FOTO Poveştile unor drapele istorice, replici făcute de prima fabrică de steaguri din România: de la asediul Vienei, la santinela din Dealul Spirii

0
Publicat:
Ultima actualizare:
Expoziţie de steaguri istorice de pe vremea lui Şerban Cantacuzino, până în zilele noastre, la Muzeul Memorial Nicolae Bălcescu - Vâlcea, în poza şeful de secţie, Valentin Hănulescu. Foto: Adevărul
Expoziţie de steaguri istorice de pe vremea lui Şerban Cantacuzino, până în zilele noastre, la Muzeul Memorial Nicolae Bălcescu - Vâlcea, în poza şeful de secţie, Valentin Hănulescu. Foto: Adevărul

Replicile fidele a 14 drapele din 1673 şi până astăzi, de pe vremea lui Şerban Cantacuzino, Tudor Vladimirescu, paşoptiştilor, Alexandru Ioan Cuza, a celor patru regi, dar şi din regimul comunist, şi zilele noastre, au fost concepute special pentru un muzeu din Vâlcea.

GALERIE FOTO

Printr-un proiect, finanţat de Ministerul Culturii şi Identităţii Naţionale, ce se înscrie în complexul de evenimente dedicate Centenarului României, inedita expoziţie are loc în această perioadă la Muzeul Memorial Nicolae Bălcescu, după care va deveni itinerantă prin şcoli.

În parteneriat cu Academia Forţelor Terestre „Nicolae Bălcescu” - Sibiu, Muzeul Olteniei din Craiova şi Muzeul Judeţean Argeş, a avut loc şi expoziţie de uniforme militare originale sau replici.

Ideea expoziţiei de drapele istorice a plecat de replica unui steag, existentă deja în cadrul muzeului vâlcean din comuna Nicolae Bălcescu, după un model de la 1848. „Ne-am gândit să extindem acest lucru şi să oferim vizitatorilor mai mult”, explică pentru Adevărul muzeograful şef de secţie, Valentin Hănulescu. 

Replici ale unor steaguri vechi de peste trei secole, simbolistică şi obligaţiile care ne revin

Iar banii, veniţi pe final de an, s-au concretizat în confecţionarea a încă 14 replici. „Avem 14 replici, începând cu cele de pe vremea lui Şerban Cantacuzino, continuând cu cele din perioada paşoptiştilor, regalitatea, regimul comunist şi drapelul actual”, ne-a mai spus istoricul.

Este vorba despre drapelele lui Şerban Cantacuzino (1673), Tudor Vladimirescu (1821), Drapelul paşoptist (1848), Alexandru Ioan Cuza (1863), Carol I (1867), (1881), (1897), Ferdinand I (1922), Carol al II-lea (1935), Mihai I (1940), Republica Populară Română (1948), Republica Socialistă România (1965-1989), România (1989 - 2018).

„Dorim nu doar să informăm despre cum arătau, ce reprezentau aceste drapele în timpurile din care provin, ci să amintim celor care vin să vadă expoziţia şi despre obligaţiile pe care le avem faţă de acest simbol naţional, menţionând ce prevede articolul 12 din Constituţie  - despre ce înseamnă un simbol naţional şi care sunt obligaţiile românilor, pe care din păcate astăzi cei mai mulţi nu le cunosc. Dar şi art. 236 din Codul Penal – fiindcă trebuie să ştim cu toţii că orice manifestare prin care se exprimă dispreţ pentru simbolurile României se pedepseşte cu închisoarea”, mai spune muzeograful - şef de secţie.

Santinela ucisă de turcii care au cucerit reduta

Iar din informaţiile oferite vizitatorilor nu lipsesc poveştile. „Spre exemplu, povestim cum s-a întors Regele Carol, cum s-au dus luptele în 1848, care era rolul unei santinele la drapel. Pierderea drapelului în istorie a însemnat desfiinţarea unităţii respective, (aşa cum se întâmpla şi în perioada legiunilor romane cu însemnele distinctive – cum ar fi acvila – n.r.). Când a început bătălia din Dealul Spirii, la 13 septembrie 1848, santinela de la drapel a fost nevoită să stea în permanenţă lângă el, chiar dacă auzea bătăliile care se dădeau afară, nu avea voie să părăsească simbolul. Aşa l-au găsit şi turcii când au cucerit reduta şi l-au întrebat: „Ce-i cu tine aici?”, „Păi, păzesc drapelul”, a fost răspunsul primit. Bineînţeles că a avut parte de aceeaşi soartă ca şi camarazii săi”, ne mărturiseşte specialistul despre o parte din istorisiriile pe care le fac muzeografii, mai ales că o parte dintre vizitatori sunt elevi.

