FOTO Originile tradiţiilor de Crăciun. 25 de obiceiuri de sărbători, explicate istoric
0
De la rădăcinile sale puritane până la reclamele comerciale, Crăciunul a fost plin de tradiţii, vechi şi noi. Deşi multe dintre obiceiuri datează din Germania secolului al XVI-lea sau chiar din vremurile Greciei Antice, altele au prins contur în timpurile moderne.
Pe tot globul există o sumedenie de moduri prin care se serbează Crăciunul de la nelipsitele colinde, la recitarea de poezii, decorarea brazilor / pomilor de Crăciun, schimbul de prăjiturele, consumul de alcool şi purtarea unor pulovere speciale. Inspiraţi de un documentar al celor de la History, ne-am oprit atenţia asupra a 25 de tradiţii de Crăciun întâlnite atât la americani cât şi pe bătrânul continent.
Brazii de Crăciun
Brazii decoraţi datează din Germania Evului Mediu. Coloniştii germani şi alţi coloni europeni au popularizat brazii de Crăciun în America până la începutul secolului al XIX-lea. Un pădurar din New York, Mark Carr, a deschis primul târg cu brazi de Crăciun din SUA, în 1851.
Potrivit unui sondaj realizat în acest an de Asociaţia americană a brazilor de Crăciun, 77 % dintre gospodăriile americane vor avea câte un brad împodobit de Crăciun în casa lor. Doar 19% însă vor fi arbori reali, restul fiind artificiali, invers de cum se obişnuieşte în România, spre exemplu.
Spectacolele tradiţionale de Crăciun
În America, încă din 1925, o trupă de dans emblematică din Missouri a devenit celebră după un concert la Radio City Music Hall în 1934. Cei de la Rockettes au devenit renumiţi, pentru spectacolul lor anual de Crăciun, declanşând astfel o tradiţie în întreaga lume.
Crăciunul lui Charlie Brown
Decenii mai târziu, un îndrăgit show TV, inspirat din desenul animat „Peanuts” a lui Charles Schulz, respins iniţial de către directorii CBS, a devenit un fenomen în decembrie 1965, când aproape jumătate din televizoarele americanilor au urmărit emisiunea care a ajuns să câştige un Emmy, un Peabody, devenind o tradiţie de Crăciun - „Copacul/copacii lui Charlie Brown”.
Murăturile de Crăciun
Dacă există murături printre ornamente, îngeri şi reni, este posibil să provină dintr-o tradiţie americană – aceea de a ascunde un ornament verde în brad, astfel încât primul copil care îl va găsi va câştiga un cadou sau va fi primul care va deschide cadourile în dimineata de Crăciun.
Originile acestui obicei sunt un pic obscure, confuze, deşi este probabil să se fi dezvoltat şi ca un truc de marketing al celor de la Woolworths pe la sfârşitul anilor 1800, când retailerul a importat ornamente germane în formă de murături şi a avut nevoie de un teren pentru vânzări.
Elful de pe raft
Adorat sau detestat, din 2005, mămicile şi tăticii din SUA ascund câte o jucărie elf în fiecare seară, începând de la Ziua Recunoştinţei şi până la Crăciun. Peste 13 milioane de elfi au fost „adoptaţi” din 2005, când Carol Aebersold şi fiica ei, Chanda Bell, au publicat cartea „Elful de pe raft”: o tradiţie de Crăciun care vine împreună cu jucăria. Social media chiar i-a inspirat pe unii părinţi să stabilească scenarii elaborate pe tema elfilor.
Buştenii de Crăciun din şeminee, de la vechile solstiţii de iarnă
Buştenii de Crăciun din şeminee au făcut parte din vechile sărbătorile ale solstiţiului de iarnă, dar americanii au transformat arderea lemnului în ceva ce trebuia musai văzut la TV. Întorcându-ne în 1966, un post de televiziune din New York, WPIX-TV a reuşit să transmită la TV o buclă continuă de 17 secunde cu un foc în şemineu timp de trei ore având ca pe fundal colinde. Culmea este că ideea s-a bucurat de succes şi a devenit o tradiţie timp de 20 de ani, crescând raitingul anual al respectivului post.
Calendarele din timpul postului de Crăciun
Versiuni timpurii ale acestei tradiţii, începute în Germania în 1903, de editorul Gerhard Land, ofereau copiilor o modalitate de a număra zilele până la Crăciun. Fiecare zi din calendar deschidea „uşă” sau „fereastră” pentru a dezvălui un pasaj biblic, o poezie sau un mic cadou. De la câştigarea popularităţii până în 1920, ideea a evoluat spre calendare seculare care includ cadouri zilnice, de la mini sticle de vin la lacuri de unghii, bomboane de ciocolată sau figurine.
