VIDEO Istoria bisericii unicat din nordul Olteniei. Recitalul de vioară susţinut de Alexandru Tomescu pentru salvarea ei
0
Când a intrat în atenţia Fundaţiei Pro Patrimonio, în urmă cu un deceniu, Biserica de lemn de la Urşi, din judeţul Vâlcea, era într-o stare avansată de degradare, după ce un secol a fost lăsată în voia sorţii. Istoria lăcaşului este fascinantă.
Societatea civilă, de această dată prin intermediul Fundaţiei Pro Patrimonio, a reuşit din nou acolo unde autorităţile, în special cele judeţene şi naţionale, au dat greş, şi anume să salveze de la pieire un monument de patrimoniu - o biserică unicat de lemn din nordul Olteniei. Este vorba despre lăcaşul de cult de la Urşi - comuna Popeşti, judeţul Vâlcea, la restaurarea căruia se lucrează de aproape un deceniu, cu bani proveniţi exclusiv din donaţii.
Când a intrat în atenţia celor de la Pro Patrimonio, în urmă cu un deceniu, Biserica de lemn de la Urşi era într-o stare avansată de degradare, după ce aproape un secol a fost lăsată în voia sorţii: cu un acoperiş inexistent sau mai exact unul improvizat prin care erau spălate, de apa de ploaie, de ani de zile picturile de pe pereţi, cu o structură înclinată precum Turnul din Pisa, ţinută în picioare de şase pari şi cu o uşă care părea că îşi dă ultima suflare.
Specialiştii au constatat probleme foarte grave la acoperiş, structură, fundaţii şi pictura murală aflată în stare fragilă. În 2010, când s-a prăbuşit bolta altarului, a urmat o intervenţie de urgenţă iniţiată de Ordinul Arhitecţilor din România şi finanţată de Fundaţia Pro Patrimonio, în 2010.
„Biserica de lemn din Urşi era într-o rână, se prăbuşea. Am văzut-o ridicată pe cricuri şi restaurată bârnă cu bârnă. A fost un eveniment extraordinar”, povestea unul dintre restauratori - prof. univ. dr. Dan Mocanu.
Recitalul extraordinar de vioară din biserica de la Urşi
Pentru a readuce lăcaşul la viaţă, cei de la Pro Patrimonio au avut o singură condiţie, faţă de comunitatea locală, şi anume ca, după finalizarea lucrărilor, să se slujească din nou în biserică.
Din 2010, la Urşi se desfăşoară un şantier amplu de restaurare, iar din 2013 au început lucrările de restaurare cu sprijinul organizaţiei internaţionale World Monuments Fund.
Cu ajutorul donaţiilor şi al muncii voluntare, Ordinul Arhitecţilor şi Fundaţia Pro Patrimonio au reuşit să realizeze o structură de protecţie a bisericii, să desfacă acoperişul putred şi, împreună cu prof. univ. dr. Dan Mohanu şi studenţii Universităţii Naţionale de Arte Bucureşti s-a realizat o consolidare proviziorie a frescelor. Arhitecţii Ştefan Bâlici şi Virgil Apostol au realizat voluntar proiectul de restaurare pentru biserica din Urşi.
Tot în 2013, Pro Patrimonio a organizat un alt lucru inedit pentru comunitatea de la Urşi - un recital de vioară susţinut de Alexandru Tomescu, câştigător a numeroase premii la festivalurile naţionale şi internaţionale de muzică clasică, cel căruia statul român i-a acordat privilegiul de a cânta pe vioara Stradivarius care aparţinuse muzicianului Ion Voicu. Iar recitalul a avut loc chiar în Biserica de lemn din Urşi. Cu acea ocazie s-a realizat un clip, postat ulterior pe YouTube, cu un interviu acordat de violonist, cu imagini legate de lucrările de restaurare, dar şi fragmente din recital.
