Colonelul Ştefan David, şeful Securităţii comuniste ajuns senator de Caraş-Severin

Inspectoratul Judeţean de Securitate Caraş-Severin sau UM 0906 a avut şi şefi de temut dar şi oameni care au rămas până azi iluştrii anonimi

Securitatea a fost, oficial, înfiinţată prin decretul nr. 221 din 30 august 1948 al Prezidiului Marii Adunări Naţionale a RPR. Iniţial a purtat numele de Direcţia Generală a Securităţii Poporului (DGSP). 

Securitatea a început să acţioneze după lovitura de stat din 23 august 1944, când Ministerul Afacerilor Interne a fost infiltrat masiv de comunişti. Securitatea a fost creată de SMERŞ, o divizie a NKVD, având ca misiune înlocuirea serviciilor secrete din ţările ocupate de URSS cu structuri de tip sovietic. Unitatea SMERŞ din România, numită Brigada Mobilă. 

Primele structuri teritoriale nu cuprindeau şi judeţele Caraş şi Severin, ci acestea depindeau de Timişoara. Cu toate acestea sunt documente care vorbesc despre „Hahone Iosif - in 1950 era cpt., sef Serviciul Judetean de Securitate Caras“. Nu am reuşit, însă să identificăm şi corespondentul său pentru judeţul Caraş-Severin. Abia în anul 1968 se înfiinţează Inspectoratul Judeţean Caraş-Severin. 

„Ordinul Preşedintelui Consiliului Securitãţii Statului Nr. 1.536 din 18 februarie 1968. Cu data prezentului ordin, se constituie colectivul de conducere al Inspectoratului de securitate judeţean Caraş-Severin, în urmãtoarea componenţã: 1. lt. col. Malea P. Petru – inspector şef al inspectoratului judeţean;  2. maior David M. Ştefan – adjunctul inspectorului şef şi şef al Serviciului I;  3. maior Mortoiu M. Aurelian – adjunctul inspectorului şef şi şef al Serviciului de securitate al municipiului Reşiţa;  4. maior Coroianu Gh. Tiberiu – adjunct şef serviciu tip I şi şef al Biroului I la Serviciul I informaţii interne;  5. maior Groza I. Traian – şef serviciu tip I la Serviciul II contrasabotaj. Preşedintele Consiliului Securitãţii Statului, Ion Stãnescu“.

Aşadar lt.col. Petru Malea a fost primul şef al securităţii din Caraş-Severin, secondat de Ştefan David şi Aurelian Mortoiu, ambii ajungând ulterior în poziţia de şefi ai Securităţii. Malea fusese iniţial adjunctul sefului Securităţii Regiunii Banat, el, însă, ocupându-se tot cu activitatea în cadrul judeţelor Caraş şi Severin. De altfel Malea îi va preda ştafeta din fruntea Securităţii judeţului Caraş-Severin lui Ştefan David, cu o scurtă intermediere a coloneluilui Linţu, cel care va fi mutat la şefia Miliţiei, pentru a i se face loc liber lui David. 

Lt.col. Petru Malea, primul şef al Securităţii judeţului Caraş-Severin

Acesta era renumit pentru abuzurile pe care le făcea dar şi pentru nazurile de care dădea dovadă, atunci când primea diverse „foloase necuvenite“. O anchetă a Securităţii descrie mai multe abuzuri ale acestuia, încă de pe vremea când era doar adjunct al şefului regional de la Timişoara. „În 1960, lt. col. Malea Petru, fost locţiitor şef direcţie, în prezent inspector şef al Inspectoratului de securitate judeţean Caraş-Severin, şi-a comandat prin intermediul cãpitanului Kristof Ladislau, la Cooperativa „Progresul“ din Timişoara, o garniturã de mobilã în valoare de 18.000 lei. Deoarece calitatea furnirului de care

dispunea cooperativa nu i-a convenit, a trimis pe acelaşi ofiţer la Caransebeş, de unde a ridicat alt furnir, de calitate superioarã. Întrucât, însã, nici acesta n-a corespuns pretenţiilor sale, a trimis pe ofiţer la Deta, pentru a-l schimba din nou. Ambele transporturi au fost fãcute fãrã platã, cu mijloace auto luate în mod abuziv de la diferite întreprinderi“ se arată într-un raport de control intern al Securităţii dat publicităţii de CNSAS.

