Dramatica poveste a unui pacient COVID. A părăsit spitalul, supărat că era tratat doar pentru coronavirus
0Mii de români bolnavi sunt disperaţi că, de când a izbucnit pandemia, nu mai au acces la specialişti, investigaţii, analize şi tratamente pentru alte afecţiuni de care suferă. Este şi cazul dramatic al unui bărbat din Vâlcea.
Secţiile de Boli Infecţioase au devenit parte a Spitalelor Suport COVID. Din acest motiv, mulţi români se plâng că nu mai au acces la ajutor de specialitate pentru alte boli cronice sau acute.
Printre aceştia se află şi Valentin Gheorghe Tarlete, un bărbat de 37 de ani, din Râmnicu Vâlcea. Acesta suferă de luni bune de mai multe afecţiuni care-l împiedică să se hrănească normal.
În toată această perioadă, a reuşit să ţină un fel de „Jurnal de boală” pe o reţea de socializare, loc unde şi-a ţinut cunoştinţele în permanenţă la curent cu deciziile luate şi cu starea în care se află şi a solicitat sprijin moral şi financiar.
La finele lunii noiembrie a ajuns în spital, pe fondul agravării afecţiunii sale, fiind diagnosticat şi cu SARS-CoV-2. A contractat virusul de la mama sa, care a murit între timp. Doar că în spital nu a fost mulţumit de tratamentul primit şi a cerut să fie externat pe propria răspundere.
După ce zilele trecut a ieşit din izolare, a decis să caute un nou spital unde să-şi trateze boala de care suferă de atâta vreme. A ajuns la Carol Davila, în Bucureşti, unde, la fel ca în spitalele în care a mai fost internat în ultimele luni, a fost pus din nou pe perfuzii, dată fiind incapacitatea sa de a se hrăni normal.
Disperat, şi-a exprimat convingerea că nu mai are mult de trăit, prin postările online grupate ca un strigăt de ajutor, pentru că nu vede nici o ameliorare a stării sale de sănătate: „Îmi trăiesc ultimele clipe de viaţă ! O să mor curând! Coronavirusul ne-a distrus şi pe mine şi pe mama! Sper să mă purtaţi frumos în amintirea voastră! Sfârşit! Cam asta a fost viata mea, cu momente frumoase şi momente foarte grele, chinuri şi suferinţă mare! Nu mai am nici o şansă la viaţă”, a postat vâlceanul după internarea în spitalul militar.
Joi, 10 decembrie, a mărturisit că testul pentru SARS-CoV-2 a ieşit negativ şi că există o fărâmă de speranţă prin posibilitatea de a fi operat. Potrivit unui diagnostic care i s-a pus în luna noiembrie la Institutul Fundeni, bărbatul suferă de „diskinezie esofagiană”, dar şi de „tulburare anxioasă şi depresivă mixtă”.
Printre oamenii care i-au auzit strigătele de ajutor, a existat cineva care s-a dus să-l caute la spital, cu medicamente şi mâncare, dar nu a reuşit să dea de el.
A învins cancerul în urmă cu două decenii
Valentin Gheorghe Tarlete s-a confruntat în urmă cu mai bine de două decenii, pe când avea doar 16 ani, cu un cancer limfatic ganglionar, după cum am aflat din propria poveste mărturisită pe site-ul Asociaţiei române de Luptă împotriva leucemiei.
A reuşit să-l învingă, boala intrând în remisie. A terminat un liceu cu profil mecanic auto, domeniu în care nu a profesat. A obţinut în schimb o indemnizaţie de persoană cu handicap. Dar pentru că a rămas cu visul de a avea o slujbă normală, după cum declară, a încercat să lucreze prin mai multe locuri, dar nu a rezistat. Până la urmă a studiat un curs pentru service de calculatoare, dar nici în acest domeniu nu a avut sorţi de izbândă.
De când a învins cancerul, a încercat să se bucure de viaţă, până la finele verii când, a început să se simtă rău. Cum era firesc, primul său gând a fost că a revenit cancerul, deşi medicii la care a fost nu i-au confirmat temerile. De luni de zile încearcă să găsească o soluţie la problema sa medicală, prin spitale sau în mediul online.
Jurnal de boală
Când mama sa a contractat virusul SARS-CoV-2 în luna noiembrie, a bănuit că locuind în aceeaşi casă, şansele de a se infecta sunt foarte mari. Confirmarea a venit după patru zile. Pentru că nu a avut simptome, a rămas acasă, în izolare, până la finele lunii când simţindu-se rău a chemat salvarea.
