Stareţul unei mănăstiri renumite, ucenic al părinţilor Cleopa şi Paisie, a murit din cauza COVID-19, la o zi după alt vieţuitor FOTO

0
Publicat:
Ultima actualizare:
Stareţul Mănăstirii Stânişoara - Vâlcea pr Laurenţiu Popa a murit de COVID - 19 la o zi după Părintele Spiridon de la acelaşi lăcaş de cult Foto colaj
Stareţul Mănăstirii Stânişoara - Vâlcea pr Laurenţiu Popa a murit de COVID - 19 la o zi după Părintele Spiridon de la acelaşi lăcaş de cult Foto colaj

Două mănăstiri seculare din Vâlcea au fost închise din cauza noului coronavirus. Stareţul uneia dintre ele a fost răpus de COVID- 19.

Printre instituţiile care au avut de suferit din cauza noului coronavirus s-au aflat şi două mănăstiri renumite: Cozia şi Stânişoara, ambele din staţiunea Călimăneşti - Căciulata.

Cea dintâi este aşezată chiar la drumul naţional / european DN 7 / E 81, la ieşire din Defileul Oltului, fiind ctitoria domnitorului Mircea cel Bătrân. Este unul dintre cele mai cunoscute şi mai vizitate lăcaşuri de cult - monument istoric din ţara noastră. 

Mănăstirea Stânişoara se află în Parcul Naţional Cozia, la aproximativ 15 kilometri depărtare de Mănăstirea Cozia, pe muntele cu aceeaşi denumire, fost metoc al celei din urmă până în 1864. 

Ambele lăcaşuri de cult au fost închise în urmă cu două săptămâni după ce în fiecare a fost diagnosticat câte un vieţuitor cu virusul SARS - CoV-2. 

În cazul celei din urmă, persoana bolnavă a fost chiar stareţul mănăstirii, Arhimandritul Laurenţiu Popa. (Găsiţi AICI ultimul interviu televizat cu stareţul). 

Decesul acestuia a fost anunţat marţi, 11 august, la doar o zi după moartea unui alt vieţuitor al Mănăstirii Stânişoara - Părintele Spiridon (găsiţi AICI ultimul său interviu televizat), tot după o grea suferinţă.

Iniţial, părintele Laurenţiu a fost internat în data de 25 iulie, la Spitalul de Pneumoftiziologie „Constantin Anastasatu”, din Mihăeşti - Vâlcea, cu dublă pneumonie. Confirmat cu COVID - 19 , a fost transferat la Secţia Terapie Intensivă a Institutului Naţional de Boli Infecţioase „Matei Balş”, din Bucureşti. Ulterior, au apărut în spaţiul public informaţii potrivit cărora Laurenţiu Popa suferea şi de cancer pulmonar.

Arhiepiscopul Râmnicului, Înaltpreasfinţitul Părinte Varsanufie, a mărturisit printr-un mesaj emoţionant rolul important pe care Arhimandritul Laurenţiu Popa (1954-2020), stareţul Mănăstirii Stânişoara, l-a avut în cadrul bisericii ortodoxe.

Mănăstirea Stânişoara din Parcul Naţional Cozia - Vâlcea Foto Daciana Stoica

Mănăstirea Stânişoara - Vâlcea, Foto: Adevărul

„În tinereţe a ucenicit pe lângă Părinţii Cleopa Ilie şi Paisie Olaru”

„Rugăciunea inimii, blândeţea, smerenia, discreţia duhovnicească, postirea, citirea la Psaltire, ascultarea şi tăierea voii sunt coordonate ale vieţii sale călugăreşti însuşite încă din tinereţe de când a ucenicit pe lângă Părinţii Cleopa Ilie şi Paisie Olaru, pentru ca mai târziu să le împărtăşească ucenicilor săi ca fiind dreptare ale mântuirii. Sarcina părintelui a fost, aşadar, de a-i „naşte” duhovniceşte pe ceilalţi în virtute spre cunoaşterea lui Dumnezeu, prin lepădarea de patimi şi aşezarea minţii în rugăciunea curată”, a amintit ÎPS Varsanufie în mesajul postat pe pagina Arhiepiscopiei Râmnicului.