„Când este arborat drapelul unei unităţi, garda care-l însoţeşte are asupra ei muniţie de război”

„Le-am povestit copiilor că, spre exemplu, de 1 Decembrie când este arborat drapelul unei unităţi, garda care-l însoţeşte are asupra ei muniţie de război, pe timp de pace. Ideea este că drapelul trebuie apărat cu orice chip, cu preţul vieţii. Spunea frumos Cuza, în privinţa drapelelor (un mesaj care a intrat în istorie - n.r.): ”Primind steagurile cele două, aduceţi-vă pururea aminte că vă încredinţez coroana ţării. Steagul e România, acest pământ binecuvântat al Patriei, stropit cu sângele străbunilor noştri şi îmbelşugat cu sudorile muncitorului. El este familia, ogorul fiecăruia, casa în care s-au născut părinţii şi unde se vor naşte copiii voştri. Steagul este, încă, simbolul devotamentului, credinţei, ordinei şi al disciplinei ce reprezintă oastea. Steagul e totodată trecutul, prezentul şi viitorul ţării, întreaga istorie a României! Într-un cuvânt, steagul reprezintă toate datoriile şi toate virtuţile militare care se cuprind în cele două cuvinte săpate pe vulturii Românei: Onoare şi Patrie!”, ceea ce reprezintă tot ce ar trebuie să reprezinte steagul pentru orice naţiune.     

„La muzeu, istoria este mult mai vie”

Pentru că istoria rămâne cea mai fascinantă şi eternă poveste, iar programa şcolară „din păcate, nu prevede astfel de informaţii”, zeci de elevi au parte de ea sub forma unei lecţii la muzeu, din luna decembrie încoace în cadrul expoziţiei de drapele şi uniforme militare: „Din reacţia elevilor, am realizat că este o temă extrem de interesantă. Acum avem şi un avantaj cu „Şcoala altfel”, care s-a defalcat, fiecare şcoală desfăşurând-o când doreşte, motiv pentru care numărul vizitatorilor din rândul copiilor a crescut foarte mult. La muzeu, istoria este mult mai vie, se învaţă altfel dacă participi la ea”, mai este de părere istoricul vâlcean.

Replicile celor 14 steaguri istorice au fost confecţionate chiar la Fabrica Rotarexim din Râmnicu Vâlcea (prima fabrică de drapele din România de după revoluţie – n.r.). „Chiar dacă nu sunt originalele, ele respectă întocmai modelul şi sunt la fel de interesante ca şi acestea. Important este să vezi cum arăta un astfel de steag, nu neapărat să fie cel din 1848, spre exemplu. Originalele sunt extrem de importante şi extrem de preţuite, motiv pentru care sunt scoase doar cu ocazii speciale, în condiţii speciale din muzeele naţionale care le deţin”, ne-a mai spus muzeograful când l-am întrebat despre diferenţa dintre drapelele Muzeului Memorial Nicolae Bălcescu şi modelele originale.

Steagul dacic avea într-un cap un fluier care şuiera

Când vine vorba despre criteriile care au stat la baza acestei colecţii de drapele mai aflăm că: „Nu ne-am întins pe o perioadă mai mare, din mai multe motive. Ne-ar fi plăcut să facem un steag dacic, spre exemplu, dar este mai greu de făcut, fiindcă se ştie din diverse cărţi cum arăta acesta. Dar ar fi fost frumos ca replica să respecte întru-totul originalul care, din câte am înţeles, în coada dragonului avea un fel de fluier şi când flutura scotea un fel de şuier”, mai povesteşte Valentin Hănulescu. 