Biserica de 235 de ani cu frescă de la 1843
Comoara de la Urşi, de o simplitate copleşitoare, era o „eternă necunoscută”, în mod special pentru turişti. Biserica a apărut într-o perioadă înfloritoare a Olteniei, în care ctitorirea de lăcaşuri sfinte devenise o adevărată modă printre târgoveţi, meşteşugari ori mici negustori, vătafi de plai şi moşneni.
În 1840, în Vâlcea existau 127 de biserici din lemn, pentru ca un secol mai târziu să mai fie în picioare doar 111. În zilele noastre, numărul a scăzut la jumătate, astfel de monumente fiind într-un permanent pericol de a dispărea definitiv din cauza lipsei de fonduri, a stării avansate de degradare, dar şi nepăsării, neputinţei şi neglijenţei autorităţilor.
A fost construită între 1757 - 1784, avându-i ca ctitori pe Ion Danciu şi popa Costandin, dar picturile murale viu colorate, care s-au păstrat până în zilele noastre, într-o condiţie destul de precară, au fost realizate abia în timpul reparaţiilor în 1843.
Imaginea Sfintei Maria cu aripi, a doua după cea a Mănăstirii Govora
Temelia, „talpa” bisericii, a fost construită cu bolovani de râu, fără mortar, pentru a compensa diferenţele de nivel ale solului. Structura de lemn a fost realizată cu bârne groase de stejar cu un brâu sub forma unei frânghii răsucite. Acoperişul în patru ape a fost ulterior îmbrăcat în şiţă. Tocul uşii din lemn este sub formă de acoladă, iar biserica sub formă de corabie.
Pictura expresivă, pentru salvarea căreia acum s-a demarat o campanie internaţională de strângere de fonduri, sub sloganul: „Împreună, salvăm fresca de la Urşi” (mai multe amănunte aici şi aici), în urma căreia se speră să se strângă 12.000 de euro, cuprinde, printre altele, o imagine a Sfintei Maria cu aripi, a doua după cea existentă la Mănăstirea Govora, peisaje inspirate de natură sau portrete ale ctitorilor, toate realizate în ulei.
Refăcută după un secol de la abandon
Reparaţiile din 1843 au fost necesare în urma avariilor suferite din cauza unui cutremur / incendiu produs în 1838. A fost reparată şi pictată în 1843 de către meşterii Gherghe, Nicolae şi Ioan atât la interior, cât şi la exterior.
A fost abandonată în 1913, după ce în sat a fost construită o nouă biserică de zidărie. Ultima reparaţie a avut loc în 1943, până la cea din 2010.
În 2002, un inginer a început studiul pentru demararea lucrărilor de consolidare, studiu în care se propunea refacerea fundaţiei şi a elementelor structurale din lemn pentru o rezistenţă sporită, dar şi restaurarea picturilor exterioare şi interioare.
Comunitatea locală a oferit mâncare şi cazare restauratorilor, meşterilor şi voluntarilor
Lucrările de restaurare s-au întins pe o perioadă atât de îndelungată nu numai din cauza stării avansate de degradare, ci şi a faptului că s-a lucrat efectiv la biserică doar patru luni pe an, restul perioadei fiind alocată pentru strângerea de fonduri necesare derulării acestor intervenţii.
În acest răstimp, biserica s-a ales cu o nouă fundaţie, bârne noi în locul celor putrede, un nou acoperiş şi mobilier reparat, printre altele. Comunitatea locală, prin localnici, parohie şi Primărie, s-a implicat în susţinerea proiectului, oferind an de an cazare şi masă restauratorilor, meşterilor şi tuturor voluntarilor.
S-au cheltuit până acum 120.000 de euro din donaţii
Practic, restaurarea bisericii de lemn din Urşi este finalizată în proporţie de 90%. Până acum s-au cheltuit 120.000 de euro, bani proveniţi din donaţii de la companii şi organizaţii precum: World Monuments Fund, Europa Nostra, International Music and Art Foundation, Lafarge-Holcim si Headley Trust, dar şi de la persoane fizice.
După ce fresca va fi refăcută împreună cu o parte din mobilier, micuţa bijiterie arhitecturală de la Urşi va fi redată comunităţii.
Se încarcă comentariile...