Căsuţele de turtă dulce
Deşi Reginei Elisabeta I îi este atribuită prima decorare a prăjiturilor de turtă dulce, şi de această dată nemţii susţin că lor le aparţine de fapt acest obicei. Iar când fraţii Grimm au scris „Hansel şi Gretel”, s-a născut o nouă tradiţie de sărbători. Astăzi, decoraţiunile comestibile sunt disponibile într-un număr mare de kituri preambalate.
Spărgătorul de nuci
Pentru mulţi, sezonul de sărbători nu este complet fără o călătorie în lumea baletului. Pe muzica lui Pyotr Ilici Ceaikovski şi coregrafia iniţială a lui Marius Petipa, povestea romantică a serii de Crăciun a tinerei Clara a avut loc prima dată pe 18 decembrie 1892, la Sankt Petersburg - Rusia. Baletul a fost interpretat în afara Rusiei, abia în 1934, iar din Anglia şi-a făcut drum spre Statele Unite în 1944, când a fost interpretat de Baletul din San Francisco. A devenit un eveniment de neratat în America anilor 1960, pe măsură ce spectacolele s-au răspândit în toată ţara.
Detestatele pulovere de Crăciun
Vecinii din nordul continentelor pot fi învinuiţi pentru această tradiţie stupidă şi ironică care a căpătat faimă în anii '80. Potrivit Urly Christmas Sweater Party Book, puloverele au devenit o tendinţă în petrecerile din Vancouver, Canada, în 2001. Şi tendinţa pare să se păstreze. Fox Business susţine că industria de pulovere de Crăciun este o afacere de mai multe milioane.
Fursecuri şi lapte pentru Moş
Obiceiul de a lăsa gustărele pentru Moş Crăciun şi renii lui datează din mitologia norvegiană, americanii au preluat această tradiţie în perioada Marii Crize din anii 1930, ca semn al manifestării recunoştinţei în vremuri de restrişte.
Acadelele - baston
Fie că sunt devorate sau atârnate în brad drept decor, bastonaşele - acadea sunt bomboanele aflate pe primul loc la vânzările de dulciuri fără ciocolată din luna decembrie şi datează din Germania anului 1670. Acadelele roşii - albe au ajuns în America în 1847, când un imigrant germano-suedez din Wooster - Ohio, le-a aşezat într-un brad de Crăciun. Până în anii 1950, a fost inventată o maşină automată de fabricare a acestor bomboane.
Lichiorul de ouă
Nimic nu face sărbătorile americane mai fericite mai repede decât un pahar plin cu lichior de ouă. Deşi cocktailul de Crăciun este preluat dintr-o reţetă de băutură cu lapte fierbinte sau vin din Anglia medievală, coloniştii americani l-au făcut popular adăugând rom. Chiar şi George Washington avea o reţetă specială. La noi, tradiţionale sunt vinul fiert şi felia de cozonac.
Decoraţiunile sub formă de coroane pentru uşi
Cununile au existat încă din cele mai vechi timpuri, fiind întâlnite la greci şi romani, dar faimoasa coroană de Crăciun a căpătat un sens creştin, reprezentând viaţa eternă şi coroana de spini şi sânge a lui Hristos sub forma frunzelor şi fructelor. Coroniţele din zilele noastre, care vin sub tot felul de forme, sunt adesea văzute ca o tradiţie seculară de iarnă.
Felicitările de Crăciun
Prima felicitare de Crăciun a debutat în 1843 în Anglia cu mesajul simplu: „Un Crăciun şi un an nou fericit!”. Ideea unei urări trimisă de sărbătorile de iarnă prin poştă s-a dezvoltat treptat atât în Marea Britanie cât şi în SUA, după ce Hall Brothers, cu sediul în Kansas City (acum Hallmark), a creat felicitarea pliată vândută în 1915. Astăzi, potrivit Asociaţiei Greeting Card, peste 1,6 miliarde de felicitări sunt vândute anual.
It’s a Wonderful Life
Clasicul film de Crăciun al lui Frank Capra a debutat în 1946, cu Jimmy Stewart interpretându-l pe George Bailey, un sinucigaş căruia i se arată cum ar fi viaţa fără el de către un înger. Însă, înainte de a deveni o tradiţie anuală la TV, filmul a fost un fiasco la premieră, dar a primit cinci nominalizări la Oscar.
Instalaţii luminoase de Crăciun
Thomas Edison a devenit faimos datorită becului, dar partenerul şi prietenul său, Edward Hibberd Johnson a avut ideea strălucitoare de a decora bradul de Crăciun cu becuri, în New York, în 1882. Până în 1914, luminiţele erau produse în masă, iar acum numai în SUA se vând anul aproximativ 150 de milioane de instalaţii.
