Râmnicu Vâlcea

articolul anterior articolul urmator

FOTO Povestea şarlatanului care a popularizat scrisorile către Moş Crăciun. Cum au ajuns newyorkezii să inventeze o faimoasă tradiţie comercială

1
27 Dec 2019 06:01:56
Autor: Daciana Mitrache
John Duval Gluck cu Moş Crăciun în vizită la Oficial Poştal General pentru a promova beneficiile Asociaţiei lui Moş Crăciun Foto Gluck Scrapbooks
John Duval Gluck cu Moş Crăciun în vizită la Oficial Poştal General pentru a promova beneficiile Asociaţiei lui Moş Crăciun Foto Gluck Scrapbooks

Newyorkezii sunt convinşi că l-au inventat pe Moş Crăciun, dar puţini cunosc povestea omului care a creat sistemul prin care a popularizat scrisorile către Moşul.

GALERIE FOTO
 
În fiecare an, de-a lungul secolului al XIX-lea şi începutul secolului XX, pe măsură ce fulgii de zăpadă cădeau pe străzi, un munte în creştere de scrisori adresate lui Moş Crăciun se sfârşea la oficiile poştale din toată America. 
 
Datorită unei modificări a politicii Departamentului poştal, din 1911, de aceste scrisori au început să răspundă grupuri de caritate aprobate de directorul Poştei.
 
În 1913, un broker vamal carismatic pe nume John Duval Gluck Jr. fonda Asociaţia „Moş Crăciun” - un grup responsabil să răspundă de scrisorile adresate lui Moş Crăciun în New York. Timp de 15 ani, asociaţia a primit o grămadă de cadouri şi donaţii de la newyorkezii încântaţi de idee, iar Gluck însuşi a devenit o celebritate. Dar în 1927, Gluck a fost acuzat de fraudă. 
 
Alex Palmer este un scriitor american care a încercat să afle istoria fascinantă a aceastui personaj despre care a şi scris o carte - „Moş Crăciun - Omul”. În documentările sale a vizitat şi Oficiul Poştal General de unde a plecat întreaga poveste.
 
Scrisorile cu autograf şi sfaturi de la Moş Crăciun - o tradiţie
 
Până în anii 1870, o serie de rapoarte pomeneau despre primirea scrisorilor Moşului de către oficiile poştale locale. Însă, în lipsa destinatarului, acestea erau distruse în luna ianuarie - o afacere deprimantă.
 
De la cea mai veche concepţie despre Moş Crăciun în Statele Unite, părinţii s-au folosit de Sfântul Nicolae ca mijloc de a oferi sfaturi şi de a încuraja un comportament bun la copiii lor. 
 
Cea mai veche referire la o scrisoare a lui Moş Crăciun din America îi aparţine lui Theodore Ledyard Cuyler care-şi amintea copilăria în vestul New York-ului din 1820, când „a primit odată o scrisoare cu autograf de la Moş Crăciun, plină de sfaturi bune.”
 
Fanny Longfellow, soţia poetului Henry Wadsworth, a răspuns în mod regulat scrisorilor către Moş Crăciun, comentând comportamentul expeditorilor: „Îmi pare rău, dar am auzit că uneori nu eşti atât de amabil cu fratele tău mic, aşa cum mi-aş dori eu”, i-a scris fiului ei, Charley, în ajunul Crăciunului din 1851.
 
Copiii puneau în general scrisorile lor pe şemineu, convinşi că fumul va transporta mesajul.
 
Poşta lui Moş Crăciun
 
În 1911, anul în care grupurile de caritate au început să răspundă de scrisorile lui Moş Crăciun, în New York City, cel mai mare oraş din SUA, Moş Crăciun nu era de găsit. „Moş Crăciun - un sfânt întârziat”, titra prima pagină a publicaţiei „The Sun” cu o săptămână înainte de Ajunul Crăciunului sau „Poştaşii îl reneagă pe Moşul”, scria Tribuna. Au trecut doi ani în care misivele către Moşul din New York sfârşeau la „biroul de scrisori moarte” - o instalaţie din cadrul unui sistem poştal în care ajungeau scrisorile nelivrate - şi cum zilele din decembrie 1913 se bifau una câte una, a început să pară că Moş Crăciun ar fi din nou un spectacol fără sens.
 
