FOTO Ciudata soartă a osemintelor lui Brâncoveanu. Cum au fost aduse în ţară, în mare taină, acum 300 de ani
0
Duminică, 12 iulie, s-au împlinit 300 de ani de la înhumarea osemintelor domnitorului Constantin Brâncoveanu în Biserica „Sf. Gheorghe Nou”, din Bucureşti. Voievodul îşi pregătise un alt loc pentru odihnă veşnică, însă acolo se află acum doar o parte din trupul său.
În urmă cu trei secole, rămăşiţele domnitorului Constantin Brâncoveanu au fost înmormântate, în mare taină, în Biserica „Sfântul Gheorghe Nou”, din Bucureşti. Acest lucru se întâmpla la 12 iulie 1720, potrivit unei inscripţii descoperită în 1914 pe o candelă deasupra unui mormânt.
Constantin Brâncoveanu a avut parte în 1714 de un sfârşit tragic, după ce sultanul l-a bănuit „că ar fi posesorul unei imense averi, compusă în special din bijuterii de mare valoare şi monede de aur”, după cum titra „Ilustraţiunea Română“ în 1934. Execuţia Brâncovenilor - a domnitorului, fiilor acestuia şi a ginerelui - a fost considerată cea mai cumplită din istorie.
Toţi şase au fost decapitaţi în piaţa publică, iar capetele le-au fost „înfipte în suliţe şi plimbate pe străzile Stambulului” după cum menţiona istoricul C. Gane, iar ulterior aruncate în Bosfor, de unde au fost scoase mai apoi cu ajutorul Patriarhiei Constantinopolului.
Multă vreme s-a crezut că „osemintele martirului credinţei strămoşeşti se aflau îngropate undeva la Constantinopol”, dar potrivit mărturiei lui Anton Maria del Chiaro, secretarul personal al Brâncoveanu, s-a aflat că osemintele au fost îngropate la Mănăstirea „Adormirea Maicii Domnului” din Insula Halki, din Grecia, de lângă Insula Rodos, de unde soţia domnitorului le-a strămutat la Bucureşti, şase ani mai târziu.
„Rămăşiţele pământeşti muceniceşti ale domnitorului Constantin Basarab Brâncoveanu au fost aduse de Maria Doamna Brâncoveanu, în mare taină, din insula Halki şi îngropate în naosul Bisericii "Sfântul Gheorghe-Nou" din Bucureşti.
O descoperire arheologică, făcută în anul 1914, a dus la scoaterea la lumină a osemintelor, după textul candelei din argint aflată deasupra lespezii tombale voievodale amintite, care avea pe ea inscripţia cu litere mărunte chirilice: «Această candelă, ce s-au dat la s(ve)ti Gheorghie cel Nou, luminează unde odihnescu oasele fericitului Domnu Io Costandin Brâncoveanu Basarab Voievod şi iaste făcută de Doamna Mării Sale Mariia, carea şi Măria Sa nădăjduieşte în Domnul iarăşi aici să i se odihnească oasele. Iulie în 12 zile, leat 7228” (1720)»”, explică dr. Florin Epure, directorul Direcţiei Cultură Vâlcea.
Acesta menţionează într-o postare pe Facebook ce s-a întâmplat în urmă cu trei secole, dar şi faptul că biserica din Bucureşti nu a fost locul pe care domnitorul şi l-a dorit ca necropolă: „Înhumarea osemintelor muceniceşti în Biserica „Sfântul Gheorghe Nou“ nu a corespuns voinţei voievodului. El îşi pregătise, încă din timpul vieţii, un splendid sarcofag de marmură albă în interiorul celei mai frumoase ctitorii ale sale, Mănăstirea Hurezi. Acolo, după voinţa sa, ar fi trebuit să se odihnească în veci. Alături de el, ar fi urmat să fie necropola familiei sale. Vremurile vitrege n-au putut face posibilă împlinirea aceastei ultime dorinţe testamentare”.
Vremurile vitrege menţionate de sursă sunt legate de faptul că la vremea respectivă cel care l-a judecat pentru trădare, Ahmed al-III-lea, era încă pe tronul Imperiului Otoman. Era deci firesc ca osemintele să fie căutate mai întâi în ctitoriile acestuia. În plus, în 1720, Oltenia se afla sub ocupaţie habsburgică, înmormântarea la Hurezi fiind practic imposibilă.
Cu toate acestea, un secol mai târziu, după descoperirea inscripţiei de pe candela de la biserica din Bucureşti, s-a putut da curs parţial dorinţei domnitorului român, în 2014, când „racla cu sfintele moaşte ale Sf. Martir Constantin Brâncoveanu a poposit la Mănăstirea Hurezi. De atunci, o părticică din Sfintele Moaşte ale domnitorului-martir a rămas pentru veşnicie la ctitoria de la Hurezi şi o alta la Mănăstirea Surpatele (ambele în Vâlcea - n.r.), ctitoria Mariei Doamna”, mai precizează dr. Florin Epure.
2014 a a fost anul în care s-au scos din nou la lumină osemintele domnitorului, iar Biserica Ortodoxă Română a decis ca acestea să nu mai fie reînhumate, ci transformate în moaşte pentru a fi venerate de către credincioşi. Un pelerinaj impresionant a avut loc ulterior, moaştele fiind purtate pe la toate ctitoriile importante ale domnitorului, din Ţara Românească şi Transilvania.
Chiar şi anul trecut, o raclă cu moaştele lui Brâncoveanu a fost donată unei biserici din Istanbul, „Sfânta Muceniţă Paraschevi”, ctitorită de domnitor în 1692.
Duminică, 12 iulie, la Biserica Sfântul Gheorghe-Nou din Bucureşti, după săvârşirea Sfintei Liturghii a fost binecuvântată icoana „Aducerii sfintelor odoare” la Bucureşti, în 12 Iulie 1720, iar apoi a avut loc o slujbă de pomenire - trisaghion - pentru doamnă Maria Brâncoveanu, înmormântată în acelaşi loc în 1729.
Vă mai recomandăm şi:
Se încarcă comentariile...
