Moşul pe glob şi tradiţiile Sfântului Nicolae: legende, miracole, superstiţii

Ziua de 6 decembrie are o deosebită însemnătate în calendarul creştin, dar şi o alta în sufletul a milioane de copii care aşteaptă cu sufletul la gură pe Moş Nicolae.

GALERIE FOTO

Sfântul Nicolae este printre cele mai populare sărbători în calendarul creştin, dar este şi o zi extrem de aşteptată de copiii din întreaga lume. Confundat multă vreme cu Moş Crăciun sau Moş Gerilă, este considerat ocrotitorul nu doar al celor mici, dar şi al fetelor necăsătorite, al văduvelor şi soldaţilor pe timp de război, al marinarilor ori brutarilor, al celor nevoiaşi sau nedreptăţiţi.

Copiii se trezesc dimineaţa nerăbdători să vadă ce le-a adus Moşul în ghetuţele curăţate bine în seara anterioară. 

Potrivit legendei, acesta aduce dulciuri şi fructe copiilor cuminţi şi câte o nuieluşă de măr celor năzdrăvani. Dar şi aceştia au o şansă de a fi iertaţi dacă nuieluşa pusă în apă înmugureşte.

Pe vremuri, ziua de Sfântul Nicolae marca începutul iernii, ziua primei ninsori. O zi fără zăpadă semnifica o iarnă blândă.

Miracolele Sfântului Nicolae

Sfântul iubirii a fost arhiepiscop în Myra Lichiei. S-a născut într-o familie bogată, în Patara, din provincia Lichia în estul Turciei de astăzi, dar a renunţat la toată averea în favoarea săracilor şi a plecat în pelerinaj în Ţara Sfântă. Devenise preot de foarte tânăr sub îndrumarea unchiului său, care era episcop în Patara. La întoarcere, a mers la mănăstirea întemeiată de unchiul său – Mănăstirea Sionului şi apoi s-a întors la Mira, unde a fost ales în locul arhiepiscopului care trecuse la cele veşnice, în urma unei minuni - a scăpat din naufragiu şi i-a înviat pe marinari. 

A fost înmormântat în Myra Lichiei, dar aproximativ şapte secole mai târziu, moaştele sale au fost furate de nişte marinari şi au ajuns în Bari – Italia, unde au fost îngropate într-o criptă.

Este locul de unde se spune că izvorăşte un lichid făcător de minuni – Mana sau Santa Mana. Din acesta se face în fiecare an aghiasmă, episcopul de aici extrage cu o siringă din lichid şi îl amestecă în apă pe care o împarte cu binecuvântări credincioşilor.

O parte din moaşte se regăsesc şi la Biserica „Sfântul Gheorghe” cel Nou de la kilometrul 0 al Bucureştiului. 

Printre minunile care i se atribuie Sfântului Nicolae se numără multe vindecări ale unor persoane posedate sau bolnave. Se spune că tot el a salvat cetatea Myra Lichiei de foamete, după ce i s-a arătat în vis unui negustor pe care l-a convins să vină să-şi vândă grânele în oraş.

Dar cea mai cunoscută dintre minunile săvârşite de Nicolae este legată de salvarea celor trei fete pe care tatăl lor sărac nu reuşea să le mărite şi voia să le trimită în lume să-şi câştige existenţa. Există mai multe variaţiuni pe această temă. După unii, bătrânul voia să le transforme în prostituate. Indiferent de versiune, finalitatea este aceeaşi: Nicolae, care era episcop la acea vreme, a auzit întreaga poveste şi i-a aruncat pe geam, la adăpostul nopţii, o pungă / trei pungi cu galbeni ca să aibă cu ce să trăiască şi să mărite fetele. Se spune şi că ultima dintre punguţele cu aur a fost aruncată pe hornul casei şi a nimerit într-o şosetă pusă la uscat pe şemineu. De atunci se păstrează tradiţia şosetelor pentru Moş Nicolae.

Se spune, de asemenea, că ar fi apărut şi în visele împăratului Constantin pentru a salva de la decapitare trei tineri care fuseseră acuzaţi pe nedrept de complot.

De altfel, Sfântului Nicolae îi sunt atribuite peste 20 de miracole. Potrivit unei alte legende, în timp ce se întorcea din Ţara Sfântă, Nicolae a fost singurul care a supravieţuit unui naufragiu în urma unei teribile furtuni care a scufundat corabia. Dar a reuşit să-o aducă la viaţă pe toţi marinarii, rugându-se lui Dumnezeu, iar de atunci a devenit patronul marinarilor şi al celor care călătoresc pe ape. 

Moş Nicolae pe glob

Undeva prin secolul al XII-lea, ziua de Sfântul Nicolae a devenit o zi a carităţii şi a darurilor, pe bătrânul continent. 