Pe data de 8 decembrie 1913, directorul poştal al oraşului New York, Edward M. Morgan, a primit un apel despre un broker vamal inteligent, cu un sistem atent conceput pentru a primi, verifica şi răspunde dorinţelor de Crăciun ale copiilor. În ciuda volumului de muncă al oficiului poştal central, în mijlocul sezonului de sărbători, sau poate pentru că avea prea multe pe cap ca să aibă timp să se joace de-a Moş Crăciun, Morgan a acceptat rapid ideea bărbatului. Oraşul New York avea acum un Moş Crăciun, după cum relatau extaziate ziarele vremii. În timp, s-a dovedit că oraşul a primit mai mult decât a sperat.
 
Voluntarii din Asociaţia „Moş Crăciun”
 
Asociaţia „Moş Crăciun” - intermediarul dintre donatori şi copii
 
Brokerul vamal transformat în „Omul - Moş” era John Duval Gluck Jr. - un burlac divorţat fără copii. După ce a citit despre schimbarea politicii Departamentului Poştei SUA i-a venit ideea de a gestiona eficient poşta lui Moş Crăciun.
 
Astfel a apărut Asociaţia „Moş Crăciun” care a funcţionat strict ca un sistem piramidal, de jos în sus. Newyorkezii din toate categoriile puteau lua o scrisoare sau oricâte doreau şi apoi să verifice dacă copilul care trimisese scrisoarea a primit cadoul de la ei. Donatorii făceau adevărata treabă. Asociaţia lui Gluck ajuta la conectarea lor cu micuţii. 
 
Au contribuit donatori din toate categoriile sociale - de la părinţii săraci, care abia îşi permiteau să plătească pentru cadourile propriilor copii, până la întreprinzători, printre care chiar omul de afaceri William H. Vanderbilt, care a donat 10 USD pentru a ajuta asociaţia. Voluntarii din societăţile de elită ale oraşului şi-au oferit timpul necesar pentru a ajuta la sortarea, deschiderea şi răspunsul către miile de scrisori trimise de copiii din New York.
 
28.000 de copii au primit cadouri de la Moşul în primul an de existenţă a asociaţiei 
 
Iată cum suna o scrisoare tipică: „Dragă Moş Crăciun, / Sunt o fetiţă de 11 ani. Am un frate mai mic şi trei surori. Tata este bolnav de reumatism şi nu poate lucra. Aşa că dragă Moş Crăciun îţi scriu această scrisoare. Sper dragă Moş Crăciun că nu ne vei uita”.
 
În primul an, asociaţia a reuşit să răspundă solicitărilor a nu mai puţin de 28.000 de copii, câştigând o serie de premii din partea presei. „L-a jucat pe Moş Crăciun şi a rezolvat o problemă economică”, îl caracteriza pe Gluck tabloidul „New York Times Magazine”. 
 
Anul în care a fost lansată Asociaţia „Moş Crăciun” a coincis cu un avânt al sărbătorilor publice de Crăciun. Activitatea grupului a continuat încă un deceniu şi jumătate şi ambiţiile lui Gluck au crescut. A început cu filiale ale Asociaţiei „Moş Crăciun” în alte oraşe; celebrităţi precum John Barrymore şi Mary Pickford ajutau la promovarea cauzei; şi chiar se anunţau planurile pentru construcţia unei clădiri a lui Moş Crăciun, în mijlocul Manhattanului.
 
O schiţă a clădirii lui Moş Crăciun, publicată în The Sun, propunea o fereastră - vitraliu de 50 de metri.
 
