„Volga neagră“, cea mai sinistră legendă urbană a lumii. Răpiri de femei şi copii pentru sex, sânge şi organe
0În anii 1960-1970, în Polonia, dar şi în mai multe ţări comuniste a circulat o legendă sinistră despre un automobil negru Volga a cărui apariţie era însoţită de dispariţii ale unor copii şi femei frumoase. Mitul s-a perpetuat şi mai târziu, inclusiv în România: sectanţi în Dacii negre care răpeau copii pentru organe sau, după Revoluţie, legenda ambulanţelor morţii
Legenda „Volga Neagră“ sau „Czarna Volga”, după numele său polonez, a provocat la acel moment o teamă şi o isterie atât de puternice încât povestea a fost inclusă în Enciclopedia universală a legendelor urbane, fiind cuprinsă şi într-un top 10 al celor mai sinistre poveşti din epoca contemporană.
Legenda a început în anii ’60, pe străzile Varşoviei, însă s-a propagat în întreaga Polonie, dar şi în Rusia, Belarus, Ucraina şi chiar Mongolia.
Povestea vorbea despre existenţa unui automobil negru (au fost şi variante că maşina era roşie) Volga care îşi făcea apariţia în trombă pe străzile din Varşovia. Maşina avea jante albe sau alte elemente de culoare albă şi perdele negre. Apariţia limuzinei coincidea cu dispariţia unor copii sau a unor femei frumoase, scopul răpirii acestora dând naştere celor mai sinistre speculaţii.
Variantele legendei spun că femeile frumoase erau destinate unor bărbaţi influenţi, cărora le deveneau sclave sexuale, iar copiii ar fi fost răpiţi pentru sângele lor, care era folosit de occidentalii sau arabii bogaţi care sufereau de leucemie. O altă variantă spunea că oamenii erau răpiţi pentru organele lor.
Volga neagră era condusă, potrivit legendei, de un grup de răufăcători ori înalţi oficiali comunişti, sau chiar de către preoţi, evrei, vampiri, satanişti sau de către Satana însuşi.
Volga, maşina membrilor Guvernului şi înalţilor oficiali de partid
Istorii au şi o explicaţie pentru propagarea legendei, care porneşte de la faptul că în Uniunea Sovietică, unde s-a produs această marcă, de către GAZ (Gorki Automobiljni Zavod), Volga era cea mai scumpă maşină, automobilele de acest fel fiind rezervate membrilor Guvernului şi înalţilor oficiali de partid. Maşina cu design revoluţionar a devenit un simbol al mai-marilor statului din fosta neomenclatură sovietică.
„Legenda îşi are rădăcinile cel mai probabil într-o asociere a mai-marilor puterii cu nişte presupuse abuzuri“, ne-a spus istoricul ploieştean Dorin Stănescu.
Unee modele de Volga au fost utilizate şi ca taxiuri, maşini pentru poliţia rutieră, dar şi ca ambulanţe, într-o anumită versiune.
Interesant este că o referire la Volga neagră este şi în romanul lui Marin Preda „Cel mai iubit dintre pământeni“, o frescă a României socialiste şi a abuzurilor din perioada stalinistă. Personajul principal al romanului, Victor Petrini, este ridicat de acasă pentru anchetă într-o Volgă neagră.
Mitul a continuat în diverse variante
De altfel, legenda Volgăi negre, niciodată demonstrată cu poveşti sau dovezi concrete, a continuat în România cu mitul înfricoşător al Daciilor negre din perioada comunistă. Aproape toţi copiii erau instruiţi de părinţi să aibă grijă la maşinile negre care erau conduse de sectanţi ce răpeau copii pentru sânge sau organe. „În acest caz, vorbim despre zvonuri lansate de fosta Securitate în anii ’80 care urmăreau decredibilizarea sectelor religioase“, mai spune Dorin Stănescu.
După Revoluţie, isteria răpirilor de copii a cunoscut şi episodul ambulanţelor. În foarte multe localităţi din România au fost semnalate presupuse cazuri în care copiii erau răpiţi în ambulanţe pentru a li se preleva organe. Deşi Poliţa a dat asigurări clare că nu există asemenea situaţii, mitul se răspândise aşa de mult că, în câteva rânduri, ambulanţele ajunse la intervenţii au fost atacate de oameni cu pietre.
Mitul continuă să se propage în diverse forme, iar din când în când, legenda „Czarna Volga” iese din nou la suprafaţă. În secolul XX, vechea Volgă comunistă a fost înlocuită de un autoturism BMW sau Mercedes. Şoferul acesteia întreabă trecătorii cât este ceasul şi îi ucide în timp ce aceştia se apropie să răspundă. În alte versiuni, persoana moare a doua zi, fix la aceeaşi oră.
Mai puteţi citi
Fantoma din şcoala veche a Buşteniului: povestea dascălului care şi-a iubit şcoala şi după moarte
Se încarcă comentariile...