Tot în anul 1960 şi-a procurat de la G.A.S. Fântânele, din fostul raion Arad, o garniturã de mobilã de balcon din împletituri, la un preţ inferior faţã de cel din comerţ, pentru care a achitat, cu factura nr. 788/1960, suma de 914,67 lei. În anul urmãtor, Direcţia de control şi revizie a regiunii Banat a efectuat un control de fond la unitatea menţionatã mai sus şi, prin procesul verbal nr. 8089/25 noiembrie 1961, a stabilit cã „garnitura de mobilã cumpãratã de ofiţer costa cu 1.010 lei mai mult. Şeful Direcţiei

de control şi revizie – Grozavu Ioan – l-a încunoştinţat pe ofiţer, recomandându-i sã plãteascã diferenţa de preţ, însã, pânã la data verificãrilor, lt. col. Malea Petru nu a clarificat situaţia“ se mai arată în raportul citat.

În decembrie 1967 şi-a confecţionat o hainã – imitaţie de piele – la o cooperativã,pentru care a achitat numai suma de 101 lei, în loc de 844 lei, cât trebuia sã plãteascã. Diferenţa a achitat-o abia în 1968, dupã începerea verificãrilor. „La cererea responsabilului cooperativei unde şi-a confecţionat haina, lt. col. Malea Petru, în calitate de preşedinte al Comisiei de eliberare a vizelor şi paşapoartelor, a facilitat

plecarea acestuia în R.P.U. pentru a doua oarã în cursul anului 1967. A folosit unii ofiţeri din subordine pentru a-i rezolva, atât în orele de program, cât şi în timpul lor liber, diverse probleme personale. Pe fostul şef al biroului din cadrul Serviciului de informaţii interne, care rãspundea de problema învãţãmânt – cãpitanul Kristof Ladislau – l-a folosit pentru influenţarea unor cadre didactice de la Facultatea de electronicã, atât pentru a asigura reuşita fiului sãu la examenul de admitere, cât şi la promovarea examenelor din anii de învãţãmânt 1965/66 şi 1966/67“ se mai precizează în raportul publicat de CNSAS.

Autorităţile comuniste au concluzionat că Maldea, datorită acestui comportament, s-a expus excesiv faţă de funcţia pe care o avea, dar nu a fost luată nici o măsură împotriva sa. „Sãvârşind asemenea abuzuri, lt. col. Malea Petru n-a avut tãria moralã sã ia mãsuri împotriva unor subordonaţi care au sãvârşit abateri grave. Aşa, de exemplu, nu a putut sã-l tragã la rãspundere pe cpt. Kristof Ladislau şi nici pe fostul şef al Serviciului raional Arad – lt. col. Nedelea Ion –, deşi a cunoscut faptele grave ale acestora“ credeau semnatarii raportului de control intern al Securităţii. În 1972 acesta este înlăturat de la conducerea Inspectoratului Judeţean al Securităţii judeţului Caraş-Severin şi înlocuit cu col. Linţu Ioan, un comunist dur, şcolit la Ştefan Gheorghiu, despre care se credea că va face ordine în instituţie.  

Col. Ioan Linţu, al doilea şef al Securităţii din Caraş-Severin

Despre acesta avem informaţii extrem de preţioase din 21 februarie 1972 dintr-un Referat de cadre al colonelului Linţu Ioan, şeful Cancelariei Consiliului Securitãţii Statului, propus sã fie numit inspector

şef al Inspectoratului de securitate al judeţului Caraş-Severin, publicat de CNSAS. 

Linţu Ioan, în 1942 a intrat curier la Uzina „Oţelul Roşu“, din 1943 a urmat patru ani şcoala profesionalã, s-a calificat în meseria de strungar în fier şi a lucrat un an în profesie. În 1948 a absolvit un curs de normatori tehnologi, dupã care a lucrat un an în aceastã specialitate. Dupã „eliberarea ţãrii“ a activat în U.T.C.

Din 1949 a urmat Şcoala de ofiţeri politici M.A.I., pe care a absolvit-o dupã un an cu gradul de locotenent. Dupã absolvire a lucrat doi ani ca instructor în aparatul de partid, la diferite mari unitãţi de securitate. În 1952 a fost mutat la Direcţia secretariat M.A.I., dupã trei ani fiind numit adjunct, iar în 1962 şef al direcţiei respective.

