Râmnicu Vâlcea

articolul anterior articolul urmator

FOTO VIDEO Teoria localizării bătăliei de la Posada în Cheile Bistriţei, judeţul Vâlcea. Argumentele autorului

10
13 Oct 2019 06:05:08
Autor: Daciana Mitrache
Bătălia de la Posada Foto Arhiva Adevărul
Bătălia de la Posada Foto Arhiva Adevărul

Ultima teorie în privinţa celebrei bătălii de la Posada o plasează din nou pe meleaguri vâlcene, de această dată în Cheile Bistriţei, din comuna Costeşti.

GALERIE FOTO
 
Despre Bătălia de la Posada de la 1330, dintre Regatul Ungariei şi Ţara Românescă s-a tot scris de-a lungul vremii, fiindcă în lipsa unor documente clare nimeni nu pare să ştie locul exact în care a avut loc acest conflict militar. Un conflict care a avut drept urmare independenţa Ţării Româneşti, naştere unui nou stat feudal independent pe harta Europei. 
 
De secole se prezintă tot felul de argumente, mai mult sau mai puţin plauzibile, privind locul de desfăşurare a acestei bătălii. Ultima teorie plasează conflictul dintre unguri şi români pe Cheile Bistriţei din Vâlcea, în apropierea a două monumente de cult şi patrimoniu: Mănăstirea Bistriţa şi Mănăstirea Arnota, din comuna Costeşti, în Oltenia de sub Munte.
 
Cel căruia îi aparţine această teorie este chiar fostul stareţ al Mănăstirii Bistriţa - Vâlcea, arhimandrit dr. Veniamin Micle. În luna septembrie, acesta şi-a lansat la Râmnicu Vâlcea o carte intitulată: „Adevărata Posada – Defileul Bistriţei”, în care prezintă argumentele pe baza cărora a ajuns la această concluzie.
 
Argumentele prezentate de arh. Veniamin Micle, în susţinerea tezei sale potrivit căreia Bătălia de la Pasada s-ar fi dat pe Cheile Bistriţei - Vâlcea, prezentate în avanpremierea lansării cărţii:
    

 
Pe ce se bazează teoria părintelui arhimandrit
 
Unul dintre argumente se referă la faptul că nu există, până la această oră, nicio consemnare istorică potrivit căreia regele ungar de la acea vreme, Carol Robert de Anjou, să fi dus vreo bătălie pe malul stâng al Oltului. 
 
În plus, pr. Veniamin Micle susţine că şi-a bazat teoria pe aproximativ 40 de documente, mare parte găsite de domnia sa, după anul 2000. A mai menţionat şi că aşteaptă aparatură de peste ocean capabilă să descopere osemintele din sol, conştient că, dacă s-a dat o bătălie în zonă, trebuie să existe o aglomerare de oase umane. Odată descoperite, datarea lor se poate face şi cu tehnica din România. 
 
„Sunt 22 de localizări ale Bătăliei de la Posada: 16 în stânga Oltului şi celelalte în dreapta Oltului. Însă, problema pe care nu au sesizat-o istoricii este următoarea: Regele Carol nu a avut nici o bătălie în stânga Oltului. Acest fapt, dovedit istoric, anulează toate afirmaţiile celor care susţin că bătălia de la Posada a avut loc în stânga Oltului”, este de părere arh. Veniamin Micle. 
 
34 de documente noi, descoperite de fostul stareţ de la Mănăstirea Bistriţa
 
În argumentarea teoriei sale, stareţul de la Bistriţa a mai precizat: „În 1937, Popa - Lissseanu citează 13 documente. Deci, în anul respectiv, existau cel puţin 13 documente despre bătălia de la Posada. În anul 2000, se cunoşteau 23 de documente, iar eu am găsit alte 34 de documente. Deci, una e să tratezi o problemă pe baza a 13 documente, şi alta este s-o tratezi pe baza a 40 de documente. Prin urmare, lucrurile trebuie bine cântărite”, a preotul arhimandrit menţionând şi că: „Nu trebuie să condamnăm nici un autor care susţine o altă teorie, dacă nu a cunoscut toate documentele”. 
 
