat proiectul şi lcurările încep în luna aprilie. La 20 aprilie 1862 erau deja executate pilele şi culeele podului. Datorită unor ploi puternice ce au căzut necontenit în zilele de 24,25,26 aprilie, apele Doftanei au crescut, ajungând până la nivelul naşterii bolţilor. Pentru a evita în viitor situaţii asemănătoare, inginerul şef P. Peretz propune ridicarea pilelor cu 0,2 stânjeni peste nivelul executat. Este obţinută aprobarea consiliului tehnic la 7 mai 1862 (…) cu condiţia să fie prezentate ministerului toate modificările băneşti survenite… ” menţionează inginerul Noica în lucrarea “Prima încercare la scară naturală a unui pod în România”.

Construcţia podului nu merge conform proiectului, sunt constatate nereguli grave, astfel că apar discuţii între executant şi autorităţi, urmate de sesizări adresate ministerului în care antreprenorul remarcă faptul că inginerul îl obligă să lucreze mai mult decât prevede contractul. Pe de altă parte, inginerul Peretz anunţă autorităţile, în luna iunie 1862, că nu poate garanta pentru calitatea execuţiei din cauza faptului că piatra de faţadă a crăpat pe o lungime de 2 metri şi solicită refacerea bolţilor. În urma unor verificări ale specialiştilor, se decide în, toamna anul 1862, refacerea bolţilor fisurate.

“…deşi cele trei bolţi nu ameninţă căderea imediată, însă considerând că reaua confecţionare fiind constatată, este de trebuinţă a se ţine strict de condiţiile contractului (…) a se ordona reconstruirea celor trei bolţi… ” sunt concluziile comisiei tehnice care a inspectat în vara anului 1862 lucrările de la Podul de la Băneşti, prezentate de inginerul Noica.

Presiuni la domnitorul Cuza

Antreprenorul face tot posibilul să scape de refacerea lucrărilor şi face presiuni direct la domnitorulul Alexandru Ioan Cuza pe care încearcă să-l convingă de faptul că podul este solid şi trecuse deja proba rezistenţei. În urma acestui demers, se constituie o nouă comisie care decide să facă o probă de rezistenţă a construcţiei. În acest sens, “… pentru a lua o hotărâre temeinică şi pentru mai mare asigurare (…) a încărcat această boltă cu o greutate de 30.000 de ocale (aproximativ 40 de tone) şi nu s-a putut vedea nici cel mai mic indiciu de instabilitate (…) propunând sî nu se dărâme bolta…”,consemnează în lucrarea sa inginerul Noica.

Până la urmă cea mai bună dovadă că podul a fost bine executat este proba timpului. A rămas în picioare mai bine de 150 de ani. Din păcate, viaţa acestei construcţii emblematice  pentru inceputurile ingineriei autohtone este pe cale să se curme în zilele noastre.

Comisiile şi comitetele din zilele noastre

 În aprilie 2014, adică exact la 154 de ani de la demararea construcţiei, în Prahova se punea problema unor noi comisii şi comitete care să se îngrijească de podul de piatră de la Băneşti a cărui structură de rezistenţă a fost puternic afectată de inundaţii

„Suntem cu debit controlat pe Doftana, nu putem face nicio evaluare acum. Acolo avem debitul la 50 de metri cubi pe secundă, poate la 60 de metri cubi, cu ultimele ploi. Nu putem intra acolo. Poate peste vreo zece zile, când vom avea un debit normal. Asta nu înseamnă că nu mă interesează soarta acelui pod. Vom merge la Ministerul Culturii, voi discuta şi cu Primăria Bneşti şi cu cei de la Câmpina să vedem ce se paote face. Poate mai găsim şi noi ceva bani pe fundul sacului pentru reparaţii”, declara Mircea Cosma la  o zi după prăbuşirea podului. Declaraţie a rămas, pentru că de atunci şi până în prezent nu s-a luat nicio decizie concretă legată de soarta acestui monument care continuă să se degradeze şi mai rău pe zi ce trece.

În septembrie 2014, Gheprghe Stoica, primarul localităţii Băneşti, declara că se realizase aât studiul de fezabilitate cât şi proiectul tehnic în vederea reabilitării podului de piatră de peste râul Doftana.

Pentru că bugetul comunei Băneşti nu putea suporta cheltuielile unui astfel de prociect, s-a votat o Hotărâre de Consiliu Local prin care s-a decis înfiinţarea unei asocieri între Primăria Băneşti, cea din Câmpina şi Consilul Judeţean Prahova, instituţii care ar fi trebuit să contribuie fiecare cu fonduri pentru demararea lucrărilor. Intenţiile autorităţilor au rămas doar la nivel de proiect.

Adauga Comentariu

Pentru a comenta, alege una din optiunile de mai jos

Varianta 1

Autentificare cu contul adevarul.ro
Creeare cont

Varianta 2

Autentificare cu contul de Facebook
Logare cu pseudonim

1 Comentariu

Realist
5.12.2016, 22:11:33

Da, mare pacat sa pierdem un monument atat de frumos, sunt convins ca s-ar gasi fonduri europene pentru asa ceva ... Aici ar fi cazul ca "societatea civila" sa faca presiuni constante asupra autoritatilor pana se rezolva problema. Iar acest articolul este un pas inainte !

Modifică Setările