Românul care readuce la viaţă Dacia 1300. Cum a reuşit să transforme un morman de fiare într-o maşină care valorează cât o garsonieră

0
Publicat:
Ultima actualizare:

Ploieşteanul Mihai Zgardan (33 de ani) este unul dintre puţinii restauratori de maşini din România care a reuşit, într-un an şi jumătate, să creeze o comunitate, fie ea şi virtuală, de zeci de mii de pasionaţi de Dacia 1300, bătrânul automobil autohton care până în anii `80 domina piaţa auto din ţara noastră.

A ajuns în posesia unei Dacia printr-o întâmplare şi de atunci a învăţat pas cu pas, detaliu cu detaliu, să readucă la viaţă ceea ce pentru alţii nu reprezenta decât un morman de fiare care ocupau inutil spaţiul în garaj.

Pasiunea pentru restaurarea Daciilor 1300 din anii 70 a început, în cazul lui Mihai, cu un VWT1, primul model de Volkswagen Transporter, dubiţa hippie, aşa cum este cunoscută de cei mai mulţi dintre noi. A cumpărat BUS-ul de la un pasionat din Bucureşti, după îndelungi negocieri, şi a aflat că maşina fusese „în tinereţe” o ambulanţă care a ajuns în România donată de un grup de francezi care veneau cu ajutoare la începutul anilor ‘90 la noi în ţară. Ambulanţa fusese donată unui dispensar, însă cei care au folosit-o au reuşit să-i blocheze motorul, astfel că maşina a rămas abandonată într-o curte ani de zile.

Mihai a ajuns cu dubiţa lui la un service auto din Braşov, iar proprietarul l-a ajutat să o restaureze şi chiar l-a implicat direct în proiect. Aici a fost locul în care tânărul ploieştean, IT-ist la bază, a prins meserie de la meşteri bătrâni, cu multă experienţă în spate. Lucra la firma sa din Ploieşti până joi seara, când pornea la drum spre Braşov unde se dedica până duminică tinichigeriei.

„Am învăţat să restaurez la cel care deţine service-ul în Braşov. El restaurează maşini, dar pentru clienţi din afară, pentru că românii nu plătesc pentru nivelul calitate - preţ pe care poate să-l presteze el. M-a primit cu bus-ul acesta prima oară şi i-a plăcut de mine pentru că eram pasionat şi a zis: <<Ok, eu doar ţi-l vopsesc, iar tu ţi-l demontezi>> M-a pus să-mi fac rost de piese şi pur şi simplu m-a învăţat cum să restaurez singur maşina”, spune Mihai.

Cum a ajuns să îndrăgească Daciile 1300

Mândru de rezultat, ploieşteanul a început să pună fotografii pe pagina sa de Facebook, iar un prieten care a remarcat calitatea lucrării l-a contactat şi l-a rugat să-i recondiţioneze şi lui o maşină, însă nu un VW, ci o Dacia 1300.

image

Mihai, în atelierul din Braşov în timp ce restaurează o Dacia 1300 FOTO Mihai Zgardan

„...mi-a zis că vrea şi el să-i restaurez o maşină la nivelul la care am făcut-o pe a mea, dar că el are boală pe Dacia 1300 şi vrea neapărat. Am zis ok. M-am apucat să-i caut maşină, am găsit tocmai la Suceava. N-a putut să se ducă după ea şi m-a rugat să mă duc eu. Dacia a costat 5500 de euro nerestaurată, dar nu avea nevoie de sudură, era într-o stare foarte bună, era o Dacia din 1970, iar valoarea de piaţă era corectă pentru nivelul la care se prezenta. Se întâmpla acum un an, în martie. I-am cumpărat-o şi am ajuns cu ea la Ploieşti. Prietenul pe pe care l-am dus la garaj să vadă Dacia mi-a spus că el nu simte nicio conexiune emoţională cu maşina respectivă, ca nu-i place, parcă arăta altfel în poze... M-am supărat şi am zis, ok, nicio problemă, rămân eu cu maşina şi am păstrat-o. A fost să fie a mea, aşa a ajuns Dacia asta la mine”, recunoaşte Mihai.