Departamentul Moş Crăciun
Statul la coadă la mall pentru a face o fotografie cu copiii în poala lui Moş Crăciun poate părea o tradiţie modernă, deşi datează din 1890, când James Edgar din Brockton, Massachusetts, s-a costumat de Crăciun în magazinul său.
Trucul a prins şi un an mai târziu Moşii puteau fi găsiţi în mai multe magazine. În timp ce mulţi susţin că Edgar este magazinul original al lui Moş Crăciun, cei de la Macy din New York susţin că îl găzduiesc pe Moş Crăciun încă din 1862.
Checul cu fructe
Favorit al britanicilor (atât prinţesa Diana, cât şi Kate Middleton l-au servit la nunţile lor), tortul cu fructe – un amestec din fructe confiate, nuci şi coniac - a fost subiectul unor glume pentru multă vreme printre americani. Truman Capote a scris o scurtă poveste în 1956, iar un mic oraş din Colorado are şi o zi în care serbează acest desert care a devenit subiect de glumă pentru mulţi comici. În 1985, Johnny Carson spunea că este „cel mai prost cadou de Crăciun. Există o singură prăjitură cu fructe în întreaga lume, iar oamenii continuă să şi-o trimită reciproc.”
Schimbul de prăjiturele
De mai bine de un secol, americanii îşi petrec timpul preparând o groază de fursecuri în perioada sărbătorilor de iarnă. Apoi fac schimburi de păjiturile şi se întorc acasă cu o mulţime de bunătăţi. În cartea sa, Cookie Party Cookbook, Robin Olson scrie că a găsit referiri la „petrecerile cu prăjiturile” care datează de la sfârşitul anilor 1800. „Istoric, petrecerile reprezentau un eveniment doar pentru femei. Schimburile erau găzduite de prieteni, rude, vecini, grupuri sociale, cluburi, colaboratori de birou, echipe, şcoli şi biserici”. Acum, acestea includ adesea copii şi bărbaţi.
O vizită a Sfântul Nicolae
Mai cunoscută sub numele de „Ajun de Crăciun”, lectura clasicului poet Clement Moore este o tradiţie americană de sărbători. Se crede că a fost scrisă în ajunul Crăciunului din 1822, în New York. Se spune că s-a inspirat din plimbarea cu sania spre casă. Conform Bibliotecii din SUA, Clement, profesor la Seminarul Teologic General din Manhattan, a fost „jenat de lucrarea sa care a fost făcută publică fără să ştie în decembrie 1823. Moore nu a publicat-o sub numele său până în 1844”.
Lampioanele de Crăciun
Felinarele de Crăciun ce constă într-o lumânare aprinsă într-un sac de hârtie cu nisip sunt extrem de populare în sud-vestul Americii. Datând de peste 300 de ani, lampioanele sunt întâlnite pe trotuarele şi în bisericile din Albuquerque şi Santa Fe, New Mexico. În Phoenix, anual, „Noches de las Luminarias”, noaptea felinarelor de la Grădina Botanică a Deşertului cuprinde peste 8.000 de lampioane.
Cele 12 zile de Crăciun
Chiar dacă mulţi aud colinde cu o lună înainte de sărbătorile de iarnă, cele 12 zile creştine ale Crăciunului se întind de la naşterea lui Isus şi vizita Magilor, din data de 25 decembrie, până pe 6 ianuarie.
Se crede că poezia „Cele 12 zile de Crăciun” transformată în colind a fost publicată în Mirth With-out Mischief, o carte pentru copii din 1780, versiunea modernă fiind atribuită compozitorului englez Frederic Austin.
Floarea Crăciunului
Originară din America Centrală a fost adusă în Statele Unite de primul ambasador al ţării în Mexic, botanistul Joel Roberts Poinsett, în anii 1820. Un horticultor din California, Paul Ecke, a transformat floarea într-un fenomen mondial, 100 de ani mai târziu. El a donat plantele unor emisiuni TV şi, potrivit Los Angeles Times, Floarea Crăciunului a devenit cea mai vândută plantă în ghiveci de sărbători.
Clopotele Armatei Salvării
La americani, în luna decembrie, clopotele răsună pentru a invita la donaţii. Încasând bani pentru cei nevoiaşi începând cu 1891, tradiţia a început cu căpitanul Joseph McFee din Armata Salvării din San Francisco, care a dorit să strângă bani pentru a oferi o cină gratuită de Crăciun la 1.000 dintre cei mai săraci oameni ai oraşului. S-a inspirat din Anglia, unde a văzut cum oamenii aruncau monede pentru săraci într-un ibric. El şi-a pus la punct propria versiune, iar ideea s-a răspândit rapid în toată ţara şi în lume. Astăzi, Armata Salvării ajută mai mult de 4,5 milioane de oameni în perioada sărbătorilor şi nu acceptă doar numerar - donaţiile pot fi făcute şi prin smartphone-uri.
Se încarcă comentariile...
