VIDEO Terifiantele şi uluitoarele creaturi marine care pot depăşi 18 metri. Ce sunt pirozomii sau „unicornii mării“
0
Fascinante creaturi trăiesc în adâncul oceanelor, printre acestea unele sunt de-a dreptul uluitoare având în vedere caracteristicile care le fac unice în lumea din adâncuri.
Pirozomii - pyrosome / pyrosoma, după denumirea originală, sunt consideraţi monştri marini având în vedere dimensiunile gigantice la care pot ajunge - peste 18 metri. În realitate, sunt departe de a fi nişte monştri.
Este vorba de fapt de nişte colonii de sute şi chiar mii de creaturi marine - organisme individuale numite zooide - cu proprietăţi unice şi fascinante. Una dintre acestea este bioluminescenţa, alta faptul că pot trăi veşnic, iar caracteristicile care le fac unice nu se opresc aici.
Seamănă mai mult cu meduzele, dar în afara aspectului nu au nimic în comun cu acestea.
Extratereştrii mărilor aidoma rasei Borg din Star Trek
La fel ca rasa de extratereştri din Star Trek, membrii coloniei sunt interconectaţi, doar că în acest caz doar fizic. Pentru cei care nu sunt pasionaţi de filmele SF, rasa Borg este reprezentată în film de drone umanoide cu implanturi cibernetice, din mai multe specii, organizate ca un colectiv interconectat, care iau decizii la comun, prin intermediul unei minţi colective.
Şi în colonia Pyrosoma, organismele lucrează la unison, inclusiv pentru a se deplasa. Practic reprezintă o colecţie de mii de clone, din moment ce fiecare organism este capabil să se cloneze şi să se adauge coloniei.
Întreaga colonie are forma unui tub gigantic, a cărui deschidere poate ajunge şi la 2 metri în diametru.
„Tunica gelatinoasă”
Cum reuşesc creaturile individuale să se mişte la unison? Cu ajutorul unei „tunici gelatinoase”, care le uneşte într-o formă asemănătoare unui jeleu.
Pot depăşi 18 metri în lungime
Jurnalistul Carl Zimmer a descris aceste creaturi precum un gigant tub al unui dispozitiv antivânt. Pot atinge dimensiuni impresionante, dar s-au întâlnit şi colonii mici de câţiva centimetri.
Moira Decima, specialist la Institutul Naţional de Cercetări Acvatice şi Atmosferice din Wellington, susţine că s-a constatat o înflorire a unui Pyrosoma uriaş pe coasta de vest a Statelor Unite ale Americii, în 2017, dar recunoaşte că se depun multe eforturi pentru a înţelege aceste creaturi mitice.
Oamenii de ştiinţă au alintat-o cu numele de „unicornul mării”
Biologii marini recunosc şi ei că sunt printre cele mai ciudate creaturi din adâncuri. Dar, pe de altă parte, mai spun ei: „În ciuda naturii lor improbabile, aceşti giganţi terifianţi, care au dat naştere unora personaje horor de filme, sunt în realitate delicate şi fragile”. Din acest motiv au fost denumite „bizarii unicorni ai mărilor”.
Bioluminiscenţa
Numele lor provine de la una dintre caracteristicile lor de bază - bioluminescenţa: „pyro” înseamnă „foc” în greacă, iar „soma” înseamnă „corp”. Lumina lor albastră - verzuie poate fi văzută de la peste 30 de metri distanţă.
În 1849, biologul TH Huxley a scris acest lucru despre făpturile care emit lumină: „Tocmai am admirat luna în toată splendoarea ei şi m-am uitat şi la frumoasa Pyrosoma, strălucind ca nişte cilindri albi-calzi în apă”.
În plus, emit ca grup. Aşa cum spune Joseph Jameson-Gould: „Fiecare zooid individual este capabil să emită lumină, iar atunci când o face, la fel procedează şi vecinii săi. Uneori, lumina dintr-o colonie provocă o altă colonie să se aprindă. Este ca şi cum ar comunica, ar vorbi.”
Uimitoarea capacitatea de a sorta mâncarea şi de a se deplasa prin aspirarea şi evacuarea apei
Un scafandru le-a descris ca fiind creaturi pufoase la atingere.
Se hrănesc prin filtrare cu apa bogată în plancton, pe care o expulează în interiorul gol al coloniei. Iar pentru a se deplasa expulzează o parte din apa filtrată: „Forţa combinată a apei, de la fiecare zooid, este ejectată în această cavitate şi aşa mai departe, până în partea din spate a coloniei, ducând la propulsarea acesteia”, explică biologul David Bennett, „într-o cuplare minunat de simplă atât de hrănire, cât şi de mişcare”.
Zooidele în sine sunt mici creaturi multicelulare care filtrează mâncarea prin pomparea apei prin trupurile lor şi astfel captează fitoplanctonul, bacterii şi alte resturi de la animalele marine.
Datorită acestui proces de pompare a apei, printr-un sifon, în şi în afara corpului, fac parte dintr-o categorie cunoscută sub denumirea de tunicate / tunicates sau „sea squirts” ori „gândaci de mare”, pentru capacitatea lor de a sorta mâncarea, chiar şi din cele mai puţin ospitaliere medii.
Pentru a se hrăni, Pyrosome înoată vertical pe suprafaţa oceanului noaptea, pentru a prinde fitoplanctonul şi revin în adâncuri ziua, probabil pentru a evita prădătorii.
În timp ce alte creaturi precum cefalopodele folosesc propulsie cu jet, Pyrosoma este singurul animal care se deplasează fluid: „Deoarece fiecare membru înfulecă un plancton minuscul", remarcă biologul marin Rebeca Helm, „trebuie să aspire constant apa în şi peste coşurile lor şi să arunce constant deşeurile. Astfel, se deplasează cu o viteză constantă, deşi dureros lentă."
Poate ajuta oamenii la vindecarea unor boli diverse
Bioluminiscenţa - în special versiunea colectivă - rămâne un mister pentru oamenii de ştiinţă. Dar cercetarea Pyrosomes, precum şi a altor creaturi capabile să lumineze, poate duce la noi înţelegeri ale biologiei celulare.
„A fost dezvoltată o mare varietate de tehnici de laborator", spune David Bennett, „ajutând oamenii de ştiinţă să descopere multe fenomene noi, precum şi la dezvoltarea de tratamente pentru multe boli".
În 2008, echipă de cercetători a câştigat Premiul Nobel în chimie pentru munca depusă în cercetarea meduzelor bioluminescente.
Monştrii din adâncuri, în realitate sunt prietenoşi
Spre deosebire de alţi monştri marini, precum uriaşul calamar, nu au dinţi şi nici tentacule. Chiar dacă sunt o apariţie destul de „terifiantă”, cum au recunoscut cei care i-au văzut, de fapt acesta este singurul lor aspect negativ.
Aşa cum spuneam, au capacitatea de a se reproduce prin clonare, motiv pentru care colonia îşi poate regenera părţile rănite, se poate reface. De aceea, se spune despre aceste creaturi marine că pot trăi veşnic. Cu excepţia cazului în care toate clonele individuale sunt ucise în acelaşi timp. Prin urmare, teoretic, o colonie poate trăi nelimitat, micşorându-se şi crescând în permanenţă.
Clonele individuale sunt hermafrodite. Atunci când două colonii se întâlnesc în ocean, indivizii se implică probabil în reproducere, mai bănuiesc specialiştii. De asemenea, coloniile se reproduc asexuat, prin înfiinţarea unor mici colonii de început care conţin câteva clone individuale.
Chiar dacă pot părea ca o specie ciudată de meduze, în realitate posedă măduva spinării şi sunt grupate taxonomic cu Chordata Phylum. Oamenii de ştiinţă folosesc această metodă, numită taxonomie, pentru a grupa şi organiza toate organismele de pe pământ pe baza unor caracteristici similare. Pentru a face parte din filonul Chordata, caracteristica comună necesară este un notocord care separă Pyrosoma de meduză, care a fost clasificată ca nevertebrată.
În 2019, Buttle şi Hathaway, doi scafandrii experimentaţi, au reuşit să surprindă un Pyrosoma uriaş, în timpul sezonului cald din Noua Zeelandă, în apropierea Insulei Whakaari, la aproximativ 30 de mile de continent. L-au asemuit cu un vierme gigant şi şi-au propus să predea lecţii despre el pe baza imaginilor surprinse copiilor.
Surse de inspiraţie: National Geographic „See the giant ‘sea worm’ filmed off the coast of New Zealand” şi The Atlantic: „12 Reasons Pyrosomes Are My New Favorite Terrifying Sea Creatures”
Se încarcă comentariile...