Stareţul era licenţiat în chimie

Din aceeaşi sursă am aflat şi că stareţul se născuse în urmă cu 64 de ani, în satul Poiana, comuna Glăvăneşti din raionul Zeletin, judeţul Bacău de astăzi. După şcoala primară din satul natal, şi cea generală dintr-un sat vecin, a fost admis la Liceul „Alexandru Vlahuţă” din Podu Turcului, apoi admis la Facultatea de Chimie din Iaşi, ale cărei cursuri le-a urmat imediat după stagiul militar. 

În timp facultăţii a simţit ”chemarea”: „Paşii îl purtau spre Catedrala Mitropolitană unde participa la slujbele de seară şi la Sfânta Liturghie, atrăgând atenţia celor însărcinaţi cu educaţia marxistă a tinerilor studenţi. Nu a fost speriat nici de atenţionarea profesorilor ori a colegilor „binevoitori” asupra „petelor negre” care, înscrise în dosarul său studenţesc, aveau urmări negative într-o viitoare carieră. Deşi încă tânăr, conştiinţa îl îndemna să rămână statornic dorinţei de a fi prezent la sfintele slujbe şi a început să caute modele de trăire duhovnicească”, a mai menţionat arhiepiscopul Râmnicului. 

Toate acestea se întâmplau într-o „perioadă foarte grea pentru Biserică, pentru preoţi, pentru călugări” care printr-un decret din 1959 au fost alungaţi din mănăstiri, după ce cu un deceniu înainte mulţi dintre ei au umplut închisorile.

„Naş de călugărie - Părintele Cleopa”

„În pofida interdicţiilor, a călătorit în zona Neamţului unde era vie lucrarea duhovnicească a Părintelui Cleopa şi a Ieroschimonahului Paisie Olaru, iar în scurt timp, în anul 1977, a fost primit frate la Sihăstria. Calităţile sale au fost în scurtă vreme remarcate, încât, după numai trei ani, a depus voturile monahale, naş de călugărie fiindu-i Părintele Cleopa, care i-a rămas model de sfinţenie întreaga viaţă. Căuta să primească cuvânt de folos de la toţi părinţii îmbunătăţiţi: părintele Veniamin Bărbăcaru, părintele Nicodim, părintele Ioanichie Bălan, părintele Ioil, părintele Vartolomeu Florea, Arhimandritul Victorin Oanale, care urmau calea vieţii după voinţa lui Dumnezeu, uneori până la jertfa de sine. A urmat cursurile Facultăţii de Teologie din Sibiu în perioada 1979 - 1981, însă a fost nevoit să le întrerupă în cel de-al treilea an”, a mai mărturisit ÎPS Varsanufie.

Imagine indisponibilă

Mănăstirea Stânişoara din Parcul Naţional Cozia - Vâlcea Foto Adevărul

De la Mănăstirea Sihăstria, la Sihla şi apoi la Vâlcea

În 1981, Laurenţiu Popa a fost hirotonit diacon de către Patriarhul Teoctist, în perioada în care era Mitropolit al Moldovei, iar între anii 1983 şi 1987 a fost egumen la Mănăstirea Sihla. „Împlinirea rânduielilor de slujbă, ascultarea desăvârşită, primirea pelerinilor care alergau la povaţa Părintelui Paisie îi împleteau rugăciunea cu ascultarea de egumen. În viaţa aspră din vârful muntelui, în rigoarea pentru păstrarea tipicului şi a rânduielilor călugăreşti, căuta discernământul sau dreapta judecată. (...) Smerindu-se, nu vorbea niciodată despre rugăciunea proprie ci îi amintea pe Părintele Cleopa şi pe părinţii îmbunătăţiţi duhovniceşte care mărturiseau despre aceasta”, îşi aminteşte arhiepiscopul Râmnicului.

