FOTO Povestea celor trei tone de aur polonez ascunse în seiful unui hotel al BNR din staţiunea Băile Govora
0Au circulat multe istorii despre tezaurul poporului polonez care a tranzitat România în cel de-al Doilea Război Mondial în drumul spre Marea Britanie şi Franţa. Există o poveste fascinantă legată de o parte din acest tezaur - mai precis despre trei tone de aur şi judeţul Vâlcea.
Una dintre poveştile legate de aurul polonez are legătură cu judeţul Vâlcea sau mai bine spus cu o staţiune balneară şi un hotel care funcţiona aici, în acele vremuri: Băile Govora şi Hotelul - Vilă Ştefănescu, care aparţinea pe atunci Băncii Naţionale a României.
Nu ştim cât de adevărată este această teorie, există voci care o susţin, numai că date fiind acele vremuri tulburi s-au păstrat prea puţine dovezi din acea perioadă care să certifice povestea care mai circulă şi astăzi.
Cert este că o parte a acestei legende este cât se poate de reală, altfel spus dacă teoria este falsă, ea se bazează pe ceva adevărat şi real. Hotelul - Vilă Ştefănescu implicat în această poveste există fizic şi în zilele noastre, este drept având alţi proprietari şi o altă destinaţie. Dar acesta este un alt subiect. În plus, Banca Naţională a României chiar a fost implicată în tranzitarea tărâmului românesc a tezaurului polonez, dar şi în recuperarea unei părţi a acestuia şi adăpostirea sa.
În seiful din adâncurile hotelului din Băile Govora se zvoneşte că ar fi stat ascunse trei tone de aur din tezaurul polonez de 80 de tone. Se ştie însă cu certitudine că în acele vremuri tulburi, din timpul celui de - Al Doilea Război Mondial tot aici a funcţionat Monetăria statului şi au avut loc două emisii monetare, fapt ce pare să dea consistenţă poveştii legate de aurul polonez.
Pe ce se bazează teoria
Dar pe ce se bazează această teorie legată de tezaurul polonez de la Vâlcea. Poate pe faptul că staţiunea a găzduit nu doar polonezi în Primul Război Mondial, ci chiar membri ai ultimului guvern polonez de dinainte de marea conflagraţie.
Guvernul român condus de Armand Călinescu a fost de acord să primească refugiaţi polonezi şi ca tezaurul acestei ţări să tranziteze teritoriul României, în ciuda uriaşele presiuni făcute de ambasada Reich-ului la Bucureşti şi a faptului că state mult mai puternice au refuzat să acorde acest ajutor. Au rămas celebre vorbele lui Armand Călinescu legate de sursa fondurilor ce vor fi alocate pentru adăpostirea refugiaţilor polonezi: „Din capitolul Omenie, nu-l veţi găsi în buget, dar îl veţi găsi în istoria ţării noastre”.
Tezaurul polonez a străbătut România în drumul său spre Marea Britanie, o operaţiune realizată în cea mai mare discreţie, având în vedere neutralitatea României la acea dată (1939). Poate tocmai de aceea există prea puţine documente în acest sens.
Ce se ştie, însă, cu certitudine este că seiful la care se face referire chiar a găzduit obiecte de valoare ale polonezilor refugiaţi în staţiune şi chiar ale guvernanţilor poloni.
Cum s-a ajuns să se vobească despre 3 tone de aur polonez la Vâlcea
Teoria pomeneşte despre o diversiune creată pentru a-i păcăli pe spionii germani. Camioane cu trei tone de aur ar fi trecut pe Valea Oltului, dinspre Transilvania. Unul dintre cei care susţin această teorie este chiar actualul primar al staţiunii, Mihai Mateescu, sprijinit şi de alţi istorici locali.
Potrivit acestora, Siguranţa Naţională a decis ca această caravană cu aur să ajungă la Băile Govora, la hotelul pe atunci al Băncii Naţionale a României. Se spune că la subsolul acestuia se afla un seif cu uşi blindate.
Poveştile susţin că tezaurul polonez ar fi rămas ascuns în străfundurile Hotelului Ştefănescu chiar în perioada în care sediul Comandamentului german se afla la doar câteva sute de metri depărtare, în Hotelul Belvedere pe atunci sanatoriu militar.
Mărturii despre parcursul tezaurului polonez pe teritoriul României
„O parte din tezaur a fost oprită şi de noi, pentru întreţinerea trupelor şi refugiaţilor polonezi, însă, la somaţia franco- engleză, a trebuit să admitem ca acest tezaur, compus din vreo 70 de lăzi, pachete, să fie îmbarcat pe un submarin britanic, la Constanţa, care era sub comanda căpitanului Brett. Transportul acesta s-a făcut cu trenul, între Vişniţa şi Cernăuţi, cu maşinile, iar între Cernăuţi şi Constanţa s-a făcut cu trenul, până la Galaţi. (...) La Constanţa a fost blocat de armata română, de Siguranţă şi de Siguranţa poloneză, plus agenţii franco - englezi. Tezaurul nu putea să rămână la noi, deşi noi ne-am oferit să păstrăm acest tezaur. (...) Deci, în eventualitatea că noi vom fi ocupaţi, tezaurul nu trebuia să cadă în mâna germanilor”, avea să povestească în 2003, Centrului de Istorie Orală al Radiodifuziunii Române, un fost ofiţer în cadrul Serviciului Special de Informaţii, Traian Borcescu.
Certitudini - operaţiunea „Neptun”
Abia în 1944, aurul polonez ascuns la Vâlcea ar fi fost dus în secret, împreună cu alte sute de tone de aur ale Băncii Naţionale a României (242 tone) la Mănăstirea Tismana din Gorj, într-o operaţiune secretă numită „Neptun”. Iar aurul a fost restituit trei ani mai târziu polonezilor, în 1947.
Despre această parte a poveştii există documente, dar nu şi despre ce s-a întâmplat până în 1944 cu aurul polonez la Govora.
Operaţiunea de evacuare a tezaurului polonez prin România a fost transpusă într-o coproducţie cinematografică polono-română, realizată în 1986, „Trenul de aur”, film care povesteşte drumul parcurs de tezaurul polonez prin România.
Se încarcă comentariile...
