FOTO Prima carte de bucate a lumii şi gurmandul de top al lumii romane. Cine a fost Marcus Gavius Apicius

0
Publicat:
Ultima actualizare:

Marcus Gavius Apicius este unul din acele nume romane care nu a pierdut bătălia cu timpul. Ceea ce a făcut ca Apicius să rămână departe de mulţimea de figuri obscure din istoria romană este extravaganţa sa în privinţa mâncării.

GALERIE FOTO

Fără îndoială că lumea romană a avut gurmanzii săi, dar ceea ce a determinat ca despre Apicius să se vobească acum ca de un gurmand de top al lumii antice nu este doar apetitul său pentru mâncarea de calitate, ci în mod special pentru ce a lăsat în urma lui - o colecţie de reţete intitulată „Despre bucătărie”, tradusă în română drept „Arta culinară sau Bucătăria în Roma antică”, pe numele ei original „De Re Coquinaria ”, care rezistă din secolul al IV-lea d.Hr., fiind considerată prima carte de bucate a lumii. 

Istoria Apiciilor

Cine a fost însă Apicius având în vedere că sunt cel puţin trei personaje în lumea antică romană care-şi revendică acest nume. Şi toate trei au făcut istorie. 

Primul a trăit la începutul secolului I î.en şi potrivit documentelor a fost un mare gurmand. Altul a a trăit în timpul domniei împăratului Traian, în secolul al II-lea d.Hr. şi despre el se spune că este inventatorul unui ambalaj special pentru păstrarea prospeţimii stridiilor transportate pe distanţe lungi. 

Între cele două personaje, îl regăsim pe Marcus Gavius Apicius, despre care se crede că a trăit în timpul domniei lui Tiberius, în secolul I d.Hr..

Numai că nu există nici o relatare biografică despre viaţa acestuia, aşa cum întâlnim în cazul figurilor ilustre ale istoriei romane. Nici măcar o autobiografie, ci doar nişte referinţe ale unor scriitori ai vremii. Din aceste referinţe derivă cea mai mare parte din informaţiile actuale despre Apicius. Ele vorbesc în principal despre excesele culinare ale lui Apicius şi despre felurile de mâncare de lux de care era interesat.

Apicius Foto ancient-origins net

De la smochinele uscate pentru îngrăşarea animalelor, la peştele monstruos

Marcus Apicius a descoperit că putem folosi aceeaşi metodă artificială de mărire a volumului ficatului scroafei, ca şi în cazul gâştei, care constă în umplerea lui cu smochine uscate, cu care erau hrănite aceste animale înainte de a fi sacrificate, pentru a fi suficient de grase, iar la sfârşit li să dădea să bea vin cu miere  pentru frăgezirea cărnii, după care erau ucise imediat.

O astfel de informaţie s-a dovedit de interes pentru Plinius cel Bătrân, cel care a scris enciclopedia „Istoria Naturală” - „Naturalis Historia (e)”, considerată una dintre cele mai mari lucrări care au supravieţuit Imperiului Roman şi care acoperă în întregime domeniul cunoştinţelor antice, şi are un singur autor.

Alţi scriitori romani preferau să se concentreze asupra extravaganţei culinare a lui Apicius, asupra lăcomiei sale. 

În epistolele lui Seneca, marele filozof roman şi perceptor al împăratului Nero, se scrie că: „Un mullet – specie de peşte - de dimensiuni monstruoase a fost prezentat împăratului Tiberius. Tiberius a ordonat ca acesta să fie trimis la piaţa de peşte şi pus în vânzare, remarcând: „Prieteni, voi fi  luat prin surprindere dacă nici Apicius ori Octavius P. nu cumpără acel peşte”. 

Realitatea a depăşit aşteptările. Ambii bărbaţi au dorit gigantul peşte, dar Octavius a câştigat, obţinând astfel o mare reputaţie printre intimii săi, pentru că a reuşit să cumpere peştele vândut de împărat cu cinci mii sesterci – o veche monedă romană echivalentul a 1.250 dinari - şi pe care marele gurmand al vremii Apicius nu a reuşit să-l cumpere“.

Seneca, trebuie amintit a fost un reprezentant de seamă al stoicismului, aşa că era normal să nu aprobe acţiunile acestor gurmanzi. Înainte de a relata această poveste, Seneca a criticat oamenii ca Apicius, scriind că: „Ce este mai ruşinos decât o masă costisitoare care mănâncă venitul unui cavaler? Sau ce este mai demn de a fi condamnat: a) să fii mereu indulgent cu tine şi omul din tine sau b) să poţi vorbi cam tot pe atât pe cât mănâncă lacomii? Şi totuşi, de multe ori o cină inaugurală îl costă şi pe cel mai atent dintre oameni un milion! Sumă ruşinoasă dacă este cheltuită pentru apetit, dar care este dincolo de reproş dacă este realizată în scopuri oficiale! Pentru că nu este un lux, ci o cheltuială sancţionată prin obişnuinţă."

De Re Coquinaria sau „Despre bucătărie”

Cu toate acestea, Apicius a intrat în istorie datorită mâncării, a cărţii de bucate din secolul al IV-lea d.Hr., „De Re Coquinaria” sau „Despre bucătărie”. 

Dincolo de unele feluri de mâncare care par să fie numite după el, există o legătură directă între această lucrare şi gurmandul notoriu. La fel cum se crede că folosirea numelui lui Apicius a mărit prestigiul acestei cărţi, datorită asocierii sale cu gurmandul de top al lumii romane.

Reputaţia lui Apicius supravieţuieşte până în zilele noastre, motiv pentru care un număr mare de restaurante îi poartă numele. Dincolo de hărţuirea „stoică” a lui Seneca, se pare că Apicius va continua să aibă adepţi în toată lumea şi în toate timpurile privind relaţia sa elaborată cu alimentele, asupra căreia vom reveni.

Râmnicu Vâlcea



Partenerii noștri

Ultimele știri
Cele mai citite