FOTO Parc naţional fotografiat timp de patru ani. Ţapul Bulbucilă, „model“ pentru şedinţele foto

0
Publicat:
Ultima actualizare:
Parcul Naţional Cozia, prin obiectivul unui profesionist - fotograf de natură şi wildlife, Valea Oltului şi Râmnicu Vâlcea în fundal, Foto; FB Daniel Mîrlea
Parcul Naţional Cozia, prin obiectivul unui profesionist - fotograf de natură şi wildlife, Valea Oltului şi Râmnicu Vâlcea în fundal, Foto; FB Daniel Mîrlea

Pe Daniel Mîrlea, fotograf de natură şi wildlife - sălbăticie, aşa cum singur se prezintă, l-am descoperit prin intermediul pozelor fascinante imortalizate în Parcul Naţional Cozia, din judeţul Vâlcea, şi postate pe contul său de Facebook, alături de comentariile poveştilor sale vizuale. Peisajele hibernale surprinse în Carpaţii Meridionali, pe perioada ultimilor patru ani, par desprinse din basmele copilăriei.

GALERIE FOTO

Aşa cum recunoştea anul trecut, într-un articol publicat pe „wilderness-society.com”, când se alătura Societăţii Europene de Wilderness, pasiunea pentru un anumit gen de fotografie a pornit, în cazul românului Daniel Mîrlea, în urma unei excursii în Parcul Naţional Cozia, din judeţul Vâlcea:

„Prin fotografie, vreau să pun un "umăr" la conservarea naturii şi a vieţii sălbatice şi, de asemenea, să le arăt şi să-i inspir pe alţii să creadă în legătura noastră cu natura. Aventura mea fotografică a început la sfârşitul anului 2015, cu o excursie în Parcul Naţional Cozia, în care am avut primul "flash" în timpul fotografierii apusului peste Munţii Făgăraş. După aceea, au urmat o serie de fotografii şi poveşti. Din martie 2017, am renunţat la slujbă pentru a mă dedica fotografiei. În lunile de toamnă ale acestui an (2018 - n..r), am avut o colaborare fotografică cu WWF România (o asociaţie de mediu parte a unui angrenaj mondial, care din 2006 luptă şi în România pentru protejarea mediului sălbatic din Munţii Carpaţi şi din lungul Dunării: arii protejate, păduri, urşi bruni, Delta Dunării, sturioni - n.r), în cadrul proiectului "LIFE Bison" privind conflictul vieţii sălbatice şi cercetarea comportamentului bizonului”.

image

Într-un peisaj ostil, caprele negre se descurcă de minune

Noi l-am descoperit prin intermediul fabuloaselor sale fotografii şi al poveştilor sale vizuale despre Parcul Naţional Cozia - pe care le spune şi cu ajutorul imaginilor dar şi al cuvintelor, pe pagina sa de Facebook şi care sunt extrem de sugestive. „Peisaje fantasmagorice, copaci îngheţaţi, zăpadă din belşug şi curenţi care crează forme abstracte, cam aşa pot să definesc zilele prin Masivul Cozia. Într-un peisaj atât de rece şi de ostil, îşi fac apariţia caprele negre, ele descurcându-se de minune în aceste situaţii. Pe cât de dificil şi de innaccesibil ni se pare nouă, oamenilor, aceste animale fac ca totul să pară o joacă de copii. Salturile de pe stâncile îngheţate sunt la ordinea zilei, iar locurile din care privesc împrejurimile sunt de-a dreptul ameţitoare. Este uimitoare adaptarea lor la aceste condiţii, iar într-un loc atât de dur precum acesta, singura constantă indiferent de anotimp, este acest animal”, povestea fotograful anul trecut despre interacţiunea sa cu sălbăticiunile. 

image

„Conexiunea cu ţapul Bulbucilă” - prietenul devenit model pentru fiecare şedinţă foto

