Scandal amoros la Peleş, în anul 1882. Întâlnirile nocturne ale doi diplomaţi belgieni cu domnişoarele de onoare au generat un incident internaţional

0
Publicat:
Ultima actualizare:

Cu o amploare greu de imaginat în zilele noastre, mai ales că a ajuns în presa naţională şi cea din străinătate, scandalul amoros de la Peleş, din 1882, care a implicat doi diplomaţi belgieni şi domnişoarele de onoare ale Reginei Elisabeta, a tulburat serios apele la Curtea regală, iar regina s-a îmbolnăvit de supărare. Incidentul apare în corespondenţa lui Mihai Eminescu

În 1882, pe când Peleşul nu era încă dat în folosinţă, iar Regele Carol şi Regina Elisabeta se instalau vara, împreună cu suita din Curte, în apropiere, la Mănăstirea Sinaia, un scandal amoros a tulburat serios apele din tânărul Regat român.

Extrem de sever, aproape milităros, protocolul stabilit la Curtea Regală de Carol I impunea reguli foarte clare privind discreţia şi codul moral al persoanelor din anturajul perechii regale. Este lesne de înţeles de ce incidentul jenant de la Sinaia, în care au fost implicaţi ambasadorul belgian şi secretarul acestuia, pe de o parte, şi domnişoarele de onoare ale reginei Elisabeta, pe de altă parte, au general un imens scandal, cu ecouri în presa naţională şi internaţională.

Diplomaţii belgieni, prinşi când ieşeau pe fereastră din camera domnişoarelor

Scandalul se produce în contextul în care Carol I se afla într-o continuă consolidare a relaţiilor cu Regatul Belgiei, în care dorea să aibă un aliat. Este şi motivul pentru care, în septembrie 1882, la reşedinţa regală amenajată sobru şi modest la Mănăstirea Sinaia, erau găzduiţi doi diplomaţi belgieni, Jules Jooris, ministrul rezident al Belgiei la Bucureşti, şi secretarul acestuia, Paul Guillaume. În corespondenţa personală, Carol I îl prezintă pe Guillaume ca un „tânăr fermecător cu maniere elegante”, pe când Jooris este caracterizat ca un individ cu „maniere extrem de proaste”: o înghiontise pe Regină şi scosese limba la Rege.

Protagonistele feminine ale scandalului au fost trei domnişoare de onoare, înrudite cu familii distinse din Moldova şi cu înalta societate din Bucureşti: Lucia Ghica, Eufrosina Grădişteanu şi domnişoara Romalo. Încălcând eticheta, cei doi diplomaţi belgieni au avut rendez-vous-uri nocturne cu domnişoarele de la curte, după ce perechea regală mergea la odihnă.

Într-o seară de octombrie a anului 1882, garda de la mănăstire îl prinde pe Guillaume în timp ce ieşea pe fereastră din camera domnişoarelor de onoare. Ancheta ulterioară demarată de Carol I arată că fuseseră trei asemenea întâlniri, precizându-se şi că Jooris se retrăgea după miezul nopţii, iar consilierul său aproape de orele dimineţii. Belgienii aduceau în camerele domnişoarelor câte două sticle de şampanie.

„Întors la Bucureşti, l-am convocat pe Jooris şi i-am declarat scurt şi răspicat că secretarul său are de ales: ori să se căsătorească cu domnişoara pe care a compromis-o prin vizitele sale, ori să părăsească Bucureştiul, căci la curte nu va mai fi primit”, scrie în corespondeţa persoanlă regele, potrivit volumului  „Carol I corespondenţa personală (1878-1912)“, a lui Sorin Cristescu.

Regele încearcă să muşamalizeze incidentul, dar acesta ajunge în presă

Regele încearcă să muşamalizeze incidentul, iar regina Elisabeta se îmbolnăveşte de supărare, mai ales după ce domnişoara Ghica este alungată de la Curte. Cu toate acestea, incidentul „scapă“ în presă, inclusiv în cea internaţională, care scrie câteva „articole obraznice“, din cauza nemanieratului Jooris care se laudă cu aventurile sale.

Pentru a apăra imaginea curţii, Regele le concediază pe domnişoarele de onoare şi îi impune secretarului belgian să o ia de soţie pe Eufrosina Grădişteanu. Guillaume cere, însă, să fie numit însărcinat cu afaceri la Bucureşti, mizînd şi pe legătura de rudenie a lui Carol cu familia regală belgiană, sora regelui României fiind căsătorită cu contele Philipp de Flandra.

Inclusiv ministrul Văcărescu este trimis la Bruxelles pentru negocieri, iar Carol poartă la rândul său tratative, prin intermediari, cu Guillaume. Într-un final, în 1883, Eufrosina Grădişteanu se căsătoreşte cu Guillaume, la Bucureşti, iar la numai câteva ore, tânăra pereche părăseşte România. Cei doi sunt reabilitaţi, iar în acelaşi an, Eufrosina naşte un băiat, Gustave, care în 1928 devine ambasador al Belgiei la Bucureşti.