Cu noua achiziţie s-a întors la Braşov, în service-ul unde învăţase tainele meseriei, şi s-a apucat de lucru. Ştia de la proprietar că maşina fusese lovită „uşor” în partea din faţă, iar capota şi o aripă fuseseră revopsite. A desfăcut toate piesele, iar întregul proces a fost postat pe Facebook, unde avea deja zeci de mii de urmăritori.

„Aşa am ajusn să aflu cât de uşor fusese lovită Dacia pe care tocmai ce o cumpărasem. M-am trezit cu un mesaj pe Facebook. Era un împătimit de Dacia care cunoştea seria şasiului maşinii mele şi mi-a trimis poze cu maşina avariată. Era lovită rău... Am găsit lonjeronul strâmb la ea, reparat româneşte, am reparat-o cum trebuia, am vopsit-o, iar tot procesul de restaurare pentru fiecare etapă a fost postat pe Facebook, astfel că pagina mea a ajuns la vreo douăzeci şi ceva de mii de oameni. Maşina am cumpărat-o anul trecut în martie, iar în iunie anul acesta a fost gata, iar primul drum l-am făcut la Iaşi, unde s-a ţinut întâlnirea Dacia Clasic”, spune Mihai Zgardan.

Debutul în societate al bătrânei doamne

Dacia 1300, compet restaurată şi vopsită în roşu sângeriu, a făcut furori în Moldova. Sute de oameni, pasionaţi sau doar curioşi, au venit să admire ceea ce ieşise din mâinile IT-istului din Ploieşti. A fost momentul în care Mihai a realizat că nu doar nostalgicii, acum în vârstă de 60-70 de ani, care au învăţat să şofeze la volanul unei Dacia 1300 fabricată la Piteşti, sunt atraşi de bătrâna doamnă şi de ideea de a avea o maşină românească simbol în garaj.

image

Dacia restaurată de Mihai a ajuns pe Transfăgărăşan şi s-a comportat exemplar FOTO  Mihai Zgardan

„La întâlnirea asta am avut surpriza să vină foarte mulţi oameni să se uite fix la maşina mea. Cred că au fost vreo 200 de persoane. Era făcută foarte bine şi în plus ei au văzut procesul cum a fost desfăcută fiecare uşă, fiecare piesă, ştiau maşina şi au vrut să o vadă cu ochii lor, cum arată în realitate. Aşa am descoperit eu că oamenilor le place Dacia 1300, dar ce m-a integrat pe mine a fost că la pagina mea de Facebook, o treime dintre oamenii care au dat like şi au urmărit proiectul au vârstă de 18-26 de ani, nu nostalgicii în vârstă care au condus în trecut o astfel de maşină. Sunt foarte foarte tineri şi m-au năpădit cu întrebările: <<cum se face asta>>, << ce foloseşti>>, <<de ce aşa şi nu invers>>, fiecare cum auzise din moşi strămoşi. Mă întrebau de ce nu-i dau cu vasilină, când eu foloseam ceară şi am stat să le explic fiecăruia în parte. Mi-am dat eu seama că ar vrea să ştie copiii, dar nu au de unde să înveţe”, mai spune Mihai.

Lipsa unor şcoli de tinichigerie unde să înveţi meserie în atelier, cu ciocanul şi aparatul de sudură în mână, l-a determinat pe Mihai să ia o decizie importantă pentru cariera lui din domeniul auto. Şi el la rândului lui se lovise de aceeaşi problemă, dar a avut timpul şi răbdarea să caute în ţară un service unde să lucreze alături de meseriaşi profesionişti de la care a reuşit să fure meserie. Recunoaşte acum că a ajuns la nivelul la care poate el însuşi să dea lecţii celor ce vor să afle mai multe, aşa că a scos primul număr al unei reviste de profil în care prezintă paşii pe care trebuie să-I urmezi atunci când vrei să restaurezi o Dacia 1300.