A ajuns la UPU Vâlcea, iar de aici a fost transferat la Spitalul Suport COVID Horezu: „De dimineaţă începură nişte stări de rău, am sunat la salvare şi m-au trimis la Horezu la spital. Nu ştiu de ce am acceptat să vin aici, că nu îmi făcură nimic, nici măcar o perfuzie cu toate că mă simt rău... Nu am putut să mănânc nimic toată ziua! În spitalul ăsta o să-mi găsesc sfârşitul, că am nevoie de mâncare lichidă şi aici nu îmi asigură nimeni aşa ceva! O să încerc mâine să solicit externarea, să sufăr înapoi la mine acasă!”, povestea acesta printr-o postare.
Nemulţumit că primeşte tratament pentru SARS - CoV-2, deşi nu avea simptome, dar şi pentru că perfuziile nu păreau să-şi facă efectul, a cerut să plece din spital, pe propria răspundere. A recunoscut ulterior că perfuziile l-au ajutat să-şi revină cât de cât, după ce nu se mai hrănise normal de săptămâni întregi, întrucât vărsa indiferent ce încerca să mănânce sau să bea.
„Am nevoie de ajutor, cu toate că DSP-ul a decis azi să rămân internat în spital, deşi am făcut declaraţie pe propria răspundere să merg acasă să-mi continui carantina acolo, însă au zis că până nu ies negativ nu mă lasă să merg acasă!... Sunt tratat pentru o boală pentru care nu am nici un simptom. Eu nu pot să mănânc şi ei mă tratează cu antibiotic de COVID! Am fost obligat să întrerup medicaţia cu Entecavir şi cea pentru anxietate, pentru că le-am uitat acasă, când m-a luat salvarea!... Îmi simt viaţa in pericol, simt că dacă nu intervine nimeni o să mor aici!... Îmi doresc doar să ajung acasă, iar după ce mi se termină perioada de izolare să îmi rezolv problema cu esofagul”.
Deşi medicii i-au dat şi tratament pentru afecţiunea gastro-intestinată, după cum au precizat reprezentanţii Direcţiei de Sănătate Publică Vâlcea, el a decis să se externeze: „Pierdeam timp preţios tratând ceva ce nu mă deranja.”
În data de 5 decembrie, mama lui Valentin a murit din cauza COVID-ului. „Am primit lucrurile mamei, printre care şi telefonul mobil. M-am uitat în el şi ultimul apel era făcut către mine. Ştia că sunt şi eu bolnav şi voia să fie sigură că sunt bine... Mi s-a spus de la Terapie Intensivă că întreba tot timpul de mine... Doamne, ce destin crunt, câtă tristeţe şi cum a nimicit coronavirusul această familie!”, scria Valentin în ziua înmormântării mamei sale.
Între timp, ieşise din izolare şi căuta unui specialist/spital care să-l ajute în tratarea afecţiunii sale. „Poate dacă ajungeam din timp la un spital specializat..., am pierdut aproape o lună de zile în izolare din cauza virusului, agravându-mi starea de sănătate!... Sfatul meu pentru voi este: aveţi grijă de sănătatea voastră! Este cea mai preţioasă”, îşi îndemna Valentin audienţa în mediul virtual.
Pe 9 decembrie, a anunţat că s-a internat la Spitalul Militar Carol Davila din Bucureşti: „Sunt la spital cu stări de rău, testul pentru Corona a ieşit pozitiv, nu se poate interveni pe gastro...”, anunţa acesta disperat convins că trăieşte ultimele clipe din viaţă: „Abia mai respir. Am cerut să fiu tranchilizant, dar tot mă refuză... Vai de capul meu nu pot sta doar pe perfuzii”, a anunţat iniţial Valentin Tarlete, pentru ca o zi mai târziu să mărturisească faptul că rezultatul pentru SARS-CoV-2 a ieşit negativ: „Am scăpat de coronavirus, acum să văd ce fac cu boala asta ciudată. La endoscopie mi-au spus că am nişte ganglioni pe esofag, să fi recidivat cancerul de acum 20 ani, să merg la hematologie! Vai de capul şi de zilele mele... cât de chinuit mă simt!”.
După ce o persoană a răspuns strigătului său de ajutor şi a mers la spital, joi, 10 decembrie, ca să-i ducă mâncare şi medicamentele solicitate, dar nu a reuşit să-l găsească, Valentin Gheorghe Tarlete nu a mai postat nici un mesaj.
Vă mai recomandăm şi:
Imagini şocante la morga Spitalului Horezu: „Sunt morţii ca la abator, pe jos” VIDEO
Se încarcă comentariile...