Cât despre noua tehnologie, care ar putea ajuta în elucidarea misterului privind Bătălia de la Posada, cărturarul a mai spus: „Am nişte promisiuni, de la nişte mari cercetători, care sunt în legătură cu specialişti americani care au promis că vor trimite un aparat care depistează osemintele. Sperăm să ajungă în cursul lunii octombrie. Dacă se descoperă cu aparatul depozitul de oseminte al soldaţilor căzuţi în Bătălia de la Posada în Defileul Bistriţei, sperăm ca Dumnezeu să ne ajute”.
 
„Atâta bogăţie de informaţie şi documentare cum încă n-am întâlnit într-o altă carte de istorie”
 
„Este într-adevăr un curaj să intitulezi cartea „Adevărata Posada – Defileul Bistriţei””, este de părere istoricul Ion Soare care nu exclude această variantă şi consideră că ea trebuie cercetată de către eventualii contestatari, înainte de a fi respinsă din start. 
 
„Prea cucernicul părinte, doctor ”de facto”, Veniamin Micle vine cu o nouă ipoteză, cel puţin interesantă dacă nu chiar incitantă, privind localizarea bătăliei de la Posada în Defileul Bistriţei. Au fost, sunt şi vor fi întotdeauna voci care să conteste această atestare, vor trebui să şi dovedească acest lucru, aşa cum părintele a dovedit în această carte care are, ca să-l parafrazez pe directorul Direcţiei de Cultură Vâlcea, dl Florin Epure: „atâta bogăţie de informaţie şi documentare cum încă n-am întâlnit într-o altă carte de istorie”, a mai spus istoricul. 
 
Calea de comunicaţie de la acea vreme - cheia pentru dezlegarea misterului
 
Un alt istoric local, Dumitru Garoafă, care susţine teoria stareţului Mănăstirii Bistriţa - Vâlcea, consideră că un alt argument logic de care ar trebui să se ţină seama, l-ar reprezenta chiar căile de comunicaţie de la acele vremuri. În secolul XIV - Defileul Oltului nu era brăzdat de un drum ca în zilele noastre. Singura cale de acces dinspre Transilvania spre Ţara Românească ajungea doar până la Râul Vadului, la graniţa judeţelor Sibiu şi Vâlcea, o localitate de pe Valea Oltului care păstrează şi astăzi urmele vămii de la acea vreme. De aici, pentru a se trece munţii spre Ţara Românească, exista o altă arteră ca o buclă care mergea direct spre Curtea de Argeş. În susţinerea argumentului adus, istoricul Dumitru Garoafă a reamintit neînţelegerile care existau la acea vreme între Carol Robert de Anjou şi magistratul din Sibiu care, din acest motiv, nu ar fi permis regelui ungar şi armatei sale să aleagă această rută. 
 
„Valea Oltului, la acea vreme, deşi singura legătură între Transilvania şi Ţara Românească, era impracticabilă. Abia un secol mai târziu se va construi o arteră de comunicaţie pe aici. În plus, trebuie să ţinem cont de faptul că, pentru deplasarea trupelor, echipate cu armament şi provizii necesare unei astfel de expediţii, împotriva unui vrăjmaş precum Barasab I, care încălcase jurământul de credinţă, era nevoie de o arteră de comunicaţie. De la Cetatea Sibiului se mergea până la Râul Vadului, unde era punctul vamal între Transilvania şi Ţara Românească, drumul fiind întreţinut ori de magistratura Sibiului, ori de Voievodatul Transilvaniei.  De la Râul Vadului, spre ieşirea din defileu, se făcea o buclă prin munţi, prin Câineni, Titeşti, Sălătruc până la Curtea de Argeş, unde era reşedinţa lui Basarab I. În condiţiile în care regele ungar se afla în litigiu cu magistratul din Sibiu, nu putea folosi această rută pe Valea Oltului şi bucla aferentă prin Argeş spre Râmnicu Vâlcea. Este o ipoteză logică. Ca atare, traseul ales, conform documentării arhimandritului, va fi astfel prin Cheile Bistriţei cu deznodământul binecunoscut”, a mai menţionat istoricul Dumitru Garoafă.
 
Zeci de localizări, niciuna dovedită
 
Teoria arhimandritului Venamin Micle deschide o nouă temă de cercetare privind istoria poporului român, pe baza noilor documente descoperite de domnia sa. De-a lungul timpului, Bătălia de la Posada a fost localizată de pe Valea Cernei, din Mehedinţi - în zona Mehadiei din Banatul de Severin, până pe Valea Prahovei, atât pe Valea Oltului, în Ţara Loviştei în zona Titeşti - Perişani, cât şi pe culoarul Rucăr - Bran.  
 
În descoperirea locului în care s-a desfăşurat conflictul militar un element esenţial îl constituie „calea de comunicaţie”, pe unde s-au retras ungurii spre casă. Într-o relatare din 1397 a lui Sigismund de Luxemburg se pomeneşte despre această bătălie că a avut loc „pe când urcam culmile munţilor”,„prin nişte strâmtori şi poteci înguste, strânse între tufişuri mari”.
 
Descrierea destul de generală, cred istoricii, este preluată din „Cronica pictată de la Viena”, aşa cum s-a întâmplat în cazul multor documente ulterior, deşi : „Basarab a venit pe o cale cu toată oastea sa, şi calea sucită şi de amândouă părţile cu râpe foarte înalte, era închisă împrejur, şi unde calea zisă era mai largă, acolo valahii în mai multe locuri o întăriseră cu şanţuri săpate împrejur. (...) Mulţimea nenumărată a valahilor, sus pe râpi alergând din toate părţile, arunca săgeţi asupra oastei ungureşti care era în fundul căii de drum, care însă nu ar fi trebuit numit drum, ci mai curând un fel de corabie strâmtă, unde, din pricina înghesuielii, cei mai sprinteni cai şi ostaşi cădeau în luptă, pentru că din pricina urcuşului prăpăstios din cale nu se puteau sui contra valahilor (...)”. 
 
În „Chronica antiqua”, cea mai veche cronică săsească, există o menţiune a Bătăliei de la Posada, când sibienii s-au răsculat împotriva lui Carol Robert şi au luat partea lui Basarab I.
 
Cercetările din ultimii patru ani pot fi dovedite sau infirmate doar cu ajutorul tehnologiei
 
Teza potrivit căreia Posada s-ar afla pe Defileul Bistriţei în Vâlcea îşi are începuturile în anul 2015, când preotul vâlcean a venit pentru prima dată cu această teorie, iar în toţi aceşti ani a căutat argumente în susţinerea ei cu dovezi.   
 
Mănăstirea Bistriţa din Vâlcea a fost construită pe ruinele unui schit ridicat chiar de către Basarab I, iar defileul Bistriţei din apropiere prezintă caracteristici întâlnite în „Cronica pictată de la Viena”, dar şi în alte documente ale cancelariei ungare. 
 
Preotul Veniamin Micle este licenţiat în istorie, fiind autorul a peste 300 de articole şi aproximativ 100 de cărţi de istorie şi spiritualitate. S-a născut la 7 iulie 1939, în Plopoiş, judeţul Maramureş, dedicându-şi viaţa bisericii. După Seminarul teologic din Cluj, a urmat cursurile Institutului Teologic Universitar din Sibiu şi studii de doctorat la Institutul Teologic Universitar din Bucureşti, la Facultatea de Teologie catolică din Strasbourg şi Institutul ecumenic Tantur - lerusalim (1973). Este arhimandrit de peste patru decenii, a fost profesor şi director la mai multe seminarii din ţară, a slujit printre altele şi la Mănăstirea Cozia, fiind stareţ al Mănăstirii Bistriţa din Oltenia până în 1992, iar de atunci preot slujitor la aceeaşi mănăstire. În 2014, reprezentanţii comunei Costeşti i-au acordat titlul de „cetăţean de onoare” al localităţii.  
 

Adauga Comentariu

Pentru a comenta, alege una din optiunile de mai jos

Varianta 1

Autentificare cu contul adevarul.ro
Creeare cont

Varianta 2

Autentificare cu contul de Facebook
Logare cu pseudonim

10 Comentarii

Realist
13.10.2019, 08:58:14

Daciana, asta e o gogoasa popeasca, iti dau imediat 2 argumente evidente : 1. NU exista nici acum vreun drum de iesire / traversare a muntilor prin cheile Bistritei valcene, daramite acum cateva secole ! Practic, trece doar (partial) de masivul Buila, pana spre Sibiu mai e cale lungaaaaaa ! Bistrita valceana este un raulet insignifiant si scurt, nu trece muntii Carpati - ce sa caute Carol pe aici ?!? 2. Defileul Bistritei valcene este prea SCURT pt a bloca un corp de armata considerabil, cum trebuie sa fi avut Carol. Punctul cel mai stramt nu are decat cateva zeci de metri.

+1 (1 vot)
Cel Mare Scarambeu
13.10.2019, 10:03:39

Daciana,acolo la Costesti s-au batut minerii lui Miron Cosma nu ungurii cu romanii.Acuma o muti in functie de discursul din campania electorala a lui Dancila

+1 (1 vot)
Martin Luther
13.10.2019, 10:14:35

Important nu e locul ci faptul ca ungurii in inganfarea lor, de care n-au scapat nici azi, au luat o bataie sora cu moartea. Lucru care se va intampla mereu in urmatoarele sute de ani.

+1 (1 vot)
tac tic
13.10.2019, 12:55:56

Singura relatare istorica viabila ramasa din acele timpuri, la doar 67 de ani de la batalia de la Posada, apartine lui Sigismund de Luxemburg, in 1397 si este preluata din "Cronica pictata de la Viena". Dupa cum se poate lesne intelege din textul acesteia, reprodus in articolul de fata, Sigismund de Luxemburg descrie in mod clar calea de acces urmata de catre armata lui Carol Robert de Anjou pentru a intra in Tara Romaneasca: "urcam culmile muntilor";"prin stramtori si poteci inguste"; "rape foarte inalte de amandoua partile"; etc. Nicaieri nu se aminteste de vreo albie sau defileu de rau, de vreo apa curgatoare sau de vreun traseu parcurs pe langa vreo apa curgatoare. Asadar, e excus ca batalia de la Posada sa fie localizta prin defileul Oltului, nici la stanga si nici la dreapta acestuia, si nici prin stramtorile vreunui alt rau ce trece muntii din Transilvania in Muntenia. Mai mult, e greu de imaginat ca Carol Robert de Anjou s-ar fi incumentat sa patrunda in Muntenia cu o armata considerabila printr-un defileu de rau, abrupt si fara drumuri amenajate cat de cat... In plus, defileul Oltului nu era singura cale de acces dintre Transilvania si Tara Romaneasca. Personal, consider ca intrarea trupelor austriece in Tara Romaneasca s-a facut prin culoarul Rucar-Bran, mult mai accesibil pentru o armata de asemea proportii si mult mai pliabil pe descrierea conditiilor geografice si de loc din relatarile lui Sigismund de Luxemburg. Undeva, pe acest culoar a avut loc batalia de la Posada. Sunt mai multe argumente in favoarea acestei ipoteze: 1. Culoarul Rucar-Bran este cea mai scurta cale de a ajunge din Transilvania la Curtea de Arges, cetatea de scaun a Tarii Romanesti; acesta fiind scopul regelui austriac si al campaniei sale armate; 2. Descrierea geografica a locului bataliei se potriveste perfect cu topografia anumitor zone de pe acest traseu, fara sa inventam defileuri, rauri sau alte ape curgatoare; 3. Pe culoarul Rucar-Bran, dupa ce se trec muntii si se patrunde din judetul Brasov in judetul Arges, cu cca 2-3 kilometri inainte de a ajunge in comuna Rucar, exista si astazi denumirile unor zone stancoase si abrupte, mostenite de secole in limbajul si constiinta locala: Posada si Sub-Posada.

+2 (2 voturi)
tac tic
13.10.2019, 13:08:01

Rectific: evident, e vorba despre "regele Ungariei" si "armata ungara", nu "austriaca" asa cum din graba am tastat in comentariu... Imi cer scuze!

+2 (2 voturi)

Vezi toate comentariile (10)