Nu toate Daciile fabricate la Piteşti sunt valoroase

Primul pas, spune Mihai, este să înveţi istoria maşinilor pe care vrei să le restaurezi. În cazul Daciei, nu orice maşină fabricată la Piteşti are şi valoare. Ca să nu te păcălească vreun samsar este bine să fii informat şi să ştii ce să cauţi. Puţini ştiu poate că într-o primă fază autoturismul Dacia 1300 avea componente fabricate în Franţa, de Renault, iar în România erau doar asamblate. S-a întâmplat acest lucru doar până în anul 1972, când autorităţile române au decis că sunt în stare să producă în ţară inclusiv piesele, nu doar să le asambleze pe cele venite din Franţa, iar schimbarea a simţit-o fiecare sofer român care a condus o Dacia fabricată după anul 1972.  

image

Dacia 1300 în timpul ultimelor etape de restaurare FOTO Mihai Zgardan

„Ceauşescu a cumpărat licenţa de a fabrica Dacia 1300 de la Renault şi a făcut pur şi simplu o copie după Renault 12. Asta s-a întâmplat în vara anului 1969. Până în vara anului 1972, toate maşinile care au fost asamblate la Piteşti erau de fapt Renault 12. Venea maşina echipată complet şi pe palet, lângă, se falau motorul şi cutia de viteze. Erau doar montate aceste piese. S-a întâmplat asta până în 72, când românii au asimilat tot ceea ce însemna producţie de piese pentru Dacia. Adică şi-au făcut electromotor, şi-au turnat chiulasă, adică absolut toate componentele şi de la jumatea anului 1972 au putut să-şi construiască Dacia 1300 cu piese făcute în România. Din 72 încolo Daciile au fost româneşti, nu mai erau franţuzeşti, tablă românească, motor românesc etc. Apoi românii au început să taie pe la colţuri şi au zis că nu mai e nevoie de compoziţia asta a aluminiului, poate să fie şi un pic mai moale, că e mai ieftin cu 20 la sută şi d-asta a scăzut fiabilitatea Daciei până spre anii 90, când aveai dureri de cap dacă aveai o Dacie. De exemplu, la Dacia mea, care este din anul 1970,  alternatorul este Motorola, iar la Daciile româneşti, alternatorul este Electroputere Craiova, carburatorul la Dacia mea este Solex, franţuzesc, iar la Daciile fabricate după 1972 este Carfil, făcut la Braşov. Altă fiabilitate, cu totul altceva”, explică Mihai.

Cât costă restaurarea unei Dacia 1300

În ceea ce priveşte preţul unei Dacia 1300 restaurate profesional, acesta variază în funcţie de cerere şi oferta din piaţă. Dacă în anii 70 valoarea unui astfel de autoturism nou era echivalentul unui apartament cu două camere, în prezent o Dacia restaurată se poate vinde cu câteva zeci de mii de euro. Mihai explică faptul că preţul de restaurare nu este influenţat de marca maşinii şi asta pentru că mâna de lucru costă la fel şi la Dacia, şi la Mercedes.

image

Mihai alături de Eduard Palaghita (dreapta), românul care conduce singura Dacia 1300 din New York FOTO Mihai Zgardan

„Costul de restaurare depinde foarte mult de starea maşinii. Dacă este într-o stare proastă, va fi nevoie de foarte multă manoperă, ceea ce implică alte costuri pentru mâna de lucru, care este ieftină pentru cei de afară, dar pentru noi, românii, nu este. Apoi, la polul opus, costul depinde de calitatea materialelor folosite. De exemplu, lacul cu care acoperi maşina la final. Poţi folosi un lac normal, cum au toate maşinile din comerţ acum, care costă 60 de euro litrul, sau poţi să urci gradual, pentru că sunt diferite tipuri de lacuri, spre exemplu semiceramic, care rezistă mult mai bine la zgârieturi până ajungi la 900 de euro sau mai sus pentru un litru de lac. Dacă vrei un anumit tip de vopsea ai un preţ sau dacă intri pe partea de tuning cu vopsea metalizată ai alt preţ”, explică Mihai de ce o Dacia 1300 restaurată poate să coste cât o maşină proaspăt ieşită de pe poarta fabricii unui producător renumit.