Iar de la dorinţa de a fotografia viaţa sălbatică, a ajuns, după cum singur recunoaşte, să lege o relaţie cu unele dintre animale. Cum s-a întâmplat cu... Bulbucilă, un „ţap tânăr de capră neagră ce umbla singuratic prin înălţimile masivului Cozia. Pot spune că, de-a lungul timpului, ne-am creat o conexiune şi, de fiecare dată când ne intersectăm, el mă lasă să mă apropii destul de mult de el, comparativ cu alte persoane. În ultima tură, am avut bucuria să îl revăd din nou, am stat minute în şir doar uitându-mă la el, ca apoi să îl şi fotografiez”, a povestit fotograful despre revederea cu prietenul drag, care se desfăşoară, de obicei, în acelaşi loc, de parcă acesta l-ar aştepta.

Parcul Naţional Cozia prin obiectivul fotografului de natură şi wildlife Daniel Mîrlea Foto FB Daniel Mîrlea

„Acesta este Bulbucilă, un ţap negru tânăr pe care l-am botezat şi am prins tare drag de el. Am început să legăm o prietenie bazată pe multă încredere, eu nu mă apropii prea mult, el nu fuge de mine, de data aceasta la un moment dat mi-a tras o privire ca şi cum mi-ar spune, "prietene eşti prea aproape" după care a luat-o la pas domol printre stânci. Au fost momente frumoase şi aştept să mă reîntorc în acest loc atât de special pentru mine”.

„Răsăritul în flăcări” de pe Cozia, „explozia de culoare” care „dă viaţă norilor”

Într-un comentariu la una din postările de la Facebook, Mîrlea povesteşte despre cel mai frumos răsărit de soare de pe „Cozia, muntele meu de suflet”, locul „unde pot spune că merg acasă” şi unde spune îi place cel mai mult să surprindă iarna, anotimpul preferat. 

„Acolo sus, vântul puternic de pe Valea Oltului sculptează în zăpada îngheţată, caprele negre stau neclintite în vârf de stânci, iar falnicul Făgăraş este acoperit de o pătură albă. Am mai văzut răsărituri colorate, dar acesta a fost pur şi simplu de vis: o explozie de culoare ce a dat viaţa norilor ce acopereau crestele făgărăşene. Pentru noi, cei prezenţi acolo, au fost momente de uimire în care liniştea ne-a cuprins şi ne-a lăsat fără cuvinte. Probabil nu o să uit această dimineaţa prea curând, iar culorile ce mi-au rămas imprimate pe retină mă vor bântui până la următorul răsărit de genul acesta”, a mărturisit fotograful despre un „răsărit în flăcări”.

Parcul Naţional Cozia prin obiectivul fotografului de natură şi wildlife Daniel Mîrlea Foto FB Daniel Mîrlea

Spectacol unic oferit de ceaţă în tandem cu vântul puternic

Cozia, în general, îi surprinde pe toţi cei care străbat la pas acest loc uimitor, nu doar cu răsărituri de senzaţie, ci şi cu „vreme dinamică, schimbătoarea de la minut la minut, în care ceaţa, în tandem cu vântul puternic, oferă un spectacol nu des întâlnit. Când soarele se iveşte din nori, prin ceaţa densă, pădurile încep „să transpire”. 

Povestind despre momentele petrecute pe munte, Daniel Mîrlea recunoaşte că a avut parte inclusiv de experienţe în care „natura a primat 100%, iar fotografia a fost în plan secundar”, fapt pentru care a preferat să mediteze şi să se bucure, în loc să vâneze instantanee.

