Râmnicu Vâlcea

articolul anterior articolul urmator

O clădire seculară, salvată de Nicolae Iorga, are nevoie de 1,5 milioane euro pentru reabilitare FOTO

1
18 Apr 2021 04:04:14
Autor: Daciana Mitrache
Conacul Olănescu - cea mai veche clădire din Râmnicu Vâlcea; Foto Adevărul - credit Corina Tătăranu
Conacul Olănescu - cea mai veche clădire din Râmnicu Vâlcea; Foto Adevărul - credit Corina Tătăranu

Fostă casă de stăreţie, închisoare, conac boieresc, comandament sovietic, muzeu, grădiniţă, clădire de ateliere artistice, Conacul Olănescu din Râmnicu Vâlcea, un imobil vechi de aproximativ trei secole, îşi aşteaptă salvarea din ruină.

Parte esenţială a «Ansamblului Inăteşti» ale cărui rădăcini sunt atestate încă de pe vremea lui Mircea cel Bătrân, Casa / Conacul Olănescu din Râmnicu Vâlcea este considerat/ă cea mai veche din oraş şi printre cele mai vechi din ţară, fiind ridicată în secolul al XVIII-lea.
 
Una dintre cele puţinele clădiri emblematice pentru Râmnicu Vâlcea, singura în ruină, aşteaptă o gură de oxigen de la Compania Naţională de Investiţii (CNI) pentru a fi salvată.
 
Administraţia publică locală a anunţat că a reuşit să o plaseze pe lista CNI pentru a fi reabilitată. Potrivit documentaţiei întocmite, ar fi nevoie de aproximativ 1,5 milioane de euro pentru a fi redată comunităţii şi odată cu ea şi o mică parte din istoria arhitecturală şi culturală nu doar a urbei, ci a unei ţări.
 
GALERIE FOTO - CONACUL OLĂNESCU DIN RÂMNICU VÂLCEA, DE-A LUNGUL ULTIMELOR DECENII
 
Clădirea aparţine „celei mai vechi aşezări mănăstireşti din Oltenia” ridicată de un boier (Tatu), după cum amintea Ion Donat în „Fundaţiile religioase ale Olteniei”, fiind rând pe rând casa stareţului „Schitului Inăteşti” - aflat în administrarea Mănăstirii Cozia; apoi arest preventiv, scoasă la licitaţie, un secol mai târziu, după secularizarea averilor mănăstireşti de către Alexandru Ioan Cuza, va redeveni conac boieresc; în 1944 - sediu al Comenduirii trupelor Armatei Roşii; sediu al Gospodăriei Agricole de Stat, dispensar, grădiniţă, muzeu de artă medievală, sediu al artiştilor plastici vâlceni care în final l-au abandonat, de teamă să nu se prăbuşească peste ei. 
 
A revenit în patrimoniul public după anii 2000, odată cu despăgubirea moştenitorilor. Fiind obiectul unor litigii în instanţă, pentru dreptul de proprietate, până în 2017 clădirea a fost lăsată de izbelişte, devenind o ruină. Când s-a transformat din martor tăcut al secolelor trecute, în pericol pentru trecători, fiindcă a început să se dezintegreze la propriu, multe elemente din construcţie prăbuşindu-se, s-a decis înlăturarea acoperişului şi securizarea zonei. Municipalitatea s-a văzut nevoită să îi îndepărteze toate structurile din lemn, pe care le-a depozitat pentru a fi refolosite la momentul consolidării ei.
 

Lucrare costisitoare, extrem de laborioasă, pentru conservare

 
Oficial, Casa Olănescu este cunoscută drept Centru Cultural - monument istoric datând din secolul al XVIII-lea. Municipalitatea apreciază că va fi reabilitată în viitorul apropiat din moment ce proiectul prin care au fost solicitate fonduri în acest sens a fost introdus pe Lista Sinteză a subprogramului „Aşezăminte culturale”. 
 
Purtătorul de cuvânt al Primăriei Râmnicu Vâlcea, Daniel Ionescu, explică: „Din cauza unei dispute în instanţă pentru dreptul de proprietate asupra acestui imobil, pe perioada litigiului, Municipalitatea nu a putut să intervină. Abia la jumătatea anului 2017, la recomandarea Comitetului Local pentru Situaţii de Urgenţă, când elemente din acoperiş au început să cadă şi să pună în pericol atât elevii seminarului în curtea căruia se află, cât şi pe trecătorii pe trotuarele străzilor adiacente, s-a înlăturat structura de lemn a acoperişului, oricum deteriorată. Ulterior, în instanţă s-a dat câştig de cauză Municipalităţii. Abia atunci au început să fie făcute demersuri pentru finanţarea unei lucrări foarte costisitoare, extrem de laborioase, de conservare a acestui imobil, o casă tradiţională a zonei Olteniei, de altfel”. 
 