Pasiunea pentru bătrâna doamnă a drumurilor româneşti începe să prindă rădăcini din ce în ce mai mult la noi în ţară. O spune Mihai, cel care a ţinut neapărat să retrăiască un moment din copilăria sa, motivul principal pentru care şi-a dorit cu ardoare să conducă maşina pe care tatăl său o avea în tinereţe. Mihai recunoaşte că tânjea să mai vadă odată răsăritul de soare, în drum spre mare, aşa cum se întâmpla copil fiind, când pleca spre litoral cu părinţii săi cu noaptea în cap, special pentru a prinde primele raze ale soarelui. A mers la mare vara trecută, cu Dacia lui grena, dar recunoaşte că maşina nu mai este deloc uşor de condus şi asta nu pentru că nu ar fi fiabilă sau pentru că nu poate „să prindă” cât o maşină modernă, ci din cauza celorlalţi participanţi la trafic.

"Este maşina antisterss, conduc bătrâneşte"

“E greu în trafic şi asta pentru că eu merg pe banda întâi, liniştit, iar cineva se opreşte lângă mine ca să se uite şi trage uşor dreapta de ajung să-l claxonez. E doar curios să vadă mai de aproape. Apoi eu merg încet, îmi las distanţă faţă de maşina din faţă, pentru că eu nu am frânele unor maşini noi şi îmi înjumătăţesc distanţa de frânare, se bagă în faţa mea ca să vadă ei maşina în oglinda retrovizoare, iar eu sunt obligat să frânez să-mi las din nou distanţa mai mare şi ajung să conduc foarte înce,t pentru că tot timpul mi se bagă lumea în faţă. Nu le pasă pe autostradă, mă depăşesc şi se bagă în faţă razant ca să mă vadă în oglindă şi îmi aruncă pietricele pe parbriz, pe vopsea. Eu m-am chiuit, am vopsit, nu vreau să văd urma de piatră pe capotă. După ce ai muncit la ea un an şi jumătate este cu totul alt ataşament. Ajungi să pui suflet atunci când lucrezi atât. Eu chiar mă plimb cu ea când este frumos afară. Pur şi simplu este o maşină antistres. Este ca şi când ai conduce în anii 70. Mergi uşor cu maximum 80 la oră, bătrâneşte. Şi oamenii reacţionează foarte frumos la Dacie. Dacă până acum se uitau cu dispreţ la tot ce însemna Dacia pe şosea, acum sunt atât de rare încât atunci când văd una vopsită frumos îi vezi cum zâmbesc şi le citeşti pe faţă că au amintiri cu o astfel de maşină”, povesteşte Mihai.

image

Atenţia la detalii face ca un morman de fiare pe care cei mai mulţi l-am fi vândut la fier vechi să se transforme într-o regină a şoselelor FOTO Mihai Zgardan

Surpriza mare pentru Mihai a fost când s-a trezit pe pagina sa de Facebook cu sute de mesaje venite din partea celor care au trăit pe pielea lor experienţa anilor 70-80, la volanul unei Dacia 1300. Oamenii au început să povestească prin ce păţanii au trecut, iar toate aceste texte au fost adunate şi publicate în revista dedicată restaurării Daciilor.

Doar 200 de supravieţuitoare autentice

Din păcate în România Daciile 1300 supravieţuitoare, atestate istoric de Retromobil Club România, nu sunt mai mult de 200. Dacă mai există, acestea sunt abandonate în garaje sau prin curţile oamenilor, însă grav este că cele mai multe au fost duse la casat odată cu debutul programului Rabla. Este unul dintre motivele pentru care Mihai Zgardan îi sfătuieşte pe proprietariii de maşini vechi care vor să achiziţioneze un autoturism nou prin programul amintit să ceară mai întâi părerea unui expert înainte să o ducă la casat. S-ar putea să facă o mare greşeală şi să distrugă o adevărată comoară.

Cei care sunt curioşi să vadă etapele de restaurare ale unei Dacia 1300 pot urmări pe pagina de Facebook a lui Mihai Zgardan tot procesul de restaurare. Acolo veţi afla şi unde puteţi vedea expusă bijuteria românească readusă la viaţă de tânărul IT-ist ploieştean.

Ploieşti



Partenerii noștri

Ultimele știri
Cele mai citite