FOTO Primăria care merge în instanţă cu portbagajul maşinii plin cu dosare de amenzi neplătite. 3 milioane lei în schimbul muncii în folosul comunităţii
0
Angajaţii unei primării din România se duc la instanţele de judecată cu portbagajul maşinii de serviciu plin cu dosare pentru a transforma amenzile neplătite în muncă în folosul comunităţii. Datoriile localnicilor rău-platnici către bugetul administraţiei locale se ridică la 3 milioane de lei. Pe un singur nume s-au adunat de-a lungul timpului sancţiuni contravenţionale de 100.000 de lei.
Cea mai mare problemă a Primăriei comunei Bujoreni, judeţul Vâlcea, o reprezintă, pe lângă numărul uriaş de amenzi neplătite, imposibilitatea de transforma sancţiunile contravenţionale în muncă în folosul comunităţii, din cauza legislaţiei mult prea permisive în acest domeniu. Aşa se face că judecătorii când sunt de acord cu această măsură, când nu.
Primarul comunei Bujoreni - Vâlcea, Gheorghe Gângu, susţine că s-a ajuns în această situaţie pentru că nu există uniformitate în soluţiile judecătorilor în cazul aceloraşi persoane: unii magistraţi sunt de acord cu transformarea sancţiunilor în zile de muncă în folosul comunităţii, în timp ce alţii solicită acordul expres al împricinaţilor.
Altfel spus, în timp ce o instanţă îi pune pe unii să facă muncă în folosul comunităţii, alta îi iartă, motiv pentru care contravenienţii profită şi strâng amenzi în continuare, încrezători că nu vor păţi nimic.
Şi cum este vorba despre amenzi strânse în ani de zile, Primăria Bujoreni a trecut şi la executare silită, dar edilul susţine că actuala legislaţie şi interpretarea ei de către magistraţi nu lasă prea mari speranţe administraţiei locale că va mai putea colecta vreodată aceşti bani.
„Sunt primar doar de un an de zile şi încerc să fac ce nu au reuşit ceilalţi înaintea mea. Dar am promis şi mă ţin de cuvânt. Vorbim de recuperarea a nu mai puţin de 3 milioane de lei, sumă pe care se presupune că administraţia trebuie să o colecteze din plata sancţiunilor contravenţionale date de-a lungul timpului”, explică primarul Gheorghe Gângu.
Iar când vine vorba despre cum s-a ajuns la această cifră, edilul menţionează: „Suntem o comună de tranzit pe DN 7 / E 81, iar o parte din aceste amenzi sunt date şoferilor. Mulţi dintre ei sunt cetăţeni turci, în principal, aşa că nu avem cum să recuperăm aceşti bani. Pe lângă amenzile din încălcarea legislaţiei rutiere, mai sunt şi altele la Legea 61/91, privind ordinea şi liniştea publică. Avem o comunitate de etnie romă destul de bine reprezentată, de la care nu reuşim să recuperăm nimic, pentru că nu au proprietăţi trecute pe numele lor”.
Chiar dacă par săraci, la poarta fiecărei case de romi din comuna Bujoreni este parcată câte o maşină, dar toate sunt înmatriculate în alte ţări: Bulgaria, Anglia, Suedia. Mai toţi şoferii au primit amenzi, pe care refuză să le plătească, pe motiv că nu au cu ce.
Au sancţiuni nu doar pentru că încalcă permanent legislaţia rutieră, ci şi pentru prostituţie, cerşetorie, furturi etc.
Pe numele unei singure persoane s-au adunat de-a lungul anilor amenzi însumând 98.000 de lei: „La rolul fiscal este trecută o singură persoană, deşi ei sunt foarte mulţi într-o singură gospodărie, de aceea apare un singur om cu datorii de 1 miliard de lei vechi din amenzi”, ne mai explică primarul Gângu.
Ca şi alţii, şi acesta motivează că nu are nimic, nici proprietăţi, nici un bun pe numele său, nici măcar o maşină înmatriculată în România. Şi continuă să încalce legea, el şi cei care apar ca făcând parte din familia lui, pe principiul că, şi dacă este prins şi amendat, oricum nu are nimeni ce să-i facă, mai aflăm de la reprezentantul Primăriei despre cum unii reuşesc să colecteze datorii exorbitante.