Doi dintre protagonişti scapă mai uşor

La rândul său, Jooris „repară“ incidentul de la Sinaia, scriind broşura  „La Roumanie devant la Conference de Londres”, în care apără interesele Regatului dunărean, motiv pentru care Carol I doreşte să-i mulţumească, sperând că guvernul belgian îi va găsi un alt post diplomatic, astfel încât cele întâmplate la Sinaia “să nu-i afecteze cariera“.

În ceea ce o priveşte pe domnişoara Lucia Ghica, s-a aflat că aceasta avusese o aventură cu Nicolaie Vlădoianu, fiul omului politic Barbu Vlădoianu, aghiotant regal la Curte, un ofiţer frumos şi elegant. Acesta era ginerele prinţului Dimitrie Ghica, preşedinte al Senatului. Regele a aflat totul în momentul când Lucia, fiind însărcinată, nu a mai putut ascunde evidenţele. Lucia Ghica a fost trimisă la familia ei la Cernăuţi, iar Vlădoianu concediat, în ciuda intervenţiilor oamenilor politici ai momentului. Cel mai uşor „scapă“ domnişoara Romalo, care, în 1883, revine în suita regală. 

Eminescu relatează incidentul cu umor subtil

Scandalul amoros este relatat şi de Mihai Eminescu, care avea relaţii glaciale cu reprezentanţii Curţii Regale, într-o scrisoare trimisă Veronicăi Micle, chiar în toamna anului 1882. Cu ironie, poetul vorbeşte despre Curtea Regală că seamănă cu un (h)otel, punctând imoralitatea de decandenţa anturajului.

„Să-ţi povestesc ceva neauzit - ca semn de demoralizaţie adâncă, care a pătruns în societatea noastră greco-bulgară. Curtea regală e un adevărat... otel. Toată lumea se-ntreabă ce s-a-ntâmplat la Sinaia. Garda de acolo a prins pe secretarul legaţiunii belgice ieşind noaptea pe fereastră de la domnisoarele de... onoare. În sfârşit... Regele şi Regina... n-au aflat nimic. Radu Mehail depeşează însă Regelui o telegramă cifrată prin care-l anunţă de tot ce se petrece la Curte. Adjutanţii M. Sale împreună cu domnişoarele trăiau toţi în concubinaj. Regele are însă obicei de-a pune tocmai pe aceste domnişoare să-i descifreze depeşele. Din nefericire pentru ele - toate plecaseră în pădure cu galanţii lor - nimeni nu era decât regina acasă. Regina se pune de descifrează însăşi depeşa şi-şi pune mânile-n cap. În sfârşit rege şi regina pleacă în pădure, la pavilionul de vânătoare, şi găsesc...? Întreaga companie de domnişoare de onoare lucrată ca după comandă de întreaga companie de adjutanţi. Scandal! Se zice că toţi adjutanţii şi toate domnişoarele vor fi daţi afară... dar... Iată un scandal fără pereche în analele curţilor europene“. (“Dulcea mea Doamnă / Eminul meu iubit”, Edit. Polirom, Iaşi, 2000).

Vă mai recomandăm

Minunea tehnică nemţească de la Peleş. Aspiratorul central, comandat de Carol I acum 114 ani, funcţionează impecabil şi încă este tehnologie nouă în România. Avangardistul aspirator central instalat la Castelul Peleş în 1901, de regele Carol I, funcţionează şi astăzi. Instalaţia veche de peste un veac, dar încă nouă pentru România, realizată de firma germană Brevets Herz-Kozac (BVC), face ca praful să fie captat la subsolul castelul în recipiente cu apă, iar aerul să fie eliminat afară.

Regina Maria şi legenda neştiută a parfumului ei unic de violete indiene. Esenţa preţioasă „apare“ la Pelişor în iulie, în preajma datei morţii Reginei. Un parfum exotic, de violete indiene, îşi face în fiecare an „apariţia“ la Castelul Pelişor din Sinaia, în luna iulie, în preajma datei în care Regina Maria a murit, în Salonul de Aur al castelului. „Nu este o invenţie, este un fenomen ezoteric pe care nu putem să-l gestionăm şi nici să-l explicăm“, spun muzeografii Peleşului.

Zece secrete ale Castelului Peleş. Ce au îngropat meşterii la temelia superbei construcţii din Sinaia şi cât a costat apartamentul Împăratului Franz Joseph. Castelul Peleş este considerat cea mai importantă clădire istorică din România, având caracter de unicat. Prin valoarea sa istorică şi artistică, rămâne unul dintre cele mai importante şi frumoase monumente din Europa. „Adevărul“ vă prezintă câteva secrete ale Peleşului

Ploieşti



Partenerii noștri

Ultimele știri
Cele mai citite