VIDEO Chilia cu 7 camere. Românul care a săpat singur în stâncă, timp de 12 ani: „Am făcut muncă de sclav, dar nimeni nu m-a pus“
0
Inspirat de adăposturile călugărilor care se refugiau în secolul al XVI-lea pe dealurile din localitatea natală, Vasile Şerban (63 de ani), un bărbat din comuna prahoveană Tătaru, a săpat timp de 12 ani în stâncă până ce a reuşit să amenajeze un adevărat castel din piatră.
Povestea a început atunci când familia Şerban a decis să se ocupe de terenul moştenit de la bătrâni într-unul dintre cele mai izolate şi înalte locuri din comuna prahoveană Tătaru. Deşi zonă viticolă de tradiţie, terenul era mult prea departe de sat, iar sălbăticiunile nu ar fi permis să aibă o recoltă bogată.
„M-am apucat şi nu m-am mai oprit“
„Dacă vie nu puteam să pun, am plantat nuci. Am curăţat terenul de mărăcini şi m-am apucat de treabă. Vara, când erau căldurile alea de nu mai puteai să respiri, simţeam nevoia să mă pun la adăpost, dar nu aveam unde. Am zis că de ce să fac un bordei, mai bine sap puţin în stâncă şi fac acolo un loc unde să stau de ploaie sau de arşiţă. M-am apucat de săpat şi nu m-am mai oprit. Nu mai ştiu câte târnăcoapte am stricat. Se toceau imediat că stânca e dură. Le luam acasă şi le ascuţeam şi apoi mă întorceam la chilia mea“, povesteşte nea Vasile.
Bărbatul a săpat doar iarna, atunci când nu avea treabă în gospodărie, iar oamenii nu-l chemau la pădure la cărat lemne. Vasile Şerban este printre puţinii bărbaţi în putere care au mai rămas în comuna unde abia dacă mai trăiesc 1.000 de suflete.
Peisajul care se deschide în faţa chiliei din comuna Tătaru FOTO Diana Frîncu
„Am făcut muncă de sclav“
„Vara merg cu tractorul la pădure, dar iarna mă plictisesc. În iarna asta am săpat cel mai mult pentru că nici zăpadă n-a fost prea multă şi nici pârtie n-am avut de făcut, aşa că mergeam la chilie zilnic.
Stăteam acolo de dimineaţa până seara şi săpam. Târnăcop lângă târnăcop. Urmele lui se văd în perete ca nişte solzi de peşte. Uneori piatra era atât de rea că-mi sărea târnăcopul cât colo, dar am izbăvit. Am făcut muncă de sclav, dar nimeni nu m-a pus. A fost damblaua mea. Acum vin cu prietenii aici şi mai beau o bere“, recunoaşte constructorul.
La chilie nu se ajunge chiar uşor şi ai nevoie de ceva condiţie fizică. Din centrul comunei mergi pe un drum de ţară neasflatat până ce se termină casele, iar de acolo se coboară doar cu piciorul o pantă abruptă până în dreptul Dealului Alb. Zona este cunoscută în sat datorită pietroaielor de nisip întărit care răsar din loc în loc prin iarba verde. Sub acest deal, format, spune nea Vasile, din nisip întărit, se ascunde o mică deschizătură la care poţi ajunge uşor coborând trepte săpate şi ele în piatră.
Intrarea în chilie este strâmtă şi trebuie să te apleci. Mergi aşa un metru, doi şi apoi se deschide chilia în toată splendoarea ei. Nea Vasile nu s-a oprit la o singură încăpere, a săpat în stânca şapte „încăperi“ separate de coloane atent dăltuite unde a amenajat un altar, a improviat un loc pentru dormit, dar şi o bucătărie unde a dus masă şi scaune pentru musafiri.
Sticle de bere şi icoane
Întrebat dacă este un om credinicos, nea Vasile spune cu ochii spre icoane că le-a adus acolo „pentru că mă cam încurcau prin casă“. Soţia lui îl contrazice şi povesteşte că sora bărbatului a fost cea care i-a sugerat să aducă în chilia de pe Dealul Alb o iconiţă pentru că lucrarea pare a fi „mâna lui Dumnezeu“.
Nea Vasile a improvizat un altar în chilia din comuna Tătaru FOTO Diana Frîncu
Şi aşa, de la o singură iconiţă, nea Vasile a adus în chilia lui vreo cinci. Ţine să atragă atenţia că acolo nu este neapărat un loc de rugăciune pentru că peste drum de altarul imporvizat se află masa unde tronează sticlele cu bere.
Iuliana Mareş, primarul din comuna Tătaru, spune că grota lui Nea Vasile ar putea deveni un punct de atracţie turistic al locului, alături de băile sulfuroase şi chiilile vechilor călugări.
Se încarcă comentariile...