Unii s-au trezit şi fără pemanentele ajutoare sociale, după ce s-a aflat că lucrează prin străinătate. „Am aflat că cei mai mulţi pleacă acum în Suedia. Este drept că banii nu se dau pentru ei, ci pentru copii. În plus, majoritatea copiilor de etnie romă de la noi apar cu CES (înregistraţi cu diverse handicapuri – n.r.), ceea ce nu ţine de noi, există o comisie prin care trec, iar apoi obţin ajutoare de handicap”.
Gângu mai spune că este conştient că nu-i prea popular printre datornicii comunităţii, mai ales că a trecut deja la executarea silită, având în vedere vechimea unor sancţiuni: „Avem foarte multe sancţiuni transformate în muncă în folosul comunităţii. Dar şi aici avem unele surprize. În cazul aceleiaşi persoane, care să spunem că ar avea 100 de amenzi – cinci sunt transformate în muncă în folosul comunităţii, a şasea vine şi spune că nu poate fi obligat să facă muncă folosul comunităţii! Şi tot aşa. Acest lucru a semănat în comunitate o stare cel puţin ciudată – cei vizaţi profitând de faptul că o dată sunt iertaţi, altă dată nu. Rămâi surprins de modul de aplicare a aceleiaşi legi”, recunoaşte Gângu.
„Ce să înţelegem că cei care sunt bun-platnici sunt mai fraieri? Căci, dacă nu plătim, nimeni nu ne poate obliga s-o facem, nu păţim nimic. Şi atunci de ce am mai plăti noi, ceilalţi?”, întreabă retoric primul gospodar din Bujoreni.
Aşa se explică şi de ce juristul primăriei pleacă de fiecare dată la instanţă pentru tranformarea amenzilor în muncă în folosul comunităţii, pentru executările silite, cu portbagajul doldora de documente. „Pentru fiecare amendă se face un dosar, iar la rândul lui acesta este făcut în trei exemplare. Nu mai pomenesc timpul alocat, ci de banii pe care-i cheltuim în acest sens, cu hârtia, tonerul, expediţia... Pentru că-mi vine Curtea de Conturi pe cap şi cum eu sunt încărcat cu 3 milioane pe care n-o să-i colectez niciodată, pentru că nu am cum, trebuie să justific ce anume am făcut pentru fiecare bănuţ în parte”.
Prin urmare, nu doar că nu mai obţin banii pe care se presupune că i-ar avea de colectat, dar mai şi pierd bani prin investirea lor în birocraţia inutilă pe care sunt puşi să o susţină.
Şi, în astfel de situaţii, se pot da amenzi la infinit şi în cuantum nelimitat, pentru că „nu ai cum să le recuperezi”. Dar după cinci ani ele se transformă în executare silită din start.
Administraţia locală mai are de pierdut şi pentru faptul că având un grad slab de colectare, şi bugetul alocat este pe măsură. Un întreg circuit, din care are de pierdut comunitatea, pentru că legislaţia este prost concepută, mult prea permisivă.
Primarul este de părere că este necesară în primul rând o uniformizare a practicii în teritoriu, mai ales când este vorba despre judecătorii aceleiaşi instanţe. Administraţia locală, prin compartimentul juridic, s-a văzut nevoită să facă recurs în multe cazuri, pentru a vedea şi care este opinia instanţelor superioare în atare situaţii.
„S-ar putea face ca în afară. Spre exemplu în Ungaria, Franţa, dacă eşti amendat, nu poţi să mai părăseşti locul faptei până nu îţi plăteşti amenda. Sperăm să se modifice şi la noi legislaţia în acest sens, ca să putem recupera inclusiv amenzile date străinilor”, mai speră primarul Gheorghe Gângu.
În situaţia Primăriei Bujoreni se află multe administraţii locale din ţară. Tot pe Valea Oltului, spre exemplu, la Brezoi întâlnim o situaţie similară. Aici mulţi localnici au de plătit amenzi pentru prostituţie sau furt de lemne şi profită din plin de faptul că legislaţia le lasă o portiţă de scăpare şi acumulează datorii fără ca vreodată să plătească în vreun fel pentru ele.
Comuna Bujoreni este situată pe malul drept al râului Olt, la nord de municipiul reşedinţă de judeţ Râmnicu Vâlcea, în imediata vecinătate a acestuia, de-a lungul drumului european E81 (drumul naţional DN 7 Râmnicu Vâlcea – Sibiu).
Se încarcă comentariile...
