Râmnicu Vâlcea

articolul anterior articolul urmator

VIDEO Povestea celebrei străzi din „Capitala ceramicii româneşti“, unde încă se mai găseşte arta originală UNESCO

0
4 Feb 2020 04:19:03
Autor: Daciana Mitrache
Cea mai celebră stradă din Horezu - locul unde se află atelierele ceramiştilor care au dus faima ţării peste hotare, strada Olari - construită în urmă cu cinci decenii din ordinul unui ministru şi finalizată cu banii localnicilor Foto google maps
Cea mai celebră stradă din Horezu - locul unde se află atelierele ceramiştilor care au dus faima ţării peste hotare, strada Olari - construită în urmă cu cinci decenii din ordinul unui ministru şi finalizată cu banii localnicilor Foto google maps

Povestea-document a drumului Olari din Horezu arată cum s-a realizat o investiţie pe vremea comunismului, în urmă cu cinci decenii: începută la presiunea mai marilor de la Bucureşti şi finalizată cu ajutorul localnicilor.

GALERIE FOTO
 
Fostul sat Olari, acum parte a oraşului Horezu, este vatra ceramicii olteneşti - ce a fost inclusă în lista Patrimoniului Cultural Imaterial UNESCO, în anul 2012. 
 
Drumul principal a preluat denumirea locului, fiind strada unde şi acum se află atelierele renumiţilor ceramişti din România. Denumirea vine de la preocuparea de bază a locuitorilor – modelarea lutului. Este singurul loc unde există toate şansele să găseşti ceramică autentică de Horezu. 
 
Familiile de olari tradiţionali din centrul ceramicii de Horezu duc mai departe o moştenire de cel puţin trei secole, de pe vremea lui Constantin Brâncoveanu. 
 
Un fost angajat al Primăriei Horezu, cantonierul Victor Duţulescu, a povestit cum „peste noapte”, pe vremea comunismului, a trebuit să se construiască acest drum şi care erau mizele la acea vreme, cum se făceau lucrurile. Omul între timp a murit, dar a rămas mărturie povestea sa, imprimată audio, postată ulterior pe Facebook.
 

 
Părtaş la o conversaţie telefonică, a scris ulterior istoria locului
 
„Eram de servici, la Primărie, când am primit un telefon la ora 5.00 dimineaţa, în care eram întrebat dacă este cineva la Primărie. L-am chemat la telefon pe tovarăşul vicepreşedinte Hangiu. Iar eu am stat lângă dânsul”. Astfel a putut să audă contonierul - povestitor întreaga conversaţie, iar ulterior să participe la scrierea istoriei unui drum. 
 
„Dacă viu acolo şi nu găsesc drumul făcut, să ştiţi că unul nu mai rămâneţi în Primărie”, a spus cel care se afla la celălalt capăt al firului telefonic – generalul Constantin Doncea, „ministrul arhitecturii României”.
 
Iar când a ajuns la Horezu, după o oprire la Vaideeni, unde s-a alimentat cu brânză şi lapte de la renumiţii oieri de aici, ministrul a cerut să fie dus la un celebru sculptor, iar apoi la maestrul ceramist Stelian Ogrezeanu. 
 
„Băi, voi da ordin să se facă drumul şi să fie asfalt”
 
Şocat de starea execrabilă în care se afla drumul de legătură între sate devenite acum părţi componente ale oraşului şi Horezu, ministrul a promis „despre drumul pe care nu se putea merge decât cu căruţă”: «Băi, voi da ordin ca să se facă un drum până la Iacovoiu (Petre Iacovoiu, renumit sculptor în lemn - n.r.) şi pe aici să fie asfalt». 
 
A cerut primarului ca drumul să fie făcut de urgenţă „în termen de o lună”. Şi a trimis în scurtă vreme trei basculante şi un excavator la primărie, şi nişte bani care însă au fost investiţi de autorităţile vremii în altceva, după cum povesteşte Victor Duţulescu. 
 
Drumul început la porunca „ministrului arhitecturii” şi asfaltat pe banii localnilor: 10.000 de lei
 
Astfel a ajuns cantonierul – povestitor Victor Duţulescu să propună în cadrul şedinţelor de la Secţia de Drumuri ca strada să fie finalizată prin implicarea şi mobilizarea tuturor localnicilor. Sătenii au pus bani şi au strâns mână de la mână 10.000 de lei ca drumul până atunci realizat doar parţial, să poată să fie asfaltat. 
 
Cu cei 10.000 de lei s-au adus 100 de maşini cu balast. Din păcate, ministrul Constantin Doncea, omul din ordinul căruia s-a demarat construcţia, nu a mai apucat să vadă drumul finalizat, pentru că între timp a murit în urma unui infarct.
 
„Mă bucur că mi s-a împlinit visul pe care-l aveam de când m-am dus în cantonerie – să las şi eu ceva în urma mea în satul în care m-am născut”, a spun în finalul mărturiei - document Victor Duţulescu. 
 

Adauga Comentariu

Pentru a comenta, alege una din optiunile de mai jos

Varianta 1

Autentificare cu contul adevarul.ro
Creeare cont

Varianta 2

Autentificare cu contul de Facebook
Logare cu pseudonim

0 Comentarii