FOTO Vremurile când sărutul în public era pedepsit cu moartea: „Mulţi au fost încurajaţi să înceteze pentru a nu răspândi boala“
0
Cum s-a născut sărutul şi mai ales cum a ajuns el să fie interzis în public în anumite culturi şi vremuri reprezintă o parte din istoria fascinantă a omenirii.
Unul dintre motivele pentru care de-a lungul istoriei sărutul a fost interzis în public este valabil şi în zilele noastre, în plină pandemie de coronavirus. De-a lungul timpului, au existat multe legi ciudate prin care s-a încercat reglementarea manifestărilor de afecţiune dintre oameni.
Plecând de la misterul adevăratei origini a sărutului, dar şi de la ipoteza unor cercetători potrivit cărora sărutul s-ar fi născut în urmă cu milioane de ani, ca urmare a hrănirii gură la gură, puţini ştiu faptul că această apropiere tandră între oameni, în spaţiul public, s-a pedepsit drastic în anumite perioade şi zone de pe glob.
Dar faptul că de-a lungul istoriei, controlul sexualităţii şi obscenităţii, care duceau la transmiterea unor boli, a fost reglementat prin lege, este privit şi astăzi cu ridicări din sprâncene.
„Sărutul sfânt” înlocuit cu strângerea de mână
Dincolo de istoria fascinantă a culturii sărutului, au existat nenumărate episoade în care a fost interzisă această apropiere între oameni. Spre exemplu, până în anii 1300, Biserica Catolică a fost foarte preocupată de acest subiect, temându-se că va duce la acte carnale.
La Consiliul de la Viena din 1311 - 1312, Papa Clement al V-lea a interzis aşa-numitul „sărut sfânt” în timpul slujbelor bisericeşti. De atunci şi până astăzi, o strângere de mână este folosită ca gest de pace în Biserica Catolică în locul sfântului sărut.
Italienii, pedepsiţi cu moartea în urmă cu jumătate de secol, dacă se sărutau în public
La 16 iulie 1439, regele Henric al VI-lea a interzis sărutul în Anglia, încercând în acest mod să reducă răspândirea bolilor în regatul său. Cu toate acestea, interdicţia a eşuat. Întâmplător sau nu regele avea să-şi piardă ulterior minţile, sfârşind în Turnul Londrei.
În 1562, sărutul în public a fost interzis şi pedepsit cu moartea în Napoli - Italia. Într-o ţară unde se pune mare accent pe pasiune, decizia luată de autorităţi pare cel puţin surprinzătoare. Cert este că, dacă autorităţile prindeau cupluri care se sărutau în public, fapta era pedepsită cu moartea. Decizia se baza însă pe raţiuni legate de sănătatea publică, nu pe moralitate ori viaţa amoroasă a locuitorilor.
Ciuma se răspândea prin Europa precum focul sălbatic, iar liderii au încercat să ia măsuri extreme în lupta lor cu epidemia - care mergeau inclusiv până la uciderea celor care se sărutau. Din păcate, legea părea să facă prea puţin pentru a preveni răspândirea ciumei, care în final s-a întins pe cea mai mare parte din Europa.
Acesta avea să fie începutul unor stranii legi legate de sărut.
„Marea ciumă” a înlocuit sărutul cu alte gesturi
Marea „epocă a sărutului” în Anglia şi o mare parte a Europei s-a încheiat la mijlocul secolului 1600, când a fost înlocuit de alte gesturi.
Marea Ciumă din 1665, din Londra, a jucat un rol important în schimbarea acestui obicei, mai mult decât legile bisericeşti stricte, consideră unii cercetători.
„Mulţi au fost încurajaţi să înceteze cu sărutatul de frica de a răspândi boala”, a explicat antropologistul Vaughn Bryant de la Universitatea A&M din Texas celor de la Discovery News.
Între 1760 şi 1840, în timpul Revoluţiei Industriale, sărutul mâinii a devenit popular în Anglia şi a evoluat în cele din urmă la strângere de mână.
De la „absolut dezgustător”, la infracţiune
În 1896, un film mut numit „The Kiss” a arătat pentru prima dată doi actori, May Irwin şi John Rice, sărutându-se în mod repetat. Scena a provocat un scandal monstru la acea vreme, după cum atestă şi una dintre recenziile vremii, unde scena repetată de trei ori a fost catalogată drept „absolut dezgustătoare”.
În 1910, Franţa a interzis sărutul pe căile ferate franceze, pentru că acesta provoca întârzieri.
În 1982, Parlamentul iranian a enumerat „sărutul pentru plăcere” pe o listă de infracţiuni în afara legii.
În 1991, studenţilor de la Universitatea Peking din China, li s-a interzis să se sărute, să se ţină de mână, să se îmbrăţişeze, să-şi şoptească sau să ţină adunări neautorizate. Decizia făcea parte dintr-un efort al autorităţilor de a opri suprapopularea planetei.
În 2003, Moscova a propus interzicerea sărutului în locuri publice, interdicţie care includea chiar şi cuplurile căsătorite legal şi prevedea pedepse cu amenzi şi închisoare. De această dată, cetăţenii au protestat împotriva legii propuse, sărutând străini pe stradă, într-un spectacol de sfidare. Legea propusă a fost în cele din urmă abandonată.
Sărutul interzis şi astăzi în ţările cu religie musulmană
În zilele noastre, în majoritatea ţărilor din Orientul Mijlociu, nu este permis nici un gest de afişare a afecţiunii în public. Sancţiunile sunt severe în această privinţă. Localnicii sunt conştienţi de consecinţele unor astfel de fapte, dar străinii suportă deseori rigorile legii. Spre exemplu, în 2009, un cuplu britanic care a fost surprins sărutându-se în public, în Dubai, a fost deportat după trei luni de închisoare. Tot aici un cuplu din India a primit un an de închisoare pentru îmbrăţişări şi săruturi într-un taximetru. Sărutul este considerat o jignire a decenţei publice.
Şi în Indonezia, ţara cu cel mai mare număr de musulmani, sărutul în locuri publice sau orice manifestare a afecţiunii în public reprezintă un subiect tabu. Orice act de acest gen poate atrage o pedeapsă de până la 5 ani închisoare sau amenzi drastice care ajung până la echivalentului a aproximativ 30.000 de euro. Iar exemplele de acest gen pot continua.
Se încarcă comentariile...
