Taina mămăligii perfecte. Cum i-a readus un fost militar pe tineri la vatra satului: „La noi se mănâncă din străchini, cu linguri de lemn“

Mămăligă învârtită în tuci FOTO Diana Frîncu

Cristian Dumitraşcu (54 ani) a lăsat haina militară şi a îmbrăcat sarica într-o încercare inedită de a atrage la vatra satului cât mai mulţi copii şi tineri, mizând pe farmecul mămăligii.

De şapte ani organizează la stâna bunicului său din satul Valea Bradului, comuna Proviţa de Sus, concursuri culinare unde mălaiul mare, bulzul, laptele de vacă fiert în tuci şi ciorba acrită cu zeamă de varză au menirea să alunge pofta de produse fast food.

La graniţa dintre Proviţa de Sus şi Breaza, Cristian Dumitraşcu a reînviat stâna bunicului,  încercând să respecte întocmai viaţa rustică, fără pretenţii, a ciobanilor de altădată. A adus din vârf de munte o căsuţă ciobănească pe care e reasamblat-o în curtea casei bunicilor şi pe care a transformat-o într-un loc unde oricine tânjeşte după mirosul mămăligii răscoapte fiartă în tuci, la foc din lemne, este bine venit.

Mămăliga răscoaptă, din mălai mare, fiartă pe îndelete în tuci, deasupra unui foc din lemne FOTO Diana Frîncu

”Scopul, până la urmă, al acestor evenimente pe care le organizăm la stână este să le inoculăm tinerilor dragostea asta pentru tradiţii, pentru vechi, pentru a respira aer curat, a merge prin pădure, pe dealuri, să transpire, să se spele la râu, doar aşa vor avea nişte copii sănătoşi. Ştiţi ce este curios? Noi am reuşit aici să atragem destul de mulţi tineri. Există un trend în care tinerii încearcă să se întoarcă la tradiţii, iar aici depinde totul de noi, cum insuflăm sentimentul acesta”, a explicat Cristian Dumitraşcu.

Mămăliga se porţionează în bucăţi mai mici, cât să încapă în căuşul palmei. Apoi, cu gesturi rapide, se îndeasă mălaiul fierbinte bulgări din brânză de burduf. Căuşul se încide strâns şi se formează o bilă care păstrează înăuntru esenţa vieţii pastorale. Pentru câteva minute, bulzul se coace la jar, până ce mămăliga face o crustă maronie, uşor crocantă. Bulzul îşi păstrează gustul autentic doar dacă este mâncat cu mâna, fără tacâmuri, fără farfurie. FOTO Diana Frîncu

Pentru a reînvia pe deplin farmecul gospodăriilor vechi de oieri proviţeni, Cristian Dumitraşcu a adunat de la bărtrânii satului nu doar tradiţiile, ci şi obiecte pe care cei trecuţi de prima tinereţe le foloseau în copilărie şi de care îşi aduc cu drag aminte.

Cu mişcări rapide de mâini şi sufând de zor ca să alungi fierbinţeala, doar aşa se poate face un bulz, atfle, brânza grasă de burduf nu se topeşte FOTO Diana Frîncu

”Noi aici nu avem curent electric, aşa că folosim lampa cu gaz cum se proceda odată, am farfurioara din lut în care bunici ne dădeau dulceaţă, un costum naţional pe care eu îl purtam pe vremea când aveam 4, 5 ani, am găsit bunda pe care o pruta bunicul meu, pur şi simplu am încercat să facem o atmosferă rustică aici, nu neapărat tradiţională.

La noi se mănâncă din străchini, cu lingură din lemn, se bea vin din carafă, mâncarea se prepară la foc din lemne, în tuci, totul încercăm să-l facem cât mai originar în ideea de a atrage tinerii. Din păcate aceasta este marea problemă. Ei uită şi sunt atraşi mai mult de mall-uri şi de supermarketuri. Noi avem o istorie, o identitate şi este păcat să se piardă”, spune Cristian Dumitraşcu.

Ca să fie bulzul bulz, brânza trebuie să întindă atunci când rupi mămălinga în două FOTO Diana Frîncu

Ideea fostului militar a prins. Pur şi simplu nu este sărbătoare în calendar fără ca stâna de la Valea Bradului să nu se umple de zeci de tineri şi nu numai care vin atraşi de ideea unei experienţe inedite, dar mai ales de mirosul de neconfundat al mămăligii răscoapte şi al bulzului ars pe jar.

Mămăliga, spune Cristian Dumitraşcu, este mai mult decât un fel de mâncare. Reprezintă esenţa satului românesc, pentru că în jurul vetrei unde se fierbea mămăliga se aduna întraga familie, iar asta încearcă şi el să facă acum, să atragă cât mai mulţi români răspândiţi în marile oraşe,  spre vatra satului.

După ce mămăliga a fost răsturnată, în tuci, peste crusta din mălai, se toarnă lapte de vacă proaspăt muls. Mălaiul ars oferă laptelui o aromă unică FOTO Diana Frîncu

Mulţi dintre cei care au urcat dealul spre stâna din Proviţa de Sus se aşteptau să afle cumva taina străveche a reţetei pentru mămăliga perfectă. Aşa ceva nu există, spune Cristian Dumitraşcu. Doar experienţa şi zeci de ore de învârtit mălaiul în apa clocotită din tuciul agăţat deaspura unui foc de lemne îţi dau garanţia că în cele din urmă vei răsturna pe fundul din lemn o mămăligă cum doar ciobanii pot să o prepare.

Ciorba fiartă la ceaun, mâncată din strachină cu lingura de lemn, o mare provocare pentru turiştii care au ajuns la stâna din Proviţa de Sus FOTO Diana Frîncu

Şi apoi, în crusta din mălai prinsă pe fundul ceaunului după ce a fost răsturnată mămăliga, se pune la fiert laptele proaspăt muls pentru a desăvârşi masa cu un gust pe care doar jarul încins îl poate oferi. Laptele fiert în acest mod capătă o aromă aparte, de porumb copt, şi lasă pe carafa din lut un brâu de spumă care justifică fără doar şi poate expresia ”alb ca spuma laptelui”.