Minunea care a rezistat sub trei asedii

 
Conducerea Direcţiei Judeţene de Cultură (DJC) Vâlcea precizează că a înaintează memorii peste memorii de un deceniu şi jumătate, pentru salvarea clădirii de patrimoniu. 

Prof. dr. Florin Epure, directorul instituţiei, aminteşte despre importanţa clădirii seculare: „Este un conac boieresc construit în stil românesc, pe vechea moşie a Inăteştilor, din Râmnicu Vâlcea. Este una dintre puţinele clădiri din secolele trecute ale oraşului nostru, dar şi singura rămasă în ruină. Casa Velea, spre exemplu, se regăseşte acum la Muzeul Satului Vâlcean din Bujoreni. Conacul Socotenilor – Lahovari, din Parcul „Mircea cel Bătrân”, este de asemenea una dintre cele mai vechi clădiri care s-au mai păstrat din Râmnicul de altădată. 

Importanţa Casei Olănescu este dată atât de vechime, cât şi de arhitectura deosebită a acesteia. În urmă cu 150 de ani era preluată de o personalitate a Vâlcii, un fost prefect – avocatul Petre Olănescu. De aici denumirea casei. A preluat-o de la Consiliul Judeţean în 1871. Nicolae Iorga, într-o vizită, dispune ca schitul şi conacul să fie salvate, să se găsească soluţie de restaurare şi să rămână în patrimoniul cultural naţional. Sunt peste 270 de ani de când a fost clădită. Trebuie salvată şi acum!”, susţine istoricul.
 
Specialistul menţionează şi că vorbim despre o „minune” care „a rezistat sub trei asedii: al otomanilor, austriecilor şi comuniştilor”. 
 

Din moşia Hinăteştilor, ansamblu mănăstiresc, apoi conac boieresc, a rămas o ruină 

 
Locul pe care se află imobilul secular are o istorie impresionantă, ca şi clădirea în sine, chiar dacă din el astăzi a mai rămas o umbră palidă a ceea ce a fost odată „Ansamblul Inăteşti”: o măreaţă moşie boierească iniţial, a „Hinăteştilor”, de unde a rămas şi numele locurilor (Cartierul Inăteşti - n.r.), devenită apoi avere mănăstirească sub cârmuirea Mănăstirii Cozia, după ce a fost donată bisericii de către Boierul Tatu, cel care a reclădit, la jumătatea anilor 1700, conacul boieresc şi schitul, sub forma în care se regăsesc şi astăzi. „Măreaţă moşie“ pentru că, în vremurile sale de glorie, beneficia de mori de apă şi terenuri întinse pe dealurile urbei. 
 
Tot locul ascunde un suflet puternic, vieţi nenumărate, peripeţii tumultuoase, pe măsura evenimentelor istorice. Încercând să-i reconstitui istoria, locul dezvăluie amintiri, secrete, poveşti. În casa boierească, spre exemplu, organizarea interioară s-a modificat mereu de-a lungul deceniilor şi secolelor, redesenându-se neîncetat planurile, cronicile şi portretele care i-au dat viaţă de-a lungul timpului. 
 

Suspiciuni de abuz şi trafic de influenţă pentru preluarea întregii moşii

 
Conacul Hinăteştilor, transformat mai apoi în stăreţia Schitului Inăteşti şi ulterior în Casa Olănescu, a fost refăcut în secolele XIX - XX, iar de atunci încă mai visează la gloria de altădată.
 
Boierii Olăneşti au un istoric de peste cinci de secole pe meleagurile vâlcene, care se împleteşte cu cel al unei celebre staţiuni balneoclimaterice, căreia i-au dat numele, precum şi unui afluent al Oltului care brăzdează Râmnicul de la vest spre est. Pe malul acestuia s-a ridicat ansamblul mănăstiresc şi implicit vechiul conac.
 
Modul în care avocatul Petre Olănescu a intrat în posesia moşiei fostului schit, în 1871, nu este clar nici până astăzi elucidat, întrucât în acte nu sunt trecute nici biserica şi nici stăreţia, motiv pentru care se crede că preluarea s-a făcut prin abuz şi trafic de influenţă, niciodată demonstrate însă. Au rămas doar documente din care reiese că s-a judecat cu Statul pentru sediul Arestului preventiv care fusese reparat din temelii din visteria judeţului, în acest scop. 
 