Oraşul care a inventat varianta comercială a lui Moş Crăciun
 
Scriitorul Alex Palmer este de părere că John Duval Gluck Jr. era convins că scrisorile copiilor adresate Moşului erau biletul său către faimă şi avere, considerând că New York-ul a inventat Crăciunul, cel puţin în varianta cunoscută şi în zilele noastre, cea comercială. 
 
Cert este că Parcul Madison Square a găzduit primul brad public de Crăciun, în 1912, ulterior mutat în Rockefeller Center. Este imposibil de spus însă cine a scris prima scrisoare Moşului.
 
După 11 ani de caritate ai asociaţiei lui Gluck, magazinul Macy a lansat prima paradă de Crăciun. Epoca Asociaţiei „Moş Crăciun” a fost perioada în care Crăciunul a devenit un eveniment extravagant, extrem de comercial - iar Gluck a profitat din plin de entuziasmul şi apetitul crescând al publicului pentru sărbători. 
 
Copiii îi cereau Moşului până şi cărbune, ca să se încălzească
 
Din biroul organizaţiei sale, aflată în spatele unui restaurant din Manhattan, Gluck le-a spus reporterilor că abordarea lui a asigurat generozitatea oraşului.
 
Lui Zoe Beckley, reporter la „Evening Mail”, Gluck i-a povestit cum copiii îi cereau Moşului sănii sau păpuşi şi lucruri mai neobişnuite. Mai mulţi copii i-au cerut chiar şi cărbune; atât de înfriguraţi şi disperaţi erau încât considerau că acesta ar fi fost o binecuvântare, decât o pedeapsă pentru obrazniciile lor. În America, de Sfântul Nicolae, copiii năzdrăvani primeau drept cadoiu nuieluşe sau cărbune în ciorapi.
 
Scrisori către Moşul
 
Scrisorile copiilor expediate către Oraşul norilor, Strada de gheaţă sau În spatele lunii
 
Iar ca adresă a lui Moş Crăciun apăreau denumiri precum: Strada de gheaţă, Oraşul norilor, În spatele lunii, cu mult înainte ca Polul Nord să fie acceptat drept casa Moşului.
 
Gluck s-a lăudat cu procedeul conceput de el, bazându-se pe ani întregi de activitate vamală, înainte de a fonda Asociaţia „Moş Crăciun”. O echipă de voluntari verifica fiecare scrisoare, ca să le îndepărteze pe cele scrise de mai multe ori de acelaşi copil. Scrisorile provenite de la copiii înfometaţi, fără locuinţă sau abuzaţi ajungeau într-o stivă specială, iar de aici la Comisia de Caritate Publică pentru investigaţii suplimentare.
 
Pe urmele lui „Moş Crăciun Omul”
 
Cum a ajuns Alex Palmer pe urmele lui „Moş Crăciun - Omul”? Se întâmpla în decembrie 2010, când la o întrunire de familie a aflat că un străbunic fusese cândva un erou de Crăciun, cunoscut de tabloidele din New York şi de mii de părinţi şi copii care îi erau recunoscători.
 
A mai aflat că timp de aproximativ 15 ani, începând cu 1913, Asociaţia „Moş Crăciun” a lui Gluck a fost destinatarul oficial al Serviciului Poştal din SUA pentru toate scrisorile adresate lui Moş Crăciun din Manhattan. Ideea a luat avânt rapid, în comparaţie cu marile organizaţii de caritate precum Crucea Roşie şi Armata Mântuirii / Salvării.
 
Moş Crăciun sau Grinch
 
Dar, pe măsură ce pledoariile lui Gluck erau transmise publicului şi ziarelor, intermediarul a început să sustragă din banii de donaţii. Întâi a cerut câţiva dolari pentru a acoperi costul expedierii scrisorilor, apoi sute de dolari pentru a plăti cadourile, ca în final să ceară sute de mii de dolari pentru finanţarea construcţiei clădirii lui Moş Crăciun.
 