Aşa că: „Am căutat să atingem o paletă cât mai mare ca întindere, de timp, chiar dacă muzeul nostru este dedicat lui 1848, în general. Muzeografii noştri au căutat cât mai multe drapele în privinţa cărora să ai şi ce să vezi şi ce să spui, pentru că expoziţia se adresează publicului larg, nu specialiştilor. Iar vizitatorii trebuie să vadă şi să înţeleagă care a fost evoluţia drapelului în ţara noastră, şi ce a însemnat el de-a lungul timpului. De aceea, ne-am întins pe o perioadă de peste 300 de ani şi am atins cele mai importante evenimente, de la asediul Vienei unde a fost arborat drapelul lui Şerban Cantacuzino la Revoluţia lui Tudor Vladimirescu de la 1821, apoi 1848 şi Alexandru Ioan Cuza cu Unirea, drapelele pe perioada fiecărui rege, în perioada comunistă, dar şi în zilele noastre”.

Uniforme militare: de la general la simplu soldat

Colecţia de drapele de la Muzeul Memorial Nicolae Bălcescu a costat în jur de 8.000 de lei, fonduri destinate confecţionării, invitaţiilor, pliantelor cu prezentarea exponatelor: „Sincer să fiu nu ştiu dacă s-a mai făcut şi în altă parte un astfel de proiect, a fost o ideea a noastră, fără să ne inspirăm de undeva, dar probabil astfel de expoziţii au mai avut şi alte muzee din ţară. Nu cred că este ceva unicat” ne-a mai spus muzeograful.

Pe lângă expoziţia de drapele istorice, a mai existat una dedicată uniformelor militare ale Armatei române. În cazul lor a fost vorba despre modele originale, dar şi despre replici. Printre ele a fost şi  o uniformă de general de infanterie. „Am avut o colaborare cu Academia Forţelor Terestre din Sibiu, Muzeul Olteniei din Craiova şi Muzeul Judeţean Argeş. Ele sunt importante fiindcă reprezintă istoria noastră. Iar reacţiile au fost în funcţie de educaţie, de aşteptări. A fost pentru prima dată când am găzduit această expoziţie, dar sperăm să continuăm astfel de colaborări şi cu alte muzee, dar totul depinde de ce fonduri ne vor fi alocate în acest sens. Anul acesta este foarte important pentru noi, fiindcă se împlinesc 200 de ani de la naşterea lui Nicolae Bălcescu”, ne-a mai mărturisit şeful secţiei de la Nicolae Bălcescu.      

Vizita la Muzeul Memorial Nicolae Bălcescu - „o întoarcere în timp”, în care trecutul prinde viaţă

O vizită la Memorialul Nicolae Bălcescu din judeţul Vâlcea este caracterizată de muzeografi drept „o întoarcere în timp”. Pentru că, în afara expoziţiilor,  vizitatorii au parte şi de alte experienţe inedite precum ateliere în care partea teoretică este pusă în practică chiar de către cei care trec pragul muzeului. 

„Este un aspect care prinde foarte tare la public, atrage foarte mult: să participi la istorie, să faci ceva. Spre exemplu, este greu să vorbeşte despre Nicolae Bălcescu şi Revoluţia paşoptistă unor copii preşcolari, unor copii de grădiniţă. Şi atunci, trebuie atraşi prin altfel de activităţi care se desfăşurau şi în perioada în care noi vrei să-i purtăm. Este cazul atelierului de „Bucătărie românească” legat de cum mâncau boierii, ţăranii, pe vremuri, ce-şi preparau de mâncare... După ce povestim, copiii ies afară şi gătesc ca pe vremuri, inclusiv gogoşi. Un alt atelier este cel de „Arheologie”, în cadrul căruia ne jucăm, dar este o joacă serioasă, căutând diverse artefacte în pământ. Devin, practic, arheologi pentru o zi. Şi multe altele. Iar acum ne-am gândit să legăm această expoziţie de drapele şi de ziua de 24 Ianuarie. Ea a fost concepută la sfârşitul lunii decembrie, şi rămâne de văzut la următorul consiliu ştiinţific dacă o vom menţine şi pentru luna februarie. Cert este că au venit până acum foarte mulţi elevi interesaţi să vadă cum arătau drapelele în trecut”, ne-a mai spus şeful de secţie, de la muzeu, Valentin Hănulescu.

Râmnicu Vâlcea



Partenerii noștri

Ultimele știri
Cele mai citite