Iorga a încercat să exproprieze schitul şi conacul

 
La reabilitarea din 1929 a bisericii, cu ajutorul Comisiei Monumentelor Istorice, sunt scoase la iveală picturile din secolul al XVIII-lea. 
 
Un deceniu mai târziu, Nicolae Iorga, care era la vremea respectivă preşedintele Monumentelor Istorice, vine în vizită cu o delegaţie a Congresului Internaţional de Bizantologie. Primăria Râmnicului începe, la iniţiativa sa, demersuri pentru exproprierea bisericii şi stăreţiei - Conacul Olănescu. Stareţul Mănăstirii Cozia cere şi el moştenitorilor să redeschidă schitul şi să transforme casele în azil şi dispensar. Iorga a renunţat doar după ce a primit asigurări că imobilele vor fi consolidate. 
 
Moşia a ajuns la una dintre nepoatele avocatului Olănescu, al cărei soţ, tot avocat, Petre Măinescu era senator de Vâlcea din partea Partidului Naţional Democrat, condus de acelaşi Iorga. 
 
După ce un an a fost sediul Comenduirii trupelor sovietice, prin reforma agrară, din fosta moşie, naţionalizată, în 1945, au mai rămas doar conacul şi 50 de hectare de teren, transformate în fermă model care, câţiva ani mai târziu, au ajuns în proprietatea Gospodăriei Agricole de Stat Râmnicu Vâlcea, devenind magazie şi sediu de birouri pentru brigadieri - adică C.A.P.. 
 
Ar mai fi de menţionat, că în 1976, pe când se afla în administrarea Muzeului Judeţean Vâlcea, conacul apărea cu o valoare contabilă de aproximativ 200.000 de lei, alături de un teren de sub 3.000 mp. Teren pe care, în 1995, după ce trece în administrarea Ministerului Învăţământului, începe construirea unei impozante şcoli - Seminarului Teologic „Sfântul Nicolae”. Dar vechiul conac boieresc este ignorat în continuare. 
 

Stăreţia cu un destin impresionant va deveni centru cultural 

 
Pentru un târguşor pitoresc  precum Râmnicul de pe Olt, regimul comunist a reprezentat perioada demolărilor, când s-a pierdut cea mai mare parte din istoria arhitecturală a oraşului – în proporţie de 90%. 
 
Municipiul Râmnicu Vâlcea, aşa cum amintea şi istoricul Florin Epure, mai păstrează astăzi doar o mână de case seculare, emblematice pentru târguşorul de altădată, care au rezistat timpului. Una dintre ele: Conacul Socoteanul – Lahovari este de decenii refugiul copiilor – fost Palat al pionierilor astăzi Casa Copiilor; Casa Velea - înaintate de a ajunge la Muzeul Satului a fost strămutată o perioadă tot pe moşia Inăteştilor; iar Casa Memorială „Anton Pann” este muzeu în care pot fi admirate obiecte folosite de Antonie Pantoleon Petroveanu - numele complet al marelui scriitor - de la mobilier la opere muzicale sau literare, portrete, cărţi şi alte exponate din timpul peregrinărilor acestuia pe meleagurile Vâlcii.  
 
Dacă şi atunci când se va reuşi reabilitarea clădirii, Casa Olănescu va fi transformată în centru cultural, mai susţin autorităţile - un spaţiu unde îşi vor desfăşura activitatea organizaţii precum: Uniunii Artiştilor Plastici, Uniunii Scriitorilor, Uniunii Arhitecţilor, meşteri populari etc. 
 
 
Vă mai recomandăm şi:
 
FOTO Lăcaşul de cult al unui fost schit pomenit în hrisoavele lui Mircea cel Bătrân. Chiliile au fost spaţii pentru arest preventiv
 
FOTO „Minunea care a rezistat sub trei asedii: otoman, austriac şi comunist“, fost schit, comisariat sovietic, închisoare şi C.A.P., transformat în centru cultural 

Adauga Comentariu

Pentru a comenta, alege una din optiunile de mai jos

Varianta 1

Autentificare cu contul adevarul.ro
Creeare cont

Varianta 2

Autentificare cu contul de Facebook
Logare cu pseudonim

1 Comentariu

Ionica Porumbel
7.05.2021, 21:01:54

Așa hidoșenie să arunci pe ea milioane de euro?! Pot păstra gratis niște cărămizi. Și poze. Asta-i lipsea chelului!

Modifică Setările