Tradiţia a început în Scandinavia cu mult înainte de Hristos şi era legată de zeul vikingilor – Odin care călătorea iarna când este noaptea în permanenţă prin toată lumea, pe un cal cu opt picioare, ca să-i recompenseze pe copiii cuminţi şi să-i pedepsească pe cei neascultători. 

În Palestina este numit Tatăl spriritual al locuitorilor unei aşezări de lângă Bethleem – Beit – Jala pe care o întâlnim sub numele de Galem în Vechiul Testament şi unde există o comunitate de creştini de 2000 de ani. Mar Nicola a devenit ocrotitorul oraşului şi mai toţi locuitorii au în familie câte un reprezentant care poartă numele de Nicola.

Pe 6 decembrie este mare sărbătoare şi în Bari – Italia, unde în fiecare an se organizează un pelerinaj la biserica unde se găsesc moaştele Sfântului Ierarh Nicolae, făcătorul de minuni. Este vorba despre o catedrală, ridicată în secolul XVII, pentru construirea căreia a fost nevoie de 110 ani. 

În Olanda, în noaptea de 5 / 6 decembrie, marinarii se întorc pe uscat, o tradiţie respectată de sute de ani.

Tradiţia nuieluşei este preluată din ţările nordice. În Germania, alături de Moş Nicolae vine şi un personaj al cărui rol este de a-i pedepsi pe cei care au făcut rele. Există zone în care, în urma Moşului, vin tineri costumaţi în animale dansând şi sunând din talăngi. Copiii îi scriu scrisori cu dorinţele lor şi pregătesc morcovi pentru caii Moşului. Pe lângă nuieluşe, năzdrăvanii se pot alege şi cu cărbuni sau cartofi. Există regiuni în care copiii se costumează în Moş Crăciun şi merg din casă în casă după dulciuri. 

În Danemarca, darurile sunt aduse cu ajutorul renilor. Acolo copiii pregătesc drept mulţumire lapte sau budincă de orez pentru cei care-l ajută pe Moş. 

În Austria, Moş Nicolae apare costumat într-un episcop. Dintr-o carte mare, Moşul ştie faptele tuturor copiilor. Şi aici, alături de Moş în întâlnim pe Krampus, elful care-i pedepseşte pe neascultători.

Tot în haine episcopale îl întâlnim şi în Polonia, unde coboară din cer cu ajutorul îngerilor, într-o trăsură trasă de un cal alb. Intră în case şi îi laudă sau îi dojeneşte pe copii, cărora le dăruieşte prăjiturele, icoane, mere şi portocale. În casele în care nu reuşeşte să ajungă la timp, lasă darurile sun perne sau în pantofii lustruiţi.

La unguri se crede că darurile sunt aduse de îngeri, iar la polonezi că acestea vin din cer. 

În Cehia, micuţii primesc jucării şi dulciuri, dar şi mere şi nuci. 

În Franţa, merge tot însoţit de Moş Nuieluşă, pe un măgăruş.

În Belgia şi Luxemburg, copiii îl aşteaptă cu un pahar cu vin, morcovi şi zahăr pentru calu. Aici vine însoţit de Hoseker.

Moş Nicolae nu vine doar în Europa, ci şi în Siria, cu o cămilă, în Ghana, prin junglă, şi în Hawaii cu barca.

Sân-Nicoară la români, tradiţii, obiceiuri, supertiţii

La români, pe timpuri, lui Moş Nicolae i se spunea Sân - Nicoară. Se credea că acesta şade în noaptea de Anul Nou, alături de Bunul Dumnezeu, la aceeaşi masă cu Sfântul Vasile.

Potrivit tradiţiei el apărea pe un cal alb pentru a păzi Soarele, ca oamenii să aibă parte de lumină şi căldură. 

În această zi se puneau crenguţe de pomi fructiferi în apă, ca să fie înflorite de Anul Nou. Aşa se putea prevesti cum va fi anul viitor pentru recolte. În unele zone se mai păstrează această tradiţie, crenguţele fiind puse lângă icoane. Dacă crenguţele vor înflori până de Anul Nou, va urma un alt an foarte roditor.

În unele zone ale ţării, fetele coc plăcinte împreună în seara de Ajun, după care începe petrecerea alături de flăcăii din sat. Există sate unde copiii şi tinerii merg în cete din casă în casă şi repetă colindele pentru Crăciun şi Anul Nou. 

În fruntea lor există un vătaf mai dezgheţat, dintr-o familie înstărită. El ţinea în trecut evidenţa câştigurilor şi conducea ceata. Avea şi un ajutor - vătaful mic care se ocupa de treburile administrative cum ar fi tocmirea muzicii. Din ceată mai făcea parte un sameş care avea grijă pe ce se cheltuia banii şi cămărarul care răspundea de ce primeau în dar: bătură şi colaci.