În 1987, Laurenţiu Popa a ajuns „în ţinutul Vâlcii”, în apropierea chiliilor Sfinţilor Neofit şi Meletie, cei care au pus bazele Mănăstirii Stânişoara, „grav afectată în perioada comunistă”, iar împreună cu „ultimii doi vieţuitori” a readus la viaţă lăcaşul sfânt, în aceeaşi perioadă în care şi-a reluat studiile la Facultatea de Teologie din Sibiu, pe care a absolvit-o în 1989. 

„În viaţa duhovnicească a fost ca o stâncă iar ca stareţ, mare ctitor”

Reorganizarea obştii monahale, restaurarea bisericii mari şi ridicarea din temelie a paraclisului, restaurarea chiliilor, întemeierea unei gospodării - toate acestea i se datorează, pentru că aşa cum aminteşte şi ÎPS Varsanufie, pe Valea Oltului, la Mănăstirile Frăsinei şi Cozia, a întâlnit „părinţii următori ai rânduielilor Sfântului Ierarh Calinic de la Cernica, el însuşi rugător şi ascet şi, în acelaşi timp, om de acţiune, permanent angajat în slujirea nevoilor semenilor”.

Peste ani a devenit un stareţ „exigent mai ales cu prezenţa la slujbă” şi „aspru cu cei îndârjiţi în săvârşirea răului”, dar în acelaşi timp „blând cu cei care arătau pocăinţă sinceră şi dorinţă de îndreptare”.

„În viaţa duhovnicească a fost ca o stâncă iar ca stareţ, mare ctitor: de biserici, de mănăstiri, de suflete pentru Împăratul Hristos”, a mai spus arhiepiscopul Râmnicului despre părintele Laurenţiu amintind faptul că a restaurat biserica şi paraclisul, chiliile, a introdus curentul electric în mănăstire - o reţea de 7 km, a împrejmuit incinta, a organizat gospodăria, s-a preocupat de amenajarea drumului care urcă spre mănăstirea din Muntele Cozia, şi a construit noul arhondaric, stăreţia şi trapeza. 

Arhimandritul în timpul căruia au fost canonizaţi Cuvioşii Neofit şi Meletie

„În cei treizeci şi trei de ani de slujire ca stareţ al Mănăstirii Stânişoara a rectitorit însă nu doar cele văzute ci şi biserici vii în sufletele ucenicilor săi, reuşind să desluşească tainele ascunse din sufletele acestora”, motiv pentru care în urmă cu 18 ani, în 2002, în semn de recunoştinţă pentru revigorarea vieţii monahale din sihăstria Stânişoarei, Sfântul Sinod al Bisericii Ortodoxe Române l-a numit arhimandrit.

Apreciat de monahi şi ucenici, Părintele Laurenţiu Popa a rămas însă la fel de smerit ca în primii ani de ascultare la Mănăstirea Sihăstria, acum 43 de ani.

Cea mai aleasă bucurie a cunoscut-o în urmă cu patru ani, în 2016, când Cuvioşii Neofit şi Meletie au fost trecuţi în rândul sfinţilor, devenind ocrotitori ai întregii obşti monahale şi ai săi. 

„Râvna sa duhovnicească l-a purtat şi la Locurile Sfinte şi la Sfântul Munte Athos...”, iar în urmă cu trei ani, cu ajutorul părintelui Ştefan Niţescu de la Schitul Lacu, a adus la Mănăstirea Stânişoara o copie a Icoanei Maicii Domnului Axion Estin de la Mănăstirea Protaton.

Vă mai recomandăm pe aceeaşi temă:

     

FOTO Povestea locului numit „Raiul de pe pământ“. Ars din temelii de turci, a fost primul aşezământ monahal în care n-au avut voie femeile timp de un secol

Patriarhul Daniel a canonizat patru sfinţi sihastri la Râmnicu Vâlcea

Râmnicu Vâlcea



Partenerii noștri

Ultimele știri
Cele mai citite