Mai ales că, sătul de mediul agitat de zi cu zi, în care toată lumea pare să fie în goană după ceva, „căci pare-se că ne-am pierdut calea, iar viitorul omului pare foarte sumbru”, fotograful preferă să-şi ia sacul în spinare şi să traverseze Valea Oltului. Lucru care i s-a întâmplat de multe ori în ultimii ani, când s-a aflat lângă râul alături de care a crescut şi pe care îl cataloghează ca fiind „dătător de viaţă”, pentru a ajunge în zonele sălbatice unde „pădurile virgine sunt o normalitate, iar mirajul nu poate decât să crească de la o vizită la alta”.

image

Vântul puternic dinspre nord şi „prizonierii iernii - vârfurile cocârjite”

O altă constantă în Masivul Cozia, alături de capra neagră, mai spune fotograful, este vântul puternic ce vine dinspre nord. „Datorită Văii Oltului, masivul este foarte expus, în special pe partea estică. Pe această parte, majoritatea copacilor din golul alpin rezistă cu greu în faţa curenţilor puternici, aceştia având ramuri doar pe partea sudică, căci pe cea nordică sunt practic inexistente datorită vântului. Iarna, aceasta zonă este total diferită, sculpturile de gheaţă îşi fac apariţia, iar curenţii puternici pot spune că sunt nişte artişti desăvârşiţi. Atâta timp cât va fi frig şi zăpada va persista, aici se vor găsi o multitudine de forme abstracte, iar copacii vor lua tot felul de forme diforme, care, prin imaginaţia noastră, creează poveşti şi personificări ale acestor forme”, a povestit fotograful într-o altă postare de pe contul său de Facebook.

Aşa se face că locul brazilor şi molizilor falnici de odinioară este practic luat de „prizonieri ai iernii” cu „vârfuri cocârjite”, într-un peisaj ce pare oarecum selenar, chiar dacă zăpada are peste 2 metri. Un peisaj dur, brut, în care „vegetaţia întotdeauna se regenerează şi evoluează” şi din care, de cele mai multe ori, indiferent de anotimp, nu lipseşte ceaţa, „cea care dă un aer mistic parcă de pe vremea dacilor”. 

image

La peste 1500 m, iarna „exercită o forţă incredibilă”, spectacolul contrastelor fiind omniprezent

  

Iar poveştile vizuale ale fotografului continuă şi la altitudini mari, de peste 1500 metri, unde „iarna exercită o forţă incredibilă, brută. Brazii, străjerii acestor zone alpine, sunt cufundaţi în zăpadă şi par minimalizaţi. Însă, spectacolul contrastelor şi al văilor abrupte este prezent, abstractul iernii este la el acasă, iar peisajele de vis”, pe un munte pe care unii îl consideră „mic”, dar care te face să-ţi doreşti „să te chinui ca să ajungi în vârf” pentru peisajul „absolut uimitor” cu care te răsplăteşte odată ajuns pe culmi: „copacii încărcaţi de zăpadă, dunele create de vânt au nişte forme tare interesante, iar împrejurimile vor fi într-un alb imaculat”, mai descrie tânărul fotograf peisajul peste care dă iarnă de iarnă sus pe munte în Parcul Naţional Cozia.

Un parc despre care au pomenit şi jurnaliştii străini ajunşi aici întâmplător, şi care s-au declarat fascinaţi de ce au văzut, precum reporterii de la Washington Post, care l-au vizitat în urmă cu un an pe când străbăteau România. Aceştia au scris un material elogios intitulat: „Rapsodia românească, incursiune pe un tărâm nelăudat din Estul Europei”.

image

Un parc care adăposteşte nenumărate lăcaşuri de cult - monumente istorice, unul dintre cele mai vechi drumuri din România, construit chiar de romani pe Valea Oltului, grote unice în ţară, vechi de secole în care au poposit pustnici canonizaţi ulterior drept sfinţi; un parc - cimitir, dacă ne gândim la sutele de morminte încă nedescoperite ale eroilor necunoscuţi care şi-au găsit aici sfârşitul în Primul Război Mondial. Un loc cu cascade cum nu sunt altele în ţară şi multe, multe alte comori pe care vă lăsăm pe dumneavoastră să le descoperiţi în realitate, dar şi prin intermediul fotografiilor şi ale descrierilor minunate ale lui Daniel Mîrlea.

Râmnicu Vâlcea



Partenerii noștri

Ultimele știri
Cele mai citite