Schiţa clădirii lui Moş Crăciun
 
Cum asociaţia a devenit o parte importantă a sărbătorilor din New York, puţini oameni au pus întrebări despre destinaţia acestor fonduri. Puţine figuri au generat atâta încredere ca Moş Crăciun, după patriotismul născut în urma Marelui Război şi optimismul contagios al epocii jazzului.
 
Scriitorul Alex Palmer a descoperit o serie de indicii despre această poveste la Biblioteca Publică din New York, pe bobine de microfilm, unde a petrecut timp de doi ani. O serie de fotografii, scrisori de la copii şi alte înregistrări ale Asociaţiei „Moş Crăciun”, i-au fost livrate de una dintre nepoatele supravieţuitoare ale lui Gluck, chiar înainte de a muri.
 
Cum a fost demascată frauda
 
Nu toată lumea a fost atât de uşor manipulată de Moş Crăciun. Bird S. Coler, comisarul de bunăstare publică al oraşului New York, a început să cerceteze toate organizaţiile de caritate a căror activitate i s-a părut suspectă. În 1927, a ajuns şi Gluck în vizorul său. I-a cerut toate documentele şi chiar dacă la început acesta a refuzat, până la urmă a fost nevoit să prezinte toate actele pe care le avea. S-au descoperit zeci de mii de dolari neîncasaţi, o serie de practici dubioase de strângere de fonduri şi alte nereguli. 
 
Deşi lipsa documentaţiei a făcut dificilă condamnarea lui Gluck, Coler a găsit suficiente dovezi pentru a-l convinge pe inspectorul poştal că acesta nu mai prezenta încredere. Poşta lui Moş Crăciun a fost eliminată, iar „Moş Crăciun - Omul” a fugit în la scurt timp. 
 
El a fost, de asemenea, în centrul multor alte scheme care vizau companii caritabile suspecte germano-americane în timpul Primului Război Mondial, oferindu-se să spioneze aceleaşi grupuri pentru Guvernul SUA în plină criză anti-germană.
 
„Gluck a îndeplinit dorinţele copiilor, în timp ce se îmbogăţea”
 
Palmer a descoperit că Gluck era un om modern, care s-ar fi putut descurca bine şi în ziua de astăzi, atât în politică, fiind un scriitor persuasiv pe care până şi preşedinţii americani l-au luat în serios, dar şi în finanţe. 
 
„Pentru Coler”, scria Palmer, „sezonul sărbătorilor nu era despre sentimentalism, ci despre război. S-a uitat pe fereastra biroului său de la etajul 10  şi a văzut un Vest Sălbatic care avea nevoie de un şerif.”
 
Ciudat este că americanii au uitat destul de repede povestea, deşi este la fel de actuală şi în zilele noastre, pe tot globul, sub o formă sau alta. Gluck a reuşit să fugă în Florida, s-a recăsătorit cu o tânără şi, în mod surprinzător, a reuşit să-şi facă o altă carieră, ca broker imobiliar.
 
„Când se uită la o mulţime de amintiri despre el, oamenii omit faptul că a fost un escroc. Îşi aduc aminte doar de lucrurile bune ”, spunea scriitorul Palmer. „Era nobil într-un fel. Gluck a îndeplinit dorinţele copiilor, în timp ce se îmbogăţea. Nu este eroul Crăciunului, dar nici Grinch."
 
Surse: History Extra - „The con man who saved Christmas” şi  New York Post - „Meet the con artist who popularized writing to Santa Claus”
 

Adauga Comentariu

Pentru a comenta, alege una din optiunile de mai jos

Varianta 1

Autentificare cu contul adevarul.ro
Creeare cont

Varianta 2

Autentificare cu contul de Facebook
Logare cu pseudonim

1 Comentariu

Smeritu Pahomie
27.12.2019, 16:34:14

..."Sarlatania" s-a intors in ceva frumos care si azi incanta copilaria.....

+1 (1 vot)
Modifică Setările