Regionalizarea în Prahova, între fostul Saac şi „canibalizarea vecinilor“. Cum a luat Prahova „partea leului“ în secolul XIX
0Excelenta poziţie geografică a Prahovei şi resursele naturale, în special cele de petrol, au determinat, de-a lungul timpului, o extindere teritorială importantă a judeţului, dar şi dobândirea unui rol administrativ decisiv, în defavoarea vecinilor
Istoricul ploieştean Dorin Stănescu ne-a ajutat cu informaţii inedite despre relaţiile judeţului Prahova cu vecinii şi transformările teritoriale de-a lungul timpului.
Din istoria organizării si reorganizării administrative a judeţului Prahova 1482-1968
O istorie de şase secole
Istoricul Dinu Giurescu, în lucrarea „Ţara Românească în secolele XIV-XV“, consemnează că judeţul Prahova alături de alte judeţe din Ţara Românească apare în documente în 1482 (numele de Prahova apare chiar în documente mai timpurii –începutul secolului al XV-lea), iar numele său provine de la râul Prahova, de-a lungul căruia se întindea la vremea respectivă judeţul.
Această denumire nu este, desigur, singulară, existând o frapantă similitudine cu alte judeţe, care şi ele îşi iau denumirea de la râurile care curg pe teritoriul ocupat de ele - Ialomiţa, Dâmboviţa, Argeş, Buzău sau Gorj.
Din punct de vedere al teritoriului ocupat, pe întreg parcursul evului mediu, judeţul Prahova nu reprezintă una dintre cele mai importante entităţi administrative-teritoriale ale Ţării Româneşti, dar în raport cu judeţele vecine are un mare avantaj, care va fi fructificat în epoca modernă – o excelentă poziţie geografică. Prin comparaţie, judeţele vecine Saac şi Buzău sunt mult mai mari.
Capitalele judeţului Saac de la Vălenii de Munte şi Bucov
Judeţul Saac sau Săcuieni este atestat pentru prima oară în anul 1482, cu toate că unii istorici îl consideră ca fiind înfiinţat undeva pe la 1227, iar etimologia de Saac sau Săcuieni ar deriva de la secuii care au venit aici în număr foarte mare.
Capitala iniţială a judeţului Saac a fost la Vălenii de Munte, iar de la 1780 şi până în anul desfiinţării – 1845, capitala a fost la Bucov. Aici s-au stabilit pentru o perioadă boierii Filipescu, iar membri importanţi ai familiei au locuit aici, spre exemplu Constantin Filipescu unul dintre personajele cheie în viaţa politică naţională din primele două decenii ale secolului al XIX-lea, iar la casa sa din Bucov a locuit şi poetul Barbu Paris Mumuleanu, considerat unul dintre creatorii limbii literare, despre care Eminescu a scris în poezia „Epigonii“.
Un alt personaj important al literaturii române din secolul XIX, Dinu Păturică din romanul lui Nicolae Filimon – „Ciocoii vechi şi noi“ este din acelaşi Bucov, capitală cu o existenţă efemeră pe harta centrelor şi oraşelor de altădată.
DN1, petrolul şi „canibalizarea“ vecinilor
Secolul al XIX-lea a fost fără îndoială epoca take-off-ului judeţului Prahova, iar la acest lucru au contribuit trei factori: poziţia geografică, placă turnantă spre Ardeal şi Moldova, resursele uriaşe de petrol şi construirea drumului naţional 1 Bucureşti-Braşov, începând cu 1846, apoi a căilor ferate.
Creşterea influenţei spaţiului occidental în principatele române a condus şi la o reaşezare a legăturilor economice cu Occidentul. Iar în Prahova, un rol important l-a avut Braşovul, comerţul cu acest oraş contribuind decisiv la afirmarea Prahovei ca un spaţiu economic, politic important.
Acest fapt s-a tradus prin decizia domnitorului Gheorghe Bibescu de a desfiinţa judeţul Saac şi de a-l împărţi între Prahova şi Buzău, partea leului revenind Prahovei.
Saac-ul nu a fost singura victimă, întrucât cu ocazia altor reorganizări teritoriale din 1950 şi 1968 au mai fost alipite şi aşezări aparţinând Buzăului, Mizilul fiind cel mai bun exemplu.
Carol al II-lea şi ,,dispariţia” judeţului Prahova
În 1938, Carol al II-lea a desfiinţat judeţele, preluând modelul fascist de organizare administrativă şi, astfel, timp de doi ani, între 1938-1940, Regatul României a fost împărţit în 10 ţinuturi, zona Prahova fiind încorporată în ţinutul Bucegi care grupa cea mai mare parte a Munteniei. După abdicarea lui Carol al II-lea, s-a revenit la formula judeţelor.
,,Prahova Mare’’ a lui Gheorghiu Dej
Cea mai mare întindere teritorială a spaţiului Prahovei, în fapt apogeul său, a fost consemnată de reforma administrativă din 1950, atunci când după modelul stalinist al URSS, România fost împărţită în regiuni. Astfel a apărut Regiunea Prahova care îngloba şi fostele judeţe Buzău şi Dâmboviţa.
Această stare de fapt a durat doar până în anul 1968, când noua reorganizare teritorială a reluat tradiţia judeţelor, iar judeţul Prahova a ocupat, în linii mari, acelaşi teritoriu de la începutul secolului al XX-lea.
Vă mai recomandăm
Se încarcă comentariile...
