Româncă prinsă în coşmarul italian: „Dacă ţi-ai abandonat acum animalul, amenda este 10.000 de euro şi arest“

Coşmarul italian a prins în captivitate mii sau poate zeci de mii de români care nu au reuşit să plece din ţara europeană cel mai afectată de COVID-19. Printre aceştia se află şi Alexandra, o româncă stabilită de 9 ani în inima Italiei, într-o localitate turistică de la malul Mării Adriatice.

De două săptămâni este şi ea prizonieră între patru pereţi, dar respectă la sânge restricţiile impuse de autorităţi pentru că înţelege gravitatea situaţiei. San Benedetto del Tronto, staţiunea unde locuieşte Alexandra, este departe de Lombardia, regiunea italiană cel mai afectată de epidemia de coronavirus.

Într-o primă fază, italienii din centrul şi sudul ţării nu au luat în serios ceea ce se întâmpla în partea de nord a ”cizmei”, deşi de la o zi la alta se anunţau tot mai multe confirmări de COVID-19. Situaţia s-a schimbat însă odată ce spitalele supraaglomeate din zona Milano au început să exporte pacienţii contaminaţi cu virusul chinezesc către unităţile sanitare din centru şi sud.

Primarul împreună cu poliţia locală verifică străzile FOTO Facebook.com/SanBeachsanBenedettoDelTronto

”Aici la noi, în centrul Italiei, pe malul Mării Adriatice, luni (23 martie n.r.) se fac două săptămâni de când s-a declarat zona roşie şi a fost impusă izolarea. Spitalul din San Benedetto del Tronto l-au transformat în centru de tratare a pacienţilor COVID-19. Altceva nu se mai tratează aici. Ceilalţi bolnavi care erau internaţi acolo au fost transferaţi în casele de odihnă de la noi din oraş, iar cei care aveau probleme grave de sănătate au fost duşi mai jos, în spitalele din Ascoli”, spune Alexandra.

Pentru Alexandra restricţiile impuse de autorităţi de teama epidemiei au fost cu atât mai grave cu cât situaţia aceasta de criză a prins-o exact atunci când chiar ea avea mai mare nevoie de medici. În vara anului trecut a fost diagnosticată cu o boală care nu se putea trata decât chirurgical. A avut ghinionul ca exact cu o zi înainte de operaţia care fusese programată cu mult timp în urmă, spitalul din San Benedetto să înceapă să primească bolnavi COVID-19. Alexandra nu reprezenta neapărat o urgenţă aşa că medicii au anunţat-o că intervenţia chirurgicală se amână până la o dată ulterioară, fără să i se precizeze când anume. Cu risc, cu emoţii, cu insistenţe a reuşit să prindă un pat liber în spitalul din San Benedetto unde până nu demult era primită cu braţele deschise şi tratată exemplar.

Alexandra, în zilele în care încă mai putea să meargă la plimbare pe plaja Mării Adriatice

”M-au operat dimineaţa, iar seara mi-au dat drumul acasă. M-au catalogat drept urgenţă medicală, altfel nu cred că mă operau. În urmă cu două săptămâni, când m-au operat pe mine, deja începuseră să pună restricţii în spital. Nimeni nu a avut voie să intre cu mine, doar pacienţi şi personalul medical erau în spital. Mi-au dat drumul în aceeaşi zi pentru că mi-au spus că este mai bine pentru mine. S-au purtat cu mine nemaipomenit, pur şi simplu nu am ce să le reproşez”, povesteşte Alexandra.

A aflat mai târziu că în ziua operaţiei deja fuseseră aduşi doi pacienţi COVID 19 în spitalul din San Benedetto.

”Nu erau de la noi din oraş, ci aduşi din alte spitale, din alte zone. Eu nu am intrat în contact cu aşa ceva. Totul este separat acolo. Unitatea de Primiri Urgenţe are intrare separată faţă de restul spitalului. Acum nu ştiu câţi pacienţi COVID-19 sunt internaţi la noi şi nici nu vreau să aflu”, mărturiseşte Alexandra.

N-are nimic altceva de făcut decât să rămână în casă. Locuieşte într-o zonă liniştită în San Benedetto, departe de centrul localităţi, dar foarte aproape de plaja care până nu demult era animată, plină de turişti sau de sportivi care se antrenau pe faleză. Acum totul este pustiu.

San Benedetto del Tronto, în zilele în care izolarea nu era obligatorie

”De trei - patru zile restricţiile sunt şi mai dure pentru că au văzut că oamenii nu înţeleg să rămână în case. Acum nu mai ai ce căuta afară după ora 18.00 pentru că totul este închis, mai puţin farmaciile. Dacă te prind pe stradă seara, amenda este acum de 5.000 de euro, nu e de glumit. Până acum se vorbea despre amenzi de 250, 300 de euro maxim. Nu mai vezi bicicliştii care se antrenau pentru Turul Italiei sau pentru Turul Franţei, nu mai ai voie să ieşi decât la magazine sau să-ţi plimbi animalul de compaie, dar nu mai departe de 200 de metri distanţă faţă de casă. Totul este restricţionat la sânge pentru că au înţeles cât de gravă este situaţia”, spune Alexandra.

O situaţie cu care România nu se confruntă până acum este cea a abandonului animalelor de companie. De teamă că virusul se poate transmite de la câine la om, aproape 2.000 de animale au fost abandonate în Italia.

Alexandra, pregătită să iasă în oraş, pentru cumpărături de strictă necesitate

”Din păcate sunt şi astfel de oameni. Dar acum, dacă te prind că ţi-ai lăsat animalul pe stradă, amenda este de 10.000 de euro şi arest”, spune Alexandra.

Ca şi la noi, şi italienii se confruntă acum cu speculanţii. Criza măştilor chirurgicale este valabilă şi în Italia, astfel că un astfel de produs se vinde pe site-uri obscure chiar şi cu 200 de euro setul, în condiţiile în care până acum acelaşi produs se găsea de cumpărat cu 10, 20 de euro.

”Evident că au apărut şi aici şarlatanii. Dacă te ţine buzunarul poţi să-ţi cumperi mască profesională, din aceea cu valve de respirat cu 90, cu 100 şi chiar cu 200 de euro. Astea sunt preţurile acum. Eu am avut noroc pentru că am găsit la magazinul de cuie măşti de protecţie pe care le-am cumpărat cu 4,80 euro, 20 de bucăţi. Nu sunt măşti chirurgicale, dar te protejează. Am comandat pe internet, dar voi primi măştile abia la începutul lunii aprilie. Este criză şi la noi de echipamente de protecţie. Dacă aş comanda o tigaie, cred că aş primi-o în trei zile, nu la fel se întâmplă cu aceste măşti”, spune Alexandra.

Nimeni în Italia nu are curajul să se pronunţe cu privire la cât va mai dura starea de urgenţă şi toate aceste măsuri restrictive. Iniţial, perioada de izolare a fost impusă până în data de 3 aprile, dar deja autorităţile iau în calcul prelungirea acestei stări cel puţin cu încă 15 zile.

”Până acum mureau doar cei în vârstă care aveau şi alte afecţiuni decât COVID 19. De câteva zile am auzit şi alte vârste, tineri de 22 de ani, 27 de ani, 32 de ani, iar asta este foarte grav. Nimeni nu mai este ferit, aşa că tot ceea ce am de făcut este să rămân în casă, izolată, fără să intru în contact cu nimeni. Uşor nu este. Eu sunt o fire mai singuratică, dar chiar şi aşa, cu toată singurătatea mea, să nu vezi o faţă umană atâta timp, e cumplit. Ne mai salutăm pe geam unii cu alţii, ne mai facem cu mâna, dar atât. Am ajuns să cunosc câţi metri am de la baie la pat şi de la pat la bucătărie. Distanţa este perfect egală”, povesteşte Alexandra.

Începând de luni, 23 martie, autorităţile italiene au impus măsuri şi mai drastice. A fost închis tot ce nu avea producţie de strictă necesitate. Rămân deschise doar fabricile care produc alimente şi echipamente medicale sau alte bunuri esenţiale pentru populaţie.