„În 1967 a fost încadrat şef al Cancelariei Consiliului Securitãţii Statului, unde munceşte şi în prezent. De mai mulţi ani este membru al Comitetului organizaţiei de partid C.S.S. În 1970 a absolvit Şcoala superioarã de partid „Ştefan Gheorghiu“. „Din notãrile de serviciu şi din aprecierile fãcute de conducerea C.S.S. rezultã cã are o bunã pregãtire politicã, militarã şi cunoştinţe teoretice privind munca de securitate. Se strãduieşte sã cuprindã [cât] mai bine sarcinile ce-i revin, contribuie la ridicarea calitãţii analizelor şi informãrilor înaintate conducerii C.S.S. şi a asigurat o mai bunã cunoaştere şi executare de cãtre unitãţi a ordinelor. Pe linie de protocol şi relaţii a obţinut, de asemenea, rezultate bune în ultimii ani. Încredinţândui-se unele misiuni speciale în ţarã şi exterior, le-a îndeplinit cu pricepere şi competenţã, asigurând reuşita acţiunilor respective. Uneori nu este suficient de operativ. Ca membru al comitetului de partid şi-a îndeplinit sarcinile trasate. În familie şi societate are comportare bunã“ se arată în raportul citat. Nu rezistă foarte mult pe acestă funcţie, datorită presiunilor lt.col. Ştefan David, care a simţit gustul şefiei cât a asigurat interimatul după plecarea lui Maldea. aşa că Linţu nu apucă să ocupe nici doi ani acest post, fiind numit şeful Miliţiei Caraş-Severin, numai pentru a i se face loc lui David.

C.C. al P.C.R. Secţia Cadre Linţu Ioan Membru de partid din 1946 – Nãscut la 17 noiembrie 1928, în oraşul Oţelul Roşu, judeţul Caraş-Severin; – Originea socialã: muncitoreascã; – Naţionalitatea: românã; – Cãsãtorit, are doi copii; – Studii: Şcoala de un an de ofiţeri politici M.A.I.; Şcoala superioarã de partid „Ştefan Gheorghiu“; – Profesia şi gradul: ofiţer, colonel; – În prezent este şeful Cancelariei la Consiliul Securitãţii Statului.   1972 februarie 21.  Referat de cadre al colonelului Linţu Ioan

Colonelul Ştefan David, şeful Securităţii ajuns senator de Caraş-Severin

Este cea mai emblematică figură a şefilor de Securitate ai judeţului Caraş-Severin, deşi este originar din Dolj, întreaga sa carieră a avut loc în acest judeţ. S-a nascut la data de 7 noiembrie 1932 in localitatea Segarcea, judetul Dolj.  Publicaţia "Evenimentul zilei" din 17 octombrie 2003 rezuma astfel informaţiile de la CNSAS: "Colonel Ştefan David: de foarte tînăr, la doar 25 de ani, a ajuns şeful Serviciului Raional Oraviţa, iar pînă în 1989 a avansat şi ca funcţie şi ca grad pînă la şefia Securităţii Caraş Severin. Ştefan David este cunoscut nu numai ca securist, ci şi ca senator PRM, Tănase Tăvală, colegul său de parlament, fiind anchetat de el". În anul 1960 primeşte gradul de căpitan iar din 1968 devine adjunctul şefului securităţii. Între 1972-73 lt.col. Ştefan David asigură interimatul la conducerea IJ CS a Securităţii iar din 1974 devine şeful Securităţii până în anul 1985, când este trecut în rezervă. Nu are stare, însă şi, după 1990 intră în politică, înscriindu-se în Partidul Socialist al Muncii, înfiinţat în 16 noiembrie 1990. În urma alegerilor din 27 septembrie 1992 PSM a intrat în parlament, avînd 3,18% din voturi la alegerile pentru Senat şi 3,04% din voturi la alegerile pentru Camera Deputaţilor. Ştefan David a fost senator de Caraş-Severin. La următorul scrutin din 3 noiembrie 1996, Partidul Socialist al Muncii nu a mai intrat în Parlament, obţinînd 2,16% din voturi la alegerile pentru Senat şi 2,15% din voturi la alegerile pentru Camera Deputaţilor. Conducerea partidului era formată din foşti activişti ai Partidului Comunist Român, neoficial acest partid fiind considerat continuatorul PCR. Preşedintele partidului de la înfiinţare pînă în anul 1999 a fost Ilie Verdeţ.

Potrivit revistei secrete „Securitatea“ pe care o primeau doar ofiţerii Securităţii, conducrea RSR era mereu nemulţumită de numărul mare al trecerilor în Serbia înregistrate în Caraş-Severin. Stresat de certuri şi pentru a da exemplu col. Ştefan David a dat un ordin draconic: toţi cei care sunt prinşi că încearcă să treacă frontiera să fie împuşcaţi, deşi legea RSR de atunci nu prevedea asta. Dezvăluirea aparţine lui Doru Braia. „Securitatea a comis un şir neîntrerupt de crime. Ajunge sã dau numai exemplul colonelului Stefan David, fostul comandant al Securitãţii Caraş-Severin, care a dat ordin ca sã fie puse din 150 în 150 de metri cadvrele celor împuşcaţi pe frontiera cu Iugoslavia, pentru a da un "exemplu". Aici putem vorbi de o clarã profanare de cadavre, dar mai este ceva, cine a dat ordinul ca cei care încercau sã treacã frontiera cu Iugoslavia sã fie omorâţi? Tot Ceauşescu este de vinã? Omorârea nu era prevãzutã în lege, în cazul extrem grãnicerul trebuia sã tragã numai la picioare. Aşa cã tot acest Stefan David este vinovat şi de aceste crime. Câţi au murit pe frontiera cu Iugoslavia? În orice caz peste 1.000!“.

Numărul 4 din 1984 al revistei Securitatea ne desconspiră un caz clasic de trecere a frontierei, caz în care Ştefan David s-a implicat direct în controlul şi supervizarea întregii operaţiuni, tocmai de teamă ca nu cumva planul transfugilor să reuşească. Cazul a fost redescoperit şi redat publicului de ziarul „Atac de Constanţa“: „Sursa “Ion Tudor” din legătura unui ofiţer din Serviciul de contrainformaţii economice al Securităţii judeţene Caraş-Severin a informat că, în Caransebeş a fost contactat de un individ care i-a propus o afacere rentabilă. Despre ce era vorba ? Participarea la un grup care îşi propusese să pună stăpânire, în timpul cursei, pe nava “Mehedinţi” care naviga pe Dunăre între Orşova şi Moldova Veche, să acosteze pe malul iugoslav şi apoi să ajungă în Occident. Recompensa era de 100.000 lei plătiţi în străinătate.

La prima discuţie, “Ion Tudor” a stabilit că interlocutorul său se numea Gruia, era din Caransebeş, dar nu a putut afla detalii ale planului, cine erau ceilalţi membri ai grupului şi data când se preconiza a se trece la acţiune. Informaţia obţinută a constituit punctul de plecare al măsurilor întreprinse de acel adevărat “stat major” de analiză şi acţiune, constituit şi coordonat moment cu moment de şeful securităţii. Astfel, în urma instructajului, sursa “Ion Tudor” a efectuat succesiv mai multe întâlniri cu Gruia căruia i-a câştigat încrederea, stabilind detalii ale planului. Actul de evaziune urma să se producă având ca acoperire desfăşurarea unei nunţi chiar pe nava “Mehedinţi” - ceea ce trebuie să recunoaştem că este o legendă care surprinde prin ingeniozitate. Sarcina primită de “Ion Tudor” de la Gruia, care se dovedise a fi coordonatorul grupului, era aceea de a găsi “mirele”, evident un tânăr necăsătorit, aventurier, dornic de a ajunge în Occident. Acesta, la rândul său, trebuia să închirieze un local în Moldova Nouă, să angajeze muzicanţi, să facă pregătirile de nuntă după obiceiul locului.

În săptămâna premergătoare “fericitului eveniment”, mirele urma să călătorească de câteva ori cu nava “Mehedinţi” pe ruta respectivă pentru a se familiariza cu personalul de pe vas şi cu grănicerii, pretextând că are de făcut cumpărături pentru nuntă. După ce i s-a transmis că a fost găsit “mirele” potrivit scenariului, Gruia a fixat ca nunta să aibă loc Sâmbătă 17 iulie 1982. Numai că nuntaşii nu aveau de unde să ştie că hora lor va fi întreruptă în timpul petrecerii...

Apreciindu-se ca îndrăzneaţă şi periculoasă intenţia grupului, s-a hotărât ca rolul “mirelui” să fie încredinţat, unui tânăr şi destoinic ofiţer de securitate din compartimentul antiterorist, care anterior se călise în mai multe misiuni executate atât la inspectorat, cât şi la unitatea centrală de profil. Şi astfel “mirele” preia iniţiativa, ajungând să comande “naşului” – alias Gruia – şi celorlalţi nuntaşi. După instructajul făcut de şeful securităţii, prilej de stabilire a variantelor de acţiune şi a modalităţilor de depăşire a momentelor critice ce inevitabil pot să apară, “mirele” s-a deplasat în localitatea Moldova Nouă. Cu sprijinul şefului biroului de securitate orăşenesc, au început pregătirile de nuntă la restaurantul “Valurile Dunării”, evenimentul urmând a avea loc la data fixată de Gruia, în seara zilei de 17 Iulie 1982. După ce au fost puse la punct, şi discutate detaliile cu şeful localului, a fost ales personalul de deservire – avându-se permanent grijă să nu se deconspire măsurile de securitate – “mirele” a selecţionat doi muzicanţi pentru a-l însoţi până la Orşova. În dimineaţa zilei cu pricina, “mirele”, împreună cu un coleg cu experienţă şi cu cei doi muzicanţi, a făcut deplasarea cu nava de pasageri de la Moldova Veche la Orşova pentru a aduce “nuntaşii”. S-a asigurat că pe timpul călătoriei, într-adevăr, atmosfera să fie ca de nuntă. Ajunşi în portul Orşova de pe raza judeţului Mehedinţi – locul de întâlnire al grupului – “mirele” şi însoţitorii săi s-au pregătit să-i aştepte cum se cuvine pe nuntaşi.

Încă de la obţinerea informaţiei de primă sesizare, între cele două securităţi judeţene – Caraş-Severin şi Mehedinţi - a funcţionat perfect cooperarea, factor de primordială importanţă în reuşita prevenirii. Au fost întreprinse măsuri specifice în portul Orşova: s-au instituit posturi fixe şi patrule mobile de observare şi control; s-a prefigurat dispozitivul de intervenţie şi modul de cooperare cu organele de grăniceri: au fost stabilite consemne, parole, sistemul de legătură şi semnalele pentru declanşarea acţiunii de reţinere a infractorilor. Grupa de intervenţie antiteroristă de la Inspectoratul judeţean Mehedinţi al Ministerului de Interne a fost pusă în alarmă, constituind elementele principale ale dispozitivului de acţiune.

Paralel cu aceasta, continuau măsurile de supraveghere informativ-operativă a lui Gruia, conturându-se din ce în ce mai clar planul acestuia odată cu identificarea legăturilor. Pentru conspirarea deplină a sursei şi obţinerea materialului probator a fost reţinută o legătură a sa care săvârşise o contravenţie. În declaraţie, aceasta a dezvăluit planul de evaziune în care era implicată.

În restaurantul portului Orşova nuntaşii-evazionişti, în număr de 12, au sosit în două serii, fiind primiţi de “mire” după datină, în atmosfera de autentică nuntă. Numai că, petrecerea le-a fost întreruptă, înaintea îmbarcării pe vas, prin acţiunea fermă a dispozitivului de securitate. Percheziţia asupra grupului de infractori a scos la iveală numeroase mijloace de luptă improvizate pe care intenţionau să le folosească în deturnarea navei, precum şi importante valori pe care urmau să le scoată peste graniţă (145.300 lei, 1.060 mărci finlandeze, 610 D.M. şi 170 dolari S.U.A.).

Epilogul tentativei acestor infractori – din categoria elementelor declasate, aventuriere, cu o conştiinţă scăzută, scăpate de sub controlul factorilor educaţionali al căror prototip s-a dovedit a fi Gruia Gheorghe de 33 ani, neîncadrat în muncă, conducătorul grupului – a fost consemnat în sentinţa Judecătoriei municipiului Drobeta-Turnu Severin de condamnare la 2 ani închisoare pentru asociere la trecerea frauduloasă a frontierei“ poate fi